Fericirea celor ce li se iartă păcatele
Un psalm al lui David. Maschil
321Ferice de cel cu păcatul iertat
și cu păcatul acoperit.
2Ferice de omul căruia Domnul nu‐i socotește
nelegiuirea și în al cărui
duh nu este viclenie.
3Când tăceam, mi se topeau oasele de geamătul meu toată ziua.
4Căci zi și noapte mâna
ta era grea asupra mea: Vlaga mea se prefăcuse în uscăciune de vară. (Sela.)
5Ți‐am făcut cunoscut păcatul meu și n‐am acoperit nelegiuirea mea; am zis
: Voi mărturisi abaterile mele Domnului; și ai iertat nelegiuirea păcatului meu. (Sela.)
6Pentru
aceasta oricine este evlavios să se roage
ție la vremea când poți fi găsit. Cu adevărat, dacă va vărsa potop de ape mari, pe el nu‐l vor ajunge.
7Tu
27.5
31.20
119.114
ești ascunzătoarea mea, tu mă vei păzi de necaz, tu mă vei înconjura cu cântări
de izbăvire. (Sela).
8Eu te voi învăța și‐ți voi arăta calea pe care să mergi: Te voi sfătui cu ochiul meu peste tine.
9Nu
fiți ca un cal sau ca un catâr, care
n‐au pricepere, a căror podoabă este frâul și zăbala ca să‐i înfrâneze să nu se apropie de tine.
10Cel rău are parte de
multe dureri, dar pe cel ce
84.12Prov. 16.20Ier. 17.7
se încrede în Domnul îl va înconjura îndurarea.
11Bucurați‐vă
68.3
în Domnul și veseliți‐vă, drepților! Și strigați de bucurie, toți cei drepți la inimă.