Un psalm al lui David
151Doamne, cine
va sta vremelnic în cortul tău? Cine va locui în muntele
3.4
sfințeniei tale?
2Cel ce
umblă în neprihănire și face dreptate și vorbește
adevăr în inima sa.
3El nu clevetește
cu limba sa, nu face rău prietenului său și n‐aduce
ocară asupra semenului său.
4În ochii lui
cel vrednic de dispreț este nesocotit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul. El jură
spre pagubă și nu schimbă.
5El nu‐și dă banii
22.12
cu camătă
și nu ia dar împotriva celui nevinovat. Cel ce face acestea în veac nu se va clătina
.
Mictam al lui David
161Păzește‐mă Dumnezeule, căci
în tine îmi pun încrederea.
2Eu zic Domnului: Tu ești Domnul meu! N‐am niciun
35.7,8Ps. 50.9Rom. 11.35
bine afară de tine.
3Cât despre sfinții care sunt pe pământ, ei sunt cei măreți în care îmi este toată desfătarea.
4Durerile celor ce dau daruri pentru un alt dumnezeu se vor înmulți; eu nu voi aduce darurile lor de băutură de sânge și nu voi lua numele
lor pe buzele mele.
5Domnul
119.57
142.5Ier. 10.16Plâng. 3.24
este partea moștenirii mele și a paharului
meu. Tu îmi sprijinești sorțul.
6Frânghiile de măsurat mi‐au căzut în locuri plăcute; da, plăcută mi‐i moștenirea.
7Voi binecuvânta pe Domnul, care mi‐a dat sfat; da, chiar și noaptea mă învață rărunchii
mei.
8Pururea am pus pe Domnul înaintea
mea: pentru că este la dreapta mea
110.5
121.5
, nu mă voi clătina.
9De aceea mi se bucură inima și se veselește slava mea
57.8
, și chiar carnea mea va locui în liniște.
10Căci
13.35
nu vei lăsa Șeolului șufletul
meu, nici nu vei lăsa pe sfântul tău să vază putrezirea.
11Îmi vei arăta cărarea vieții
: înaintea
21.6Mat. 5.81 Cor. 13.121 In. 3.2
feței tale este săturare de bucurie; la dreapta
ta sunt desfătări necurmate.
O rugăciune a lui David
171Ascultă dreptatea, Doamne, ia aminte la strigarea mea; pleacă urechea la rugăciunea mea din buze fără viclenie.
2Să iasă dreptul meu dinaintea ta. Ochii tăi să vadă dreptatea.
3Tu mi‐ai cercat inima; m‐ai cercetat
noaptea; m‐ai încercat
66.10
139.2Zah. 13.9Mal. 3.2,31 Pet. 1.7
în curățitor și n‐ai aflat nimic: gândul meu nu trece dincolo de vorba mea.
4În faptele oamenilor, după cuvântul buzelor tale, m‐am ferit de căile celui asupritor.
5Pașii mei s‐au ținut tari
pe cărările tale, picioarele mele n‐au alunecat.
6Te‐am chemat
Dumnezeule, căci îmi vei răspunde. Pleacă‐ți urechea spre mine, auzi cuvântul meu.
7Arată îndurarea ta cea minunată
, tu, care mântuiești cu dreapta ta pe cei ce își pun încrederea în tine de cei ce se ridică împotriva lor.
8Păzește‐mă
ca lumina ochiului, ascunde‐mă sub umbra
57.1
61.4
63.7
91.1,4Mat. 23.37
aripilor tale
9de cei răi care mă asupresc, vrăjmașii mei de moarte, care mă înconjoară.
10Sunt închiși
119.70
în grăsimea lor: cu gura lor vorbesc cu
semeție.
11Acum ne‐au înconjurat
în pașii noștri; își pun ochii
ca să ne întindă la pământ.
12El este asemenea unui leu lacom de pradă și ca un pui de leu pândind în locuri dosnice.
13Scoală‐te, Doamne, ia‐i înainte, doboară‐l; scapă‐mi sufletul de cel rău cu sabia
ta;
14scapă‐mă de oameni prin mâna ta, Doamne, de oamenii lumii a căror parte este în viața aceasta
și al căror pântece îl umpli cu comoara ta. Ei sunt sătui de copii și prisosul averii lor îl lasă pruncilor lor.
15Dar eu voi privi fața ta în dreptate
: când mă voi deștepta, mă voi sătura
16.11
65.4
de chipul tău.