Domnia Unsului Domnului
21De ce se îmbulzesc
cu zarvă neamurile și popoarele cugetă deșertăciune?
2Împărații pământului se scoală și mai marii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului său
zicând:
3Să rupem
legăturile lor și să lepădăm de la noi funiile lor.
4Cel ce
locuiește în ceruri va râde
59.8Prov. 1.26
, Domnul își va bate joc de ei.
5Atunci le va vorbi în mânia sa și‐i va înspăimânta în aprinderea sa.
6Și eu am uns pe împăratul meu peste Sion, muntele
sfințeniei mele.
7Voi vesti hotărârea: Domnul mi‐a zis: Tu
5.5
ești Fiul meu, astăzi te‐am născut.
8Cere
72.8
89.27Dan. 7.13,14In. 17.4‐5
19.15
de la mine și‐ți voi da neamurile drept moștenire și marginile pământului drept stăpânire.
9Tu
12.5
le vei zdrobi cu un toiag de fier, le vei sfărâma ca vasele olarului.
10Și acum înțelepțiți‐vă împăraților, învățați‐vă, judecători ai pământului.
11Slujiți
Domnului cu frică și bucurați‐vă cu cutremur
!
12Sărutați
pe Fiul, ca să nu se mânie și să fiți pierduți pe cale, căci mânia
lui se va aprinde curând. Ferice
84.12Prov. 16.20Is. 30.18Ier. 17.7Rom. 9.33
10.111 Pet. 2.6
de toți care își pun încrederea în el.
Rugăciune de dimineață: încrederea în Dumnezeu
Un psalm al lui David, când a fugit de fiul său Absalom
31Doamne, cât
16
17
18
de mulți sunt potrivnicii mei! Mulți se scoală împotriva mea.
2Mulți zic despre sufletul meu: pentru
el nu este mântuire în Dumnezeu. (Sela).
3Dar tu, Doamne, ești scut
119.114
în jurul meu, slava mea și cel ce înalță
capul meu.
4Cu glasul meu strig către Domnul și el îmi va răspunde
din muntele
43.3
99.9
sfințeniei sale. (Sela).
5M‐am culcat
și am dormit; m‐am deșteptat, căci Domnul mă sprijină.
6Nu mă voi teme
de zecile de mii ale poporului, care s‐au înșiruit împotriva mea, de jur împrejur.
7Scoală‐te, Doamne; mântuiește‐mă, Dumnezeul meu, căci tu ai bătut
29.17Ps. 58.6Plâng. 3.30
peste fălci pe toți vrăjmașii mei; ai zdrobit dinții celor răi.
8A Domnului
19.1
este mântuirea: Binecuvântarea ta fie peste poporul tău. (Sela).
Rugăciune de seară: de încredere în Dumnezeu
Către mai marele muzicii. Pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David
41Răspunde‐mi când strig, Dumnezeul dreptății mele! M‐ai scos la loc larg în strâmtorare. Îndură‐te de mine și auzi rugăciunea mea!
2Fii ai oamenilor! Până când va fi spre batjocură slava mea? Până când veți iubi deșertăciunea și veți căuta minciuna? (Sela).
3Dar să știți că Domnul
și‐a ales pe cel cuvios; Domnul va auzi când voi striga către el.
4Cutremurați‐vă
și nu păcătuiți, cugetați
în inimile voastre pe patul vostru și tăceți. (Sela).
5Jertfiți jerfe
51.192 Sam. 15.12
de dreptate și încredeți‐vă
62.8
în Domnul.
6Mulți zic: Cine ne va arăta vreun bine? Înalță
119.135
peste noi lumina feței tale, Doamne!
7Tu ai pus veselie
în inima mea mai mult decât în vremea când grâul și mustul lor erau în belșug.
8Mă voi culca și voi dormi în pace
, căci
26Deut. 12.10
numai tu, Doamne, mă faci să locuiesc la adăpost.