Mictam al lui David
161Păzește‐mă Dumnezeule, căci
în tine îmi pun încrederea.
2Eu zic Domnului: Tu ești Domnul meu! N‐am niciun
35.7,8Ps. 50.9Rom. 11.35
bine afară de tine.
3Cât despre sfinții care sunt pe pământ, ei sunt cei măreți în care îmi este toată desfătarea.
4Durerile celor ce dau daruri pentru un alt dumnezeu se vor înmulți; eu nu voi aduce darurile lor de băutură de sânge și nu voi lua numele
lor pe buzele mele.
5Domnul
119.57
142.5Ier. 10.16Plâng. 3.24
este partea moștenirii mele și a paharului
meu. Tu îmi sprijinești sorțul.
6Frânghiile de măsurat mi‐au căzut în locuri plăcute; da, plăcută mi‐i moștenirea.
7Voi binecuvânta pe Domnul, care mi‐a dat sfat; da, chiar și noaptea mă învață rărunchii
mei.
8Pururea am pus pe Domnul înaintea
mea: pentru că este la dreapta mea
110.5
121.5
, nu mă voi clătina.
9De aceea mi se bucură inima și se veselește slava mea
57.8
, și chiar carnea mea va locui în liniște.
10Căci
13.35
nu vei lăsa Șeolului șufletul
meu, nici nu vei lăsa pe sfântul tău să vază putrezirea.
11Îmi vei arăta cărarea vieții
: înaintea
21.6Mat. 5.81 Cor. 13.121 In. 3.2
feței tale este săturare de bucurie; la dreapta
ta sunt desfătări necurmate.
O rugăciune a lui David
171Ascultă dreptatea, Doamne, ia aminte la strigarea mea; pleacă urechea la rugăciunea mea din buze fără viclenie.
2Să iasă dreptul meu dinaintea ta. Ochii tăi să vadă dreptatea.
3Tu mi‐ai cercat inima; m‐ai cercetat
noaptea; m‐ai încercat
66.10
139.2Zah. 13.9Mal. 3.2,31 Pet. 1.7
în curățitor și n‐ai aflat nimic: gândul meu nu trece dincolo de vorba mea.
4În faptele oamenilor, după cuvântul buzelor tale, m‐am ferit de căile celui asupritor.
5Pașii mei s‐au ținut tari
pe cărările tale, picioarele mele n‐au alunecat.
6Te‐am chemat
Dumnezeule, căci îmi vei răspunde. Pleacă‐ți urechea spre mine, auzi cuvântul meu.
7Arată îndurarea ta cea minunată
, tu, care mântuiești cu dreapta ta pe cei ce își pun încrederea în tine de cei ce se ridică împotriva lor.
8Păzește‐mă
ca lumina ochiului, ascunde‐mă sub umbra
57.1
61.4
63.7
91.1,4Mat. 23.37
aripilor tale
9de cei răi care mă asupresc, vrăjmașii mei de moarte, care mă înconjoară.
10Sunt închiși
119.70
în grăsimea lor: cu gura lor vorbesc cu
semeție.
11Acum ne‐au înconjurat
în pașii noștri; își pun ochii
ca să ne întindă la pământ.
12El este asemenea unui leu lacom de pradă și ca un pui de leu pândind în locuri dosnice.
13Scoală‐te, Doamne, ia‐i înainte, doboară‐l; scapă‐mi sufletul de cel rău cu sabia
ta;
14scapă‐mă de oameni prin mâna ta, Doamne, de oamenii lumii a căror parte este în viața aceasta
și al căror pântece îl umpli cu comoara ta. Ei sunt sătui de copii și prisosul averii lor îl lasă pruncilor lor.
15Dar eu voi privi fața ta în dreptate
: când mă voi deștepta, mă voi sătura
16.11
65.4
de chipul tău.
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David robul Domnului care a vorbit către Domnul cuvintele cântării acesteia în ziua când l‐a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul și a zis:
181Te iubesc
Doamne, tăria mea.
2Domnul este stânca mea și cetățuia mea și izbăvitorul meu; Dumnezeul meu, stânca mea, în el îmi voi pune
încrederea; scutul meu și cornul mântuirii mele, turnul meu cel înalt!
3Voi chema pe Domnul
care este vrednic de lăudat și voi fi mântuit de vrăjmașii mei.
4M‐au înconjurat legăturile morții
și m‐au înspăimântat șuvoaiele lui Belial,
5m‐au învăluit legăturile Șeolului; au venit peste mine lațurile morții.
6În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul și am strigat către Dumzeul meu. El a auzit din templul său glasul meu și strigătul meu a venit înaintea lui la urechile sale.
7Atunci pământul s‐a zguduit
și s‐a cutremurat și temeliile munților s‐au mișcat și s‐au clătinat, pentru că se mâniase.
8Se ridica fum din nările lui și foc mistuia din gura lui; cărbuni ardeau din ea.
9Și el a plecat
cerurile și s‐a pogorât și un întuneric gros era sub picioarele sale.
10Călărea
pe un heruvim și zbura; da, plutea
pe aripile vântului.
11A făcut întunericul ascunzătoarea lui, cortul
lui împrejurul lui, întuneric de ape, nori deși ai cerurilor.
12Din strălucirea
care era înaintea lui treceau norii săi cei deși, grindină și cărbuni de foc.
13Și Domnul a tunat în ceruri și Cel Preaînalt a făcut să‐i răsune glasul
: grindină și cărbuni de foc.
14Și‐a aruncat
săgețile și i‐a împrăștiat; da, fulgere multe și i‐a risipit.
15Atunci fundurile
apelor s‐au arătat și temeliile lumii s‐au descoperit de certarea ta, Doamne, de vuietul suflării nărilor tale!
16El și‐a întins
mâna din înălțime, m‐a apucat, m‐a scos din ape mari.
17El m‐a scăpat de puternicul meu vrăjmaș și de cei ce mă urau, căci erau prea tari pentru mine.
18Au venit peste mine în ziua necazului meu, dar Domnul a fost sprijinul meu
19și m‐a scos la loc larg
118.5
. M‐a scăpat pentru că i‐a plăcut de mine.
20Domnul mi‐a răsplătit
după dreptatea mea, mi‐a întors după curățenia mâinilor mele.
21Căci am păzit căile Domnului și nu m‐am depărtat cu răutate de Dumnezeul meu.
22Căci toate judecățile lui au fost înaintea mea și așezămintele lui nu le‐am depărtat de la mine.
23Și am fost desăvârșit înaintea lui și m‐am păzit de nelegiuirea mea.
24De aceea
Domnul mi‐a răsplătit după dreptatea mea, după curățenia mâinilor mele înaintea ochilor săi.
25Cu cel milos
te vei arăta milos, cu bărbatul desăvârșit te vei arăta desăvârșit.
26Cu cel curat te vei arăta curat, și cu cel strâmb
te vei arăta strâmb.
27Căci vei mântui poporul necăjit și vei coborî ochii
trufași.
28Căci tu vei lumina
candela mea: Domnul Dumnezeul meu va lumina întunericul meu.
29Căci cu tine alerg asupra unei cete și cu Dumnezeul meu sar peste un zid.
30Dumnezeu, calea lui este desăvârșită
; cuvântul Domnului este încercat
119.140Prov. 30.5
, el este un scut pentru
toți care își pun încrederea în el.
31Căci
cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru,
32Dumnezeul care mă încinge
cu putere și‐mi face desăvârșită calea mea?
33El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă pune pe
33.29
înălțimile mele.
34El îmi deprinde
mâinile la război și brațele mele întind arcul de aramă.
35Și tu mi‐ai dat scutul mântuirii tale și dreapta ta m‐a sprijinit și bunătatea ta m‐a făcut mare.
36Tu mi‐ai lărgit pașii sub mine și nu mi‐au alunecat gleznele
.
37Voi urmări pe vrăjmașii mei și‐i voi ajunge și nu mă voi întoarce până nu vor fi nimiciți.
38Îi voi sfărâma ca să nu se mai ridice; vor cădea sub picioarele mele.
39Căci tu m‐ai încins cu putere spre luptă; ai plecat sub mine pe cei ce se ridicau împotriva mea.
40Și ai făcut pe vrăjmașii mei să‐și întoarcă spatele la mine; și am nimicit pe cei ce mă urăsc.
41Ei au strigat, dar nu era nici un mântuitor: au strigat către Domnul
35.12Prov. 1.28Is. 1.15Ier. 11.11
14.12Ezec. 8.18Mica 3.4Zah. 7.13
dar nu le‐a răspuns.
42Și i‐am tocat ca pulberea înaintea vântului, i‐am vărsat ca noroiul
de pe ulițe.
43Tu m‐ai izbăvit
3.1
din certele poporului; m‐ai pus cap
neamurilor: un popor pe care nu‐l cunoșteam
55.5
îmi va sluji.
44Cum vor auzi de mine, mă vor asculta: fiii străinilor
81.15
mă lingușesc
.
45Fiii străinilor se vor veșteji și vor ieși tremurând din locurile lor închise.
46Viu este Domnul și binecuvântată să fie stânca mea și înălțat să fie Dumnezeul mântuirii mele:
47Dumnezeul, care mă răzbună și îmi supune
popoarele sub mine.
48El mă scapă de vrăjmașii mei; da, tu m‐ai înălțat
mai presus de cei ce se ridică împotriva mea, mă izbăvești de omul asupritor.
49De aceea
, Doamne, îți voi aduce mulțumiri între neamuri și voi cânta laude numelui tău.
50El dă mari izbăviri
împăratului său și arată îndurare unsului său, lui David și seminței sale în veac
.