Un psalm al lui David
251La tine
143.8Plâng. 3.41
, Doamne, îmi înalț sufletul.
2Dumnezeul meu, în tine m‐am încrezut
31.1
34.8Is. 28.16
49.23Rom. 10.11
! Nu lăsa să fiu rușinat. Să
nu se laude vrăjmașii mei asupra mea.
3Da, niciunul din cei ce nădăjduiesc în tine nu va fi rușinat. Rușinați vor fi cei ce viclenesc fără cuvânt.
4Arată‐mi căile
27.11
86.11
119
143.8,10
tale, Doamne, învață‐mă cărările tale.
5Călăuzește‐mă în adevărul tău și învață‐mă. Căci tu ești Dumnezeul mântuirii mele; în tine nădăjduiesc toată ziua.
6Adu‐ți aminte, Doamne, de îndurările
106.1
107.1Is. 63.15Ier. 33.11
tale și de bunătatea ta; căci ele au fost din veci.
7Nu‐ți aduce aminte de păcatele
20.11Ier. 3.25
tinerețelor mele și de abaterile mele. După îndurarea
ta adu‐ți aminte de mine, pentru bunătatea ta, Doamne!
8Domnul este bun și drept; de aceea el va arăta păcătoșilor calea.
9El călăuzește pe cei smeriți în dreptate și învață pe cei smeriți calea lui.
10Toate cărările Domnului sunt îndurare și adevăr pentru cei ce păzesc legământul său și mărturiile sale.
11Pentru
79.9
109.21
143.11
numele tău, Doamne, iartă‐mi nelegiuirea, căci
este mare.
12Cine este omul care se teme de Domnul? Lui
îi arată el calea pe care s‐o aleagă.
13Sufletul
său va locui în bunătăți și sămânța
22.29
sa va moșteni pământul.
14Taina
15.15
Domnului este cu cei ce se tem de el și el le va arăta legământul său.
15Ochii
mei sunt pururea către Domnul; căci el îmi scoate picioarele din cursă.
16Întoarce‐te
86.16
spre mine și îndură‐te de mine, căci sunt singur și întristat.
17Necazurile inimii mele se lățesc; scoate‐mă din strâmtorarea mea.
18Privește
întristarea mea și munca mea și iartă‐mi toate păcatele.
19Privește pe vrăjmașii mei, căci sunt mulți și mă urăsc cu o ură turbată.
20Păzește‐mi sufletul și izbăvește‐mă; nu
lăsa să fiu rușinat, căci îmi pun încrederea în tine.
21Neprihănirea și dreptatea să mă păzească, fiindcă nădăjduiesc în tine.
22Răscumpără
, Dumnezeule, pe Israel din toate strâmtorările lui.