Rugăciune spre a scăpa de vrăjmași îndârjiți
Un psalm al lui David
351Ceartă‐te
119.154Plâng. 3.58
, Doamne, cu cei ce se ceartă cu mine, luptă‐te
cu cei ce se luptă cu mine.
2Ia
pavăza și scutul și scoală‐te în ajutorul meu.
3Întinde sulița și închide calea celor ce mă urmăresc. Zi sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta.
4Să fie rușinați
și înfruntați cei ce caută sufletul meu. Să fie dați înapoi
și făcuți de rușine cei ce plănuiesc vătămarea mea.
5Să fie
83.13Is. 29.5Osea 13.3
ca pleava înaintea vântului și îngerul Domnului să‐i urmărească.
6Calea lor să fie întuneric
și locuri lunecoase și să‐i gonească îngerul Domnului.
7Căci
fără cuvânt și‐au pregătit în taină lațul pentru mine, fără cuvânt au săpat o groapă sufletului meu.
8Să vină
prăpădul peste el pe neașteptate și să‐l prindă lațul
57.6
141.9,10Prov. 5.22
său pe care l‐a întins. Să cadă în el spre prăpădul său.
9Și sufletul meu se va veseli în Domnul, se
va bucura de mântuirea lui.
10Toate
oasele mele vor zice: Doamne, cine
este ca tine, care scapi pe cel nevoiaș de cel ce este prea tare pentru el, da, pe cel sărac și pe cel nevoiaș de prădătorul său?
11Martori
nedrepți se scoală, mă întreabă de cele ce nu știu.
12Îmi răsplătesc
109.3,4,5Ier. 18.20In. 10.32
rău pentru bine, văduvind sufletul meu.
13Iar eu, când
ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu un sac; îmi amăram sufletul cu post și rugăciunea
mea se întorcea în sânul meu.
14M‐am purtat ca și cu prietenul sau fratele meu, m‐am plecat jelind ca unul care jelește pe mamă‐sa.
15Dar ei s‐au bucurat de șchiopătarea mea și s‐au adunat: oameni de nimic
s‐au adunat împotriva mea și n‐am știut. M‐au sfâșiat
și n‐au încetat:
16ca niște batjocoritori de rând la ospețe au scrâșnit
cu dinții împotriva mea.
17Doamne, până când vei privi
? Scapă‐mi sufletul
din stricăciunile lor, pe singurul meu de puii leului!
18Îți voi aduce mulțumiri
40.9,10
111.1
în obștea cea mare, te voi lăuda în popor mult.
19Să
25.2
38.16
nu se bucure de mine cei ce pe nedrept sunt vrăjmașii mei, să
109.3
119.161Plâng. 3.52In. 15.25
nu‐și facă cu ochiul cei ce
10.10
mă urăsc fără temei.
20Căci ei nu vorbesc pace; ci cugetă cuvinte amăgitoare împotriva celor ce sunt liniștiți în țară.
21Da, și‐au deschis
gura larg împotriva mea. Au zis: Ha, ha! Ochiul
54.7
70.3
nostru a văzut.
22Ai văzut
, Doamne, nu
tăcea: Doamne, nu te depărta
22.11,19
38.21
71.12
de la mine!
23Trezește‐te și deșteaptă‐te
80.2
pentru judecata mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, pentru pricina mea!
24Judecă‐mă
după
dreptatea ta, Doamne Dumnezeul meu; și să
nu se bucure ei de mine.
25Să
70.3
140.8
nu zică în inima lor: Ha, asta e dorința noastră. Să nu zică: L‐am înghițit
!
26Să se rușineze
și să roșească împreună cei ce se bucură de vătămarea mea. Să se îmbrace
132.18
cu rușine și ocară cei ce fac
pe marii împotriva mea.
27Să
strige de bucurie și să se veselească cei ce au plăcere de dreptatea mea și să zică
pururea: Mărit să fie Domnul, care
are plăcere de pacea robului său!
28Și limba
51.14
71.24
mea va vorbi de dreptatea ta, de lauda ta toată ziua.