Mulțumire pentru scăpare de la moarte
Un psalm; o cântare la sfințirea Casei; un psalm al lui David
301Te voi înălța, Doamne, căci m‐ai
ridicat și n‐ai lăsat pe potrivnicii mei să se bucure
35.19,24
de mine.
2O, Doamne Dumnezeul meu, am strigat către tine și m‐ai vindecat
103.3
!
3Doamne, tu mi‐ai scos
sufletul din Șeol; tu m‐ai păstrat viu ca să nu mă cobor
în groapă!
4Cântați
laudă Domnului, sfinții săi, și aduceți mulțumiri pomenirii lui sfinte.
5Căci mânia sa ține numai o clipă
51.7,82 Cor. 4.17
, o
viață bunăvoința sa. Plânsul poate intra să mâie seara, iar dimineața
vine bucuria.
6Dar eu am zis în liniștea
mea: Nu mă voi clătina în veac.
7Tu, Doamne, prin bunăvoința ta ai făcut muntele meu să stea tare… ți‐ai ascuns
fața: am fost tulburat.
8Am strigat către tine, Doamne, și am făcut Domnului cererea mea.
9Ce folos este în sângele meu, dacă mă voi pogorî în groapă? Oare te va lăuda pulberea
88.11
115.17
118.17Is. 38.18
? Va spune ea adevărul tău?
10Auzi, Doamne, și îndură‐te de mine, Doamne, fii ajutorul meu!
11Tu mi‐ai schimbat
jalea în joc; mi‐ai dezlegat sacul și m‐ai încins cu bucurie,
12ca slava mea să‐ți cânte și să nu tacă; Doamne Dumnezeul meu, în veac te voi preamări!
Plângere și laudă
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
311În tine
25.2
71.1Is. 49.23
, Doamne, îmi pun încrederea, nu mă lăsa să fiu rușinat niciodată. Izbăvește‐mă în
dreptatea ta.
2Pleacă‐ți
urechea spre mine. Izbăvește‐mă degrabă; fii pentru mine o stâncă tare, o cetățuie ca să mă mântuiești.
3Căci
tu ești stânca mea și cetățuia mea. De aceea, pentru
25.11
numele tău povățuiește‐mă și călăuzește‐mă.
4Scoate‐mă din cursa pe care mi‐au întins‐o în ascuns, căci tu ești tăria mea.
5În mâna
ta îmi încredințez duhul. Tu m‐ai răscumpărat, Doamne Dumnezeul adevărului!
6Urăsc pe cei ce
privesc la deșertăciuni mincinoase și mă încred în Domnul.
7Mă voi veseli și mă voi bucura de îndurarea ta; căci ai văzut întristarea mea, ai cunoscut
sufletul meu în strâmtorări,
8și nu m‐ai închis
24.18
în mâna vrăjmașului; mi‐ai pus
18.19
piciorul în loc larg.
9Îndură‐te de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare; mi se topește
ochiul de întristare, da, sufletul meu și trupul meu.
10Căci viața mi se trece în necaz și anii în suspin. Mi se duce puterea din pricina nelegiuirii mele și oasele
102.3
mi se topesc.
11Din pricina tuturor potrivnicilor mei am ajuns
de ocară; da, vecinilor mei chiar foarte mult, și spaima cunoscuților
88.8,18
mei. Cei ce
m‐au văzut afară au fugit dinaintea mea.
12Sunt uitat ca un mort din
inima lor; sunt ca un vas sfărâmat.
13Căci am auzit
defăimarea multora, — spaimă
20.3Plâng. 2.22
de toate părțile! — căci s‐au sfătuit
împreună împotriva mea, cugetau să‐mi ia viața.
14Dar eu m‐am încrezut în tine, Doamne, am zis: Tu ești Dumnezeul meu.
15Vremurile mele sunt în mâna ta; izbăvește‐mă din mâna vrăjmașilor mei și de cei ce mă prigonesc.
16Fă
67.1
să lumineze fața ta peste robul tău; mântuiește‐mă în bunătatea ta.
17Doamne, nu
mă lăsa să fiu rușinat, căci pe tine te‐am chemat. Cei răi să fie rușinați, să tacă
în Șeol.
18Să amuțească
buzele mincinoase, care vorbesc
împotriva dreptului cu nerușinare, cu mândrie și dispreț!
19O! cât
de mare este bunătatea ta pe care ai păstrat‐o pentru cei ce se tem de tine, pe care o arăți celor ce își pun încrederea în tine înaintea fiilor oamenilor!
20Tu
32.7
îi vei ascunde la adăpostul feței tale de uneltirile omului. Tu îi
vei ține ascunși într‐un cort de cearta limbilor.
21Binecuvântat fie Domnul, căci mi‐a arătat
bunătatea sa minunată într‐o
cetate tare.
22Și eu în
graba mea am zis: Sunt stârpit
dinaintea ochilor tăi. Dar ai auzit glasul cererilor mele, când am strigat către tine.
23Iubiți
pe Domnul, toți sfinții săi! Domnul păzește pe cei credincioși și răsplătește cu prisos celui ce lucrează cu mândrie.
24Întăriți‐vă
și să vi se îmbărbăteze inima, toți cei ce așteptați pe Domnul.
Fericirea celor ce li se iartă păcatele
Un psalm al lui David. Maschil
321Ferice de cel cu păcatul iertat
și cu păcatul acoperit.
2Ferice de omul căruia Domnul nu‐i socotește
nelegiuirea și în al cărui
duh nu este viclenie.
3Când tăceam, mi se topeau oasele de geamătul meu toată ziua.
4Căci zi și noapte mâna
ta era grea asupra mea: Vlaga mea se prefăcuse în uscăciune de vară. (Sela.)
5Ți‐am făcut cunoscut păcatul meu și n‐am acoperit nelegiuirea mea; am zis
: Voi mărturisi abaterile mele Domnului; și ai iertat nelegiuirea păcatului meu. (Sela.)
6Pentru
aceasta oricine este evlavios să se roage
ție la vremea când poți fi găsit. Cu adevărat, dacă va vărsa potop de ape mari, pe el nu‐l vor ajunge.
7Tu
27.5
31.20
119.114
ești ascunzătoarea mea, tu mă vei păzi de necaz, tu mă vei înconjura cu cântări
de izbăvire. (Sela).
8Eu te voi învăța și‐ți voi arăta calea pe care să mergi: Te voi sfătui cu ochiul meu peste tine.
9Nu
fiți ca un cal sau ca un catâr, care
n‐au pricepere, a căror podoabă este frâul și zăbala ca să‐i înfrâneze să nu se apropie de tine.
10Cel rău are parte de
multe dureri, dar pe cel ce
84.12Prov. 16.20Ier. 17.7
se încrede în Domnul îl va înconjura îndurarea.
11Bucurați‐vă
68.3
în Domnul și veseliți‐vă, drepților! Și strigați de bucurie, toți cei drepți la inimă.
