Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
142

Oftare după ajutor în nevoie

O învățătură a lui David când era în peșteră. O rugăciune

1421Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu fac cerere Domnului.

2Îmi vărs

142.2
Ps. 102Is. 26.16
plângerea înaintea lui. Arăt înaintea lui strâmtorarea mea.

3Când

142.3
Ps. 143.4
duhul meu era copleșit în mine, tu îmi cunoșteai cărarea. Pe
142.3
Ps. 140.5
calea în care umblam, mi‐au ascuns o cursă.

4Privește

142.4
Ps. 69.20
la dreapta și vezi: nimeni nu mă cunoaște; scăparea a pierit de la mine, nimeni
142.4
Ps. 31.11
88.8,18
nu se îngrijește de sufletul meu.

5Am strigat către tine, Doamne, am zis: Tu

142.5
Ps. 46.1
91.2
ești adăpostul meu, partea mea
142.5
Ps. 16.5
73.26
119.57Plâng. 3.24
în
142.5
Ps. 27.13
pământul celor vii.

6Ia aminte la strigarea mea, căci sunt foarte

142.6
Ps. 116.6
apăsat. Scapă‐mă de prigonitorii mei, căci sunt mai tari decât mine.

7Scoate sufletul meu din temniță, ca să laud numele tău. Mă vor înconjura

142.7
Ps. 34.2
drepții
142.7
Ps. 13.6
119.17
, pentru că‐mi vei face bine.