Oftare după ajutor în nevoie
O învățătură a lui David când era în peșteră. O rugăciune
1421Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu fac cerere Domnului.
2Îmi vărs
plângerea înaintea lui. Arăt înaintea lui strâmtorarea mea.
3Când
duhul meu era copleșit în mine, tu îmi cunoșteai cărarea. Pe
calea în care umblam, mi‐au ascuns o cursă.
4Privește
la dreapta și vezi: nimeni nu mă cunoaște; scăparea a pierit de la mine, nimeni
88.8,18
nu se îngrijește de sufletul meu.
5Am strigat către tine, Doamne, am zis: Tu
91.2
ești adăpostul meu, partea mea
73.26
119.57Plâng. 3.24
în
pământul celor vii.
6Ia aminte la strigarea mea, căci sunt foarte
apăsat. Scapă‐mă de prigonitorii mei, căci sunt mai tari decât mine.
7Scoate sufletul meu din temniță, ca să laud numele tău. Mă vor înconjura
drepții
119.17
, pentru că‐mi vei face bine.
Rugăciune pentru scăpare și povățuire
Un psalm al lui David
1431Doamne, auzi rugăciunea mea, pleacă urechea la cererile mele. Răspunde‐mi în
credincioșia ta, în dreptatea ta.
2Și nu
intra în judecată cu robul tău; căci niciun om viu nu poate fi drept înaintea
9.2
15.14
25.4Ps. 130.3Ecl. 7.20Rom. 3.20Gal. 2.16
ta.
3Căci vrăjmașul a prigonit sufletul meu, a călcat la pământ viața mea; m‐a făcut să locuiesc în locuri întunecoase, ca pe cei morți de mult.
4Și duhul meu este copleșit în
142.3
mine; inima mea este nemângâiată înăuntrul meu.
5Mi‐aduc
aminte de zilele de demult: cuget la toate faptele tale; mă gândesc la lucrul mâinilor tale.
6Îmi întind
mâinile către tine: sufletul
meu însetează după tine ca un pământ însetat. (Sela).
7Răspunde‐mi degrabă, Doamne, mi se topește duhul; nu‐ți ascunde fața de la mine, ca
să nu fiu ca cei ce se coboară în groapă.
8Fă‐mă să aud dimineața
bunătatea ta, căci mă încred în tine. Fă‐mi
cunoscută calea pe care să umblu, căci la tine îmi înalț
sufletul.
9Scapă‐mă de vrăjmașii mei, Doamne; în tine m‐am ascuns.
10Învață‐mă să
139.24
fac voia ta, căci tu ești Dumnezeul meu. Duhul
tău cel bun să mă povățuiască într‐o
țară dreaptă.
11Pentru numele tău, Doamne, însuflețește‐mă
, în dreptatea ta scoate din strâmtorare sufletul meu.
12Și în bunătatea ta nimicește
pe vrăjmașii mei și pierde pe toți apăsătorii sufletului meu, căci eu
sunt robul tău.
Rugăciune pentru ocrotire și binecuvântare
Un psalm al lui David
1441Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea, care
îmi deprinde mâinile la război, degetele la luptă!
2Bunătatea
mea și cetățuia mea, turnul meu cel înalt și izbăvitorul meu, scutul meu, în care îmi pun încrederea, care îmi supune poporul sub mine!
3Doamne
, ce este omul, că iei cunoștință de el, fiul omului, că iei seamă la el?
4Omul
14.2Ps. 39.5
62.9
este ca o suflare, zilele
lui ca umbra care trece.
5Doamne, pleacă
cerurile tale și coboară‐te; atinge‐te
de munți și vor fumega!
6Aruncă fulgere
și risipește‐i. Trimite săgețile tale și învălmășește‐i!
7Întinde‐ți
mâna de sus; izbăvește‐mă
și scapă‐mă din apele mari, din mâna fiilor
celor străini,
8a căror gură vorbește deșertăciune
și a căror dreaptă este o dreaptă de înșelăciune.
9Dumnezeule, îți voi cânta o cântare
40.3
nouă, îți voi cânta laude cu harfa cu zece strune.
10Tu ești cel ce
dai împăraților mântuire, care scapi pe David, robul tău, de sabia vătămătoare.
11Smulge‐mă
și scapă‐mă din mâna fiilor celor străini, a căror gură vorbește deșertăciune și a căror dreaptă este o dreaptă de înșelăciune,
12ca fiii noștri să fie ca
sadurile ce cresc în tinerețea lor și fetele noastre ca pietrele de colț, tăiate după felul unui palat,
13grânarele noastre pline, dând tot felul de bucate, oile noastre fătând cu miile și cu zecile de mii în pășunile noastre;
14vacile noastre încărcate cu viței; nicio ruptură și nicio ieșire și nicio strigare în ulițele noastre.
15O, ferice
65.4
146.5
de poporul căruia îi va merge astfel! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!