Un psalm al lui David
1411Doamne, am strigat către tine, grăbește
spre mine. Pleacă urechea la glasul meu când strig către tine.
2Rugăciunea
mea să se îndrepte ca
8.3,4
tămâia înaintea ta, ridicarea mâinilor
mele ca
jertfa de seară.
3Pune, Doamne, o strajă gurii mele; păzește ușa buzelor mele.
4Nu‐mi abate inima la lucru rău ca să fac fapte de răutate cu oamenii care lucrează nelegiuirea. Și
să nu mănânc din mâncările gustoase ale lor.
5Lovească‐mă cel
19.25
25.12Gal. 6.1
drept, este bunăvoință; și să mă mustre: este untdelemn pe cap; capul meu nu‐l va lepăda, căci chiar în răutatea lor, rugăciunea mea este pentru ei.
6Când judecătorii lor sunt prăbușiți de pe stâncă, atunci vor auzi cuvintele mele, căci sunt dulci.
7Cum se brăzdează și se spintecă pământul, oasele
noastre sunt risipite la gura Șeolului.
8Căci ochii mei sunt spre
123.1,2
tine, Doamne Dumnezeule. În tine îmi pun încrederea: nu părăsi sufletul meu.
9Păzește‐mă de
140.5
142.3
cursa pe care mi‐au întins‐o ei și de capcanele lucrătorilor nelegiuirii.
10Cei răi să cadă
în înseși mrejile lor, iar eu să trec pe lângă ele.