Rugăciune pentru ajutor când ești prigonit
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
1401Izbăvește‐mă, Doamne, de omul rău, păzește‐mă
de omul aprig,
2care cugetă răutate în inimă. În fiecare zi ei se unesc
pentru război.
3Și‐au ascuțit limbile ca șarpele; venin de năpârcă
este sub buzele lor. (Sela).
4Fereste‐mă
, Doamne, de mâinile celui rău, păzește‐mă
de omul aprig, care cugetă să‐mi poticnească picioarele.
5Cei
57.6
119.110
141.9Ier. 18.22
mândri mi‐au ascuns cursă și lațuri, au întins o plasă pe marginea drumului, mi‐au pus capcane. (Sela).
6Am zis Domnului: Tu ești Dumnezeul meu: pleacă urechea, Doamne, la glasul cererilor mele.
7Domnul Dumnezeu este puterea mântuirii mele! Tu mi‐ai acoperit capul în ziua bătăliei.
8Nu împlini, Doamne, dorința celui rău, nu lăsa să înainteze planul lui
: s‐ar semeți. (Sela.)
9Cât despre capul celor ce mă împresoară, să‐i acopere
94.23Prov. 12.13
18.7
răutatea buzelor lor.
10Cărbuni
aprinși să cadă asupra lor, să fie aruncați în foc; în ape adânci, ca să nu se mai scoale.
11Să nu se întărească omul cu limbă rea pe pământ; răul va goni pe cel aprig până la prăbușire.
12Știu că Domnul va apăra
pricina celui apăsat și dreptatea celor nevoiași.
13Da, cei drepți vor lăuda numele tău, cei fără prihană vor locui înaintea ta.
Rugăciune de seară pentru sfințire și ocrotire
Un psalm al lui David
1411Doamne, am strigat către tine, grăbește
spre mine. Pleacă urechea la glasul meu când strig către tine.
2Rugăciunea
mea să se îndrepte ca
8.3,4
tămâia înaintea ta, ridicarea mâinilor
mele ca
jertfa de seară.
3Pune, Doamne, o strajă gurii mele; păzește ușa buzelor mele.
4Nu‐mi abate inima la lucru rău ca să fac fapte de răutate cu oamenii care lucrează nelegiuirea. Și
să nu mănânc din mâncările gustoase ale lor.
5Lovească‐mă cel
19.25
25.12Gal. 6.1
drept, este bunăvoință; și să mă mustre: este untdelemn pe cap; capul meu nu‐l va lepăda, căci chiar în răutatea lor, rugăciunea mea este pentru ei.
6Când judecătorii lor sunt prăbușiți de pe stâncă, atunci vor auzi cuvintele mele, căci sunt dulci.
7Cum se brăzdează și se spintecă pământul, oasele
noastre sunt risipite la gura Șeolului.
8Căci ochii mei sunt spre
123.1,2
tine, Doamne Dumnezeule. În tine îmi pun încrederea: nu părăsi sufletul meu.
9Păzește‐mă de
140.5
142.3
cursa pe care mi‐au întins‐o ei și de capcanele lucrătorilor nelegiuirii.
10Cei răi să cadă
în înseși mrejile lor, iar eu să trec pe lângă ele.
Oftare după ajutor în nevoie
O învățătură a lui David când era în peșteră. O rugăciune
1421Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu fac cerere Domnului.
2Îmi vărs
plângerea înaintea lui. Arăt înaintea lui strâmtorarea mea.
3Când
duhul meu era copleșit în mine, tu îmi cunoșteai cărarea. Pe
calea în care umblam, mi‐au ascuns o cursă.
4Privește
la dreapta și vezi: nimeni nu mă cunoaște; scăparea a pierit de la mine, nimeni
88.8,18
nu se îngrijește de sufletul meu.
5Am strigat către tine, Doamne, am zis: Tu
91.2
ești adăpostul meu, partea mea
73.26
119.57Plâng. 3.24
în
pământul celor vii.
6Ia aminte la strigarea mea, căci sunt foarte
apăsat. Scapă‐mă de prigonitorii mei, căci sunt mai tari decât mine.
7Scoate sufletul meu din temniță, ca să laud numele tău. Mă vor înconjura
drepții
119.17
, pentru că‐mi vei face bine.