Răutatea oamenilor și îndurarea lui Dumnezeu
Mai marelui muzicii: Un psalm al lui David, robul Domnului
361Fărădelegea celui rău zice în inima mea: Nu
este frică de Dumnezeu înaintea ochilor săi.
2Căci el se măgulește
49.18
în ochii săi că‐și va ajunge nedreptatea și va urî.
3Cuvintele gurii sale sunt nelegiuire și înșelăciune
. A încetat
de a fi înțelept, de a face bine.
4Urzește nelegiuire
pe patul său. Se așază pe
o cale care nu este bună, nu‐i e scârbă de rău.
5Doamne, bunătatea ta este
108.4
în ceruri; credincioșia ta ajunge până la nori.
6Dreptatea ta este ca munții lui Dumnezeu; judecățile
tale sunt un mare adânc. Doamne, tu păstrezi pe om
și pe dobitoc.
7Cât
de scumpă este bunătatea ta, Dumnezeule! De aceea copiii oamenilor își pun
91.4
încrederea sub umbra aripilor tale.
8Ei se vor sătura din
belșug din grăsimea casei tale și‐i vei face să bea din râul
desfătărilor tale.
9Căci
la tine este izvorul vieții; în
lumina ta vom vedea lumină.
10Urmează cu bunătatea ta către
cei ce te cunosc și cu dreptatea ta către cei drepți
94.15
97.11
la inimă!
11Să nu vină împotriva mea piciorul mândriei și să mă alunge mâna celor răi.
12Acolo au căzut lucrătorii nelegiuirii; sunt răsturnați și
nu vor putea să se scoale.