Un strigăt de neliniște și o cântare de laudă
Mai marelui muzicii: Pe Aielet haș Șahar. Un psalm al lui David
221Dumnezeul
meu! Dumnezeul meu, pentru ce m‐ai părăsit? Pentru ce ești departe de mântuirea mea, departe de cuvintele geamătului
meu?
2Dumnezeul meu, strig ziua și nu‐mi răspunzi; și noaptea și n‐am odihnă!
3Dar tu ești sfânt, tu care locuiești în mijlocul laudelor
lui Israel.
4Părinții noștri s‐au încrezut în tine: s‐au încrezut și tu i‐ai izbăvit.
5Au strigat către tine și au fost izbăviți; s‐au încrezut în tine
31.1
71.1Is. 49.23Rom. 9.33
și n‐au fost rușinați.
6Dar eu sunt un vierme
și nu un om; ocara oamenilor
și disprețuitul poporului.
7Toți cei ce mă văd
își bat joc de mine: își deschid gura, clatină din cap
zicând:
8Se încrede
în Domnul: să‐l scape, să‐l izbăvească, fiindcă are plăcere
de el!
9Dar tu ești cel ce m‐ai
scos din pântecele mamei, tu m‐ai făcut să mă încred de la țâțele mamei mele.
10Asupra ta am fost aruncat din pântece
49.1
; tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.
11Nu te depărta de la mine, căci strâmtorarea este aproape, căci nu este nimeni să ajute.
12M‐au înconjurat tauri
mulți; puternici tauri din Basan m‐au împresurat.
13Și‐au deschis
3.46
gura împotriva mea, ca un leu ce sfâșie și mugește.
14Sunt vărsat ca apa și mi‐au ieșit toate oasele
din încheieturi; inima
mea este ca ceara, s‐a topit în măruntaiele mele.
15Mi‐a secat puterea
ca un ciob și mi s‐a lipit
limba de cerul gurii; și m‐ai adus în țărâna morții.
16Căci niște câini m‐au înconjurat
: o adunare de făcători de rele m‐a cuprins; mi‐au străpuns
20.25
mâinile și picioarele.
17Îmi pot număra toate oasele: se uită
la mine și mă privesc.
18Își împart
hainele mele între ei și pentru cămașa mea aruncă sorți.
19Dar tu, Doamne, nu te depărta
Ps. 10.1
! O, tu, tăria mea, grăbește‐te să‐mi ajuți!
20Izbăvește‐mi sufletul de sabie; pe singurul meu
din laba
câinelui.
21Mântuiește‐mă
din gura leului. Da, mi‐ai răspuns
din coarnele bivolului.
22Voi spune
numele tău fraților mei: te voi lăuda în mijlocul obștei.
23Cei ce vă temeți
de Domnul, lăudați‐l! Toată sămânța lui Iacov, slăviți‐l și temeți‐vă de el, toată sămânța lui Israel!
24Căci n‐a disprețuit și nici n‐a urât apăsarea celui întristat; nici nu și‐a ascuns fața de la el; ci
când a strigat către el, a auzit.
25De la tine
40.9,10
111.1
vine lauda mea în obștea cea mare; voi îndeplini juruințele
116.14Ecl. 5.4
înaintea celor ce se tem de el.
26Cei blânzi
vor mânca și se vor sătura. Cei ce‐l caută vor lăuda pe Domnul. Inima
voastră va trăi în veac.
27Toate
72.11
86.9
98.3Is. 49.6
marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul; și toate familiile neamurilor
se vor închina înaintea ta.
28Căci
împărăția este a Domnului și el domnește între neamuri.
29Toți cei grași
ai pământului vor mânca și se vor închina: toți
cei ce se coboară în țărână se vor pleca înaintea lui, chiar și cel ce nu‐și poate ține sufletul viu.
30O sămânță îi va sluji; se va spune
despre Domnul și neamului care va veni
86.9
102.18
.
31Vor veni
și vor spune dreptatea sa unui popor ce se va naște… că el a făcut‐o.