Rugăciune spre a scăpa de vrăjmași îndârjiți
Un psalm al lui David
351Ceartă‐te
119.154Plâng. 3.58
, Doamne, cu cei ce se ceartă cu mine, luptă‐te
cu cei ce se luptă cu mine.
2Ia
pavăza și scutul și scoală‐te în ajutorul meu.
3Întinde sulița și închide calea celor ce mă urmăresc. Zi sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta.
4Să fie rușinați
și înfruntați cei ce caută sufletul meu. Să fie dați înapoi
și făcuți de rușine cei ce plănuiesc vătămarea mea.
5Să fie
83.13Is. 29.5Osea 13.3
ca pleava înaintea vântului și îngerul Domnului să‐i urmărească.
6Calea lor să fie întuneric
și locuri lunecoase și să‐i gonească îngerul Domnului.
7Căci
fără cuvânt și‐au pregătit în taină lațul pentru mine, fără cuvânt au săpat o groapă sufletului meu.
8Să vină
prăpădul peste el pe neașteptate și să‐l prindă lațul
57.6
141.9,10Prov. 5.22
său pe care l‐a întins. Să cadă în el spre prăpădul său.
9Și sufletul meu se va veseli în Domnul, se
va bucura de mântuirea lui.
10Toate
oasele mele vor zice: Doamne, cine
este ca tine, care scapi pe cel nevoiaș de cel ce este prea tare pentru el, da, pe cel sărac și pe cel nevoiaș de prădătorul său?
11Martori
nedrepți se scoală, mă întreabă de cele ce nu știu.
12Îmi răsplătesc
109.3,4,5Ier. 18.20In. 10.32
rău pentru bine, văduvind sufletul meu.
13Iar eu, când
ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu un sac; îmi amăram sufletul cu post și rugăciunea
mea se întorcea în sânul meu.
14M‐am purtat ca și cu prietenul sau fratele meu, m‐am plecat jelind ca unul care jelește pe mamă‐sa.
15Dar ei s‐au bucurat de șchiopătarea mea și s‐au adunat: oameni de nimic
s‐au adunat împotriva mea și n‐am știut. M‐au sfâșiat
și n‐au încetat:
16ca niște batjocoritori de rând la ospețe au scrâșnit
cu dinții împotriva mea.
17Doamne, până când vei privi
? Scapă‐mi sufletul
din stricăciunile lor, pe singurul meu de puii leului!
18Îți voi aduce mulțumiri
40.9,10
111.1
în obștea cea mare, te voi lăuda în popor mult.
19Să
25.2
38.16
nu se bucure de mine cei ce pe nedrept sunt vrăjmașii mei, să
109.3
119.161Plâng. 3.52In. 15.25
nu‐și facă cu ochiul cei ce
10.10
mă urăsc fără temei.
20Căci ei nu vorbesc pace; ci cugetă cuvinte amăgitoare împotriva celor ce sunt liniștiți în țară.
21Da, și‐au deschis
gura larg împotriva mea. Au zis: Ha, ha! Ochiul
54.7
70.3
nostru a văzut.
22Ai văzut
, Doamne, nu
tăcea: Doamne, nu te depărta
22.11,19
38.21
71.12
de la mine!
23Trezește‐te și deșteaptă‐te
80.2
pentru judecata mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, pentru pricina mea!
24Judecă‐mă
după
dreptatea ta, Doamne Dumnezeul meu; și să
nu se bucure ei de mine.
25Să
70.3
140.8
nu zică în inima lor: Ha, asta e dorința noastră. Să nu zică: L‐am înghițit
!
26Să se rușineze
și să roșească împreună cei ce se bucură de vătămarea mea. Să se îmbrace
132.18
cu rușine și ocară cei ce fac
pe marii împotriva mea.
27Să
strige de bucurie și să se veselească cei ce au plăcere de dreptatea mea și să zică
pururea: Mărit să fie Domnul, care
are plăcere de pacea robului său!
28Și limba
51.14
71.24
mea va vorbi de dreptatea ta, de lauda ta toată ziua.
Răutatea oamenilor și îndurarea lui Dumnezeu
Mai marelui muzicii: Un psalm al lui David, robul Domnului
361Fărădelegea celui rău zice în inima mea: Nu
este frică de Dumnezeu înaintea ochilor săi.
2Căci el se măgulește
49.18
în ochii săi că‐și va ajunge nedreptatea și va urî.
3Cuvintele gurii sale sunt nelegiuire și înșelăciune
. A încetat
de a fi înțelept, de a face bine.
4Urzește nelegiuire
pe patul său. Se așază pe
o cale care nu este bună, nu‐i e scârbă de rău.
5Doamne, bunătatea ta este
108.4
în ceruri; credincioșia ta ajunge până la nori.
6Dreptatea ta este ca munții lui Dumnezeu; judecățile
tale sunt un mare adânc. Doamne, tu păstrezi pe om
și pe dobitoc.
7Cât
de scumpă este bunătatea ta, Dumnezeule! De aceea copiii oamenilor își pun
91.4
încrederea sub umbra aripilor tale.
8Ei se vor sătura din
belșug din grăsimea casei tale și‐i vei face să bea din râul
desfătărilor tale.
9Căci
la tine este izvorul vieții; în
lumina ta vom vedea lumină.
10Urmează cu bunătatea ta către
cei ce te cunosc și cu dreptatea ta către cei drepți
94.15
97.11
la inimă!
11Să nu vină împotriva mea piciorul mândriei și să mă alunge mâna celor răi.
12Acolo au căzut lucrătorii nelegiuirii; sunt răsturnați și
nu vor putea să se scoale.
Fericirea celor credincioși și nefericirea celor răi
Un psalm al lui David
371Nu te
aprinde din pricina făcătorilor de rele, nici nu pizmui pe cei ce lucrează nedreptate.
2Căci curând vor fi cosiți ca
iarba și se vor veșteji ca iarba verde.
3Încrede‐te în Domnul și fă binele; locuiește în țară și hrănește‐te cu credincioșia.
4Desfătează‐te
în Domnul și el îți va da cererile inimii tale.
5Încredințează
Domnului calea ta și încrede‐te în el și el va lucra.
6Și va
face să iasă dreptatea ta ca lumina și judecata ta ca miazăziua.
7Taci
înaintea Domnului și așteaptă‐l
cu răbdare: Nu
te aprinde din pricina celui ce sporește în calea sa, din pricina omului care aduce la îndeplinire planuri rele.
8Lasă‐te de mânie și părăsește furia. Nu
te aprinde, aceasta te duce numai la facerea răului.
9Căci
făcătorii de rele vor fi stârpiți, dar cei ce nădăjduiesc spre Domnul vor moșteni
pământul.
10Căci
încă puțin și cel rău nu va mai fi; da, îi vei
20.9
căuta locul și nu va fi.
11Dar cei
blânzi vor moșteni pământul și se vor desfăta în belșug de pace.
12Cel rău urzește înpotriva celui drept și
scrâșnește din dinți la el.
13Domnul
va râde de el, căci vede că vine ziua
lui.
14Cei răi au scos sabia și și‐au întins arcul, ca să doboare pe cel necăjit și nevoiaș, ca să junghie pe cei ce umblă pe calea dreaptă.
15Sabia
lor va intra în inima lor și arcurile lor se vor sfărâma.
16Mai
16.81 Tim. 6.6
bun este puținul celui drept, decât prisosul multor răi.
17Căci brațele
celor răi se vor sfărâma, dar Domnul sprijină pe cei drepți.
18Domnul
știe zilele celor fără prihană și moștenirea lor va fi
în veac.
19Ei nu vor fi rușinați la vremea răului și se vor sătura în
zilele foametei.
20Dar cei răi vor fi pierduți și vrăjmașii Domnului vor fi ca grăsimea mieilor; se vor stinge, ca
fumul se vor stinge.
21Cel rău ia cu împrumut și nu plătește; dar dreptul
este îndurător și dă.
22Căci
cei binecuvântați de el vor moșteni pământul și cei blestemați de el vor fi
stârpiți.
23Pașii omului sunt întăriți de Domnul
și se desfată în calea lui.
24Chiar dacă va cădea, nu se
40.2
91.12Prov. 24.16Mica 7.82 Cor. 4.9
va prăbuși, căci Domnul îi sprijină mâna.
25Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n‐am văzut pe cel drept părăsit, sau sămânța lui cerșind
109.10
pâine.
26Toată
ziua este îndurător și dă cu împrumut și sămânța lui va fi binecuvântată.
27Depărtează‐te
de rău și fă binele și rămâi în veci.
28Căci Domnul iubește
judecata și nu va părăsi pe sfinții săi: în veac vor fi păstrați; dar
sămânța celui rău se va stârpi.
29Cei
drepți vor moșteni pământul și vor locui în el în veac.
30Gura
dreptului grăiește înțelepciune și limba lui vorbește judecată.
31Legea
119.98Is. 51.7
Dumnezeului său este în inima sa, pașii lui nu vor aluneca.
32Cel rău pândește
pe cel drept și caută să‐l ucidă.
33Domnul nu‐l
va lăsa în mâna lui și nu‐l va osândi
când îl vor judeca.
34Așteaptă
pe Domnul și păzește calea lui și el te va înălța ca să stăpânești pământul; vei vedea stârpirea
91.8
celor răi.
35Am văzut
pe cel rău în mare putere și întinzându‐se ca un copac verde în pământul său de naștere:
36dar am trecut și iată, n‐a
mai fost; și l‐am căutat și nu s‐a aflat.
37Ia seamă la cel desăvârșit și caută la cel drept, căci sfârșitul acelui om
57.2
este pace.
38Dar
52.5
călcătorii de lege vor fi stârpiți împreună; sfârșitul celor răi este că vor fi nimiciți.
39Dar mântuirea
celor drepți este de la Domnul. El este tăria lor la vreme de strâmtorare
.
40Și Domnul îi
va ajuta și‐i va scăpa; îi va scăpa de cei răi; și‐i va mântui, căci
6.23
se încred în el.