O învățătură a lui David când era în peșteră. O rugăciune
1421Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu fac cerere Domnului.
2Îmi vărs
plângerea înaintea lui. Arăt înaintea lui strâmtorarea mea.
3Când
duhul meu era copleșit în mine, tu îmi cunoșteai cărarea. Pe
calea în care umblam, mi‐au ascuns o cursă.
4Privește
la dreapta și vezi: nimeni nu mă cunoaște; scăparea a pierit de la mine, nimeni
88.8,18
nu se îngrijește de sufletul meu.
5Am strigat către tine, Doamne, am zis: Tu
91.2
ești adăpostul meu, partea mea
73.26
119.57Plâng. 3.24
în
pământul celor vii.
6Ia aminte la strigarea mea, căci sunt foarte
apăsat. Scapă‐mă de prigonitorii mei, căci sunt mai tari decât mine.
7Scoate sufletul meu din temniță, ca să laud numele tău. Mă vor înconjura
drepții
119.17
, pentru că‐mi vei face bine.