Rugăciune pentru ocrotire și binecuvântare
Un psalm al lui David
1441Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea, care
îmi deprinde mâinile la război, degetele la luptă!
2Bunătatea
mea și cetățuia mea, turnul meu cel înalt și izbăvitorul meu, scutul meu, în care îmi pun încrederea, care îmi supune poporul sub mine!
3Doamne
, ce este omul, că iei cunoștință de el, fiul omului, că iei seamă la el?
4Omul
14.2Ps. 39.5
62.9
este ca o suflare, zilele
lui ca umbra care trece.
5Doamne, pleacă
cerurile tale și coboară‐te; atinge‐te
de munți și vor fumega!
6Aruncă fulgere
și risipește‐i. Trimite săgețile tale și învălmășește‐i!
7Întinde‐ți
mâna de sus; izbăvește‐mă
și scapă‐mă din apele mari, din mâna fiilor
celor străini,
8a căror gură vorbește deșertăciune
și a căror dreaptă este o dreaptă de înșelăciune.
9Dumnezeule, îți voi cânta o cântare
40.3
nouă, îți voi cânta laude cu harfa cu zece strune.
10Tu ești cel ce
dai împăraților mântuire, care scapi pe David, robul tău, de sabia vătămătoare.
11Smulge‐mă
și scapă‐mă din mâna fiilor celor străini, a căror gură vorbește deșertăciune și a căror dreaptă este o dreaptă de înșelăciune,
12ca fiii noștri să fie ca
sadurile ce cresc în tinerețea lor și fetele noastre ca pietrele de colț, tăiate după felul unui palat,
13grânarele noastre pline, dând tot felul de bucate, oile noastre fătând cu miile și cu zecile de mii în pășunile noastre;
14vacile noastre încărcate cu viței; nicio ruptură și nicio ieșire și nicio strigare în ulițele noastre.
15O, ferice
65.4
146.5
de poporul căruia îi va merge astfel! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!