Deșertăciunea vieții
Mai marelui muzicii, către Iedutun. Un psalm al lui David
391Am zis: Voi lua seamă
la căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea; voi pune frâu gurii
mele, cât
va fi cel rău înaintea mea.
2Am amuțit
în tăcere. Am tăcut chiar și de la bine și durerea mea s‐a ațâțat.
3Inima mea ardea înăuntrul meu, ardea focul
cugetând eu. Atunci am vorbit cu limba mea.
4Fă‐mi cunoscut
119.84
, Doamne, sfârșitul meu și măsura zilelor mele, câtă este; să știu ce sfărâmicios sunt.
5Iată, mi‐ai făcut zilele cât un lat de mână. Vremea vieții
mele este o nimica înaintea ta. Cu adevărat
orice om este o suflare, chiar cel ce stă tare. (Sela).
6Da, omul umblă ca o
umbră, se neliniștește cu adevărat în zadar, îngrămădește
5.14Lc. 12.20,21
avuții și nu știe cine le va strânge.
7Și acum, Doamne, ce aștept eu? Nădejdea
mea este în tine!
8Izbăvește‐mă de toate fărădelegile mele; nu mă face de ocara
79.4
nebunului.
9Am fost
mut, nu mi‐am deschis gura, căci tu
ai făcut aceasta.
10Depărtează
13.21
lovitura de la mine, pier de lovirea mâinii tale.
11Când mustri pe om și‐l pedepsești pentru nelegiuire, tu faci să se ducă
13.28Is. 50.9Osea 5.12
frumusețea lui ca molia. Da
, orice om este o suflare. (Sela).
12Auzi‐mi rugăciunea, Doamne, și pleacă urechea la strigarea mea; nu fi surd la lacrimile mele, căci
2.11
sunt un străin la tine, un pribeag, ca
toți părinții mei.
13Ia‐ți
14.5,6
privirea de la mine și mă voi întări, mai înainte de a mă duce de aici și să
nu mai fiu.
Jertfă de laudă și rugăciune de ajutor
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
401Am
37.7
așteptat cu răbdare pe Domnul și el s‐a plecat spre mine și mi‐a auzit strigarea.
2El m‐a scos din groapa pieirii, din noroiul mocirlos
; și mi‐a pus
picioarele pe o stâncă și mi‐a întărit
pașii.
3Și
mi‐a pus în gură o cântare nouă, lauda Dumnezeului nostru. Mulți
vor vedea și se vor teme și se vor încrede în Domnul.
4Ferice
de bărbatul care și‐a pus încrederea în Domnul și nu
se îndreaptă spre cei îngâmfați și spre cei ce se abat la minciuni
.
5Doamne Dumnezeul meu, tu ai înmulțit
9.10Ps. 71.15
92.5
139.6,17
lucrările tale minunate și gândurile
tale către noi nu se pot înșirui înaintea ta. Dacă aș spune și aș vorbi de ele, sunt mai multe decât se pot număra.
6Nu ți‐a plăcut jertfă
51.16Is. 1.11
66.3Osea 6.6Mat. 9.13
12.7Evr. 10.5
și dar de mâncare: mi‐ai străpuns urechile, n‐ai cerut ardere de tot și jertfă pentru păcat.
7Atunci am zis: Iată, vin; în sulul cărții este scris
despre mine.
8Desfătarea
mea, Dumnezeul meu, este să fac plăcerea ta, și Legea ta este
înăuntrul inimii mele.
9Am vestit
35.18
dreptatea în obștea cea mare. Iată, nu‐mi voi opri buzele
, Doamne, tu
știi.
10N‐am
ascuns dreptatea ta în inima mea, am spus credincioșia ta și mântuirea ta. N‐am ascuns bunătatea ta și adevărul tău de obștea cea mare.
11Nu‐ți opri, Doamne, milele de la mine; bunătatea
57.3
61.7
și adevărul tău să mă păzească pururea.
12Căci m‐au înconjurat rele fără număr, nelegiuirile mele m‐au ajuns
, de nu pot privi în sus. Sunt mai multe decât perii capului meu și inima m‐a părăsit
.
13O, binevoiește
, Doamne, să mă izbăvești! Doamne, grăbește‐te în ajutorul meu!
14Să se rușineze
70.2,3
71.13
și să roșească împreună cei ce‐mi caută sufletul ca să‐l piardă; să fie dați înapoi și să fie dați de rușine cei ce doresc nenorocirea mea.
15Să
fie pustiiți din pricina rușinii
lor cei ce‐mi zic: Ha! Ha!
16Să se bucure
și să se veselească în tine toți cei ce te caută, cei ce iubesc mântuirea ta să zică
pururea: Mărit fie Domnul!
17Da, eu
sunt sărac și nevoiaș: Domnul
se gândește la mine. Tu ești ajutorul meu și izbăvitorul meu, Dumnezeul meu, nu zăbovi!
Tânguire în timpul bolii
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
411Ferice de cel ce
înțelege pe sărac. Domnul îl va izbăvi în ziua răului.
2Domnul îl va păstra și‐l va ține viu: și va fi binecuvântat pe pământ și nu‐l
vei da în voia vrăjmașilor săi.
3Domnul îl va sprijini pe patul zăcerii; tu îi primenești tot patul în boala sa.
4Am zis: Doamne, ai milă de mine, vindecă
147.3
sufletul meu, căci am păcătuit împotriva ta.
5Vrăjmașii mei vorbesc rău de mine zicând: Când va muri și i se va pierde numele?
6Și când vine unul să mă vadă, vorbește
neadevăruri, inima sa își adună nelegiuire… iese afară și o spune.
7Cei ce mă urăsc șoptesc împreună împotriva mea, cugetă rău împotriva mea.
8O boală rea, zic ei, se ține de el și acum că zace, nu se va mai ridica!
9Chiar
și omul cu care eram în pace, în care mă încredeam, care
mânca din pâinea mea, și‐a ridicat călcâiul împotriva mea.
10Dar tu, Doamne, ai milă de mine și ridică‐mă ca să le răsplătesc!
11În aceasta voi cunoaște că ai plăcere de mine, că vrăjmașul meu nu se va veseli de mine.
12Dar pe mine tu mă ții în neprihănirea mea și mă
pui înaintea feței tale în veac.
13Binecuvântat
fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veșnicie în veșnicie! Amin și amin.
