Frumusețea și slava Sionului
O cântare, un psalm de la fiii lui Core
481Domnul este mare și vrednic de laudă în
87.3
cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele
sfințeniei sale.
2Muntele Sion este frumos
11.16
în înălțime, bucuria
întregului pământ, în
laturile dinspre miazănoapte, cetatea
marelui Împărat.
3Dumnezeu în palatele ei este cunoscut ca o cetățuie înaltă.
4Căci iată, împărații
s‐au adunat, au trecut împreună.
5Au văzut‐o și s‐au uimit; s‐au tulburat, au fugit încremeniți.
6I‐a apucat
un tremur acolo; o durere
, ca a unei femei în facere.
7Cu vântul
de răsărit ai sfărâmat
corăbiile Tarsisului.
8Cum am auzit noi, așa am văzut în cetatea
Domnului oștirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va întări
în veac. (Sela).
9Ne‐am gândit, Dumnezeule, la îndurarea
40.10
ta, în mijlocul templului tău.
10Cum este numele
tău, Dumnezeule, așa este lauda ta până la marginile pământului. Dreapta ta este plină de dreptate.
11Să se veselească muntele Sion, să se bucure fiicele lui Iuda pentru judecățile tale.
12Înconjurați Sionul și ocoliți‐l: numărați‐i turnurile.
13Luați seama la întăriturile sale, priviți‐i palatele, ca să istorisiți neamului viitor.
14Căci acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru în veac și pe veci: el ne
va fi călăuză până la moarte.
Nebunia încrederii în bogății
Mai marelui muzicii. Un psalm al fiilor lui Core
491Auziți aceasta, toate popoarele; plecați urechea, toți locuitorii lumii,
2mic
și mare, bogat și nevoiaș împreună.
3Gura mea va vorbi înțelepciune și cugetarea inimii mele va fi cu pricepere.
4Îmi voi pleca
urechea la pildă; îmi voi descoperi cu harfă știința mea adâncă.
5Pentru ce să mă tem în zilele răului, când mă înconjoară nelegiuirea
celor ce se țin de călcâiele mele?
6Ei se încred
62.10Mc. 10.241 Tim. 6.17
în avuția lor și se fălesc cu mulțimea bogățiilor lor.
7Niciunul nu poate răscumpăra pe fratele său, nici să dea
lui Dumnezeu prețul răscumpărării lui
8(căci răscumpărarea
sufletului lor este scumpă și în veac nu se va face),
9ca să trăiască în veac și să
nu vadă putrezirea.
10Căci va vedea că oamenii
înțelepți mor; nebunul și prostul deopotrivă pier și
lasă altora averea lor.
11Gândul lor lăuntric este că vor sta în veac casele lor și locuințele lor din neam în neam: numesc
cu numele lor pământurile lor.
12Totuși omul în
cinste nu rămâne: este asemenea dobitoacelor care pier.
13Această cale a lor este nebunia
lor: și cei ce vin după ei se desfată în spusele lor. (Sela).
14Sunt puși ca o turmă în Șeol: moartea îi va paște și cei drepți
20.4
vor domni peste ei dimineața; și frumusețea
lor o va mânca Șeolul, ca să nu mai aibă niciun locaș.
15Dar Dumnezeu va
răscumpăra sufletul meu din mâna Șeolului: căci mă va primi. (Sela).
16Nu te teme când se îmbogățește cineva, când se înmulțește slava casei lui.
17Căci
nu va lua nimic la moartea sa; slava lui nu se va pogorî după el.
18Cu toate că și‐a binecuvântat
sufletul în viața sa și oamenii te laudă când îți faci bine,
19se va
duce la neamul părinților săi; nu vor vedea lumina
în veac.
20Omul
în cinste și fără pricepere este
asemenea dobitoacelor care pier.
Dumnezeu judecătorul celor drepți și al celor răi
Un psalm al lui Asaf
501Dumnezeu
, chiar Dumnezeu, Domnul, a vorbit și a chemat pământul de la răsăritul soarelui până la apusul lui.
2Dumnezeu
a strălucit din Sion, desăvârșirea
frumuseții.
3Dumnezeul nostru va veni și nu va tăcea. Focul
va mistui înaintea lui și în jurul lui va fi un vifor cumplit.
4El
31.28
32.1Is. 1.2Mica 6.1,2
va chema cerurile de sus și pământul, ca să jude ce pe poporul său:
5Adunați‐mi pe sfinții
mei, care
au făcut legământ cu mine prin jertfă.
6Și cerurile
vor vesti dreptatea lui, căci
Dumnezeu însuși este cel ce judecă. (Sela).
7Ascultă
, poporul meu, și voi vorbi; Israele, și‐ți voi mărturisi. Eu sunt Dumnezeu
, Dumnezeul tău.
8
Nu te
voi mustra pentru jertfele tale, nici pentru arderile de tot ale tale, care sunt pururea înaintea mea.
9Nu
voi lua niciun taur din casa ta, nici țapi din staulele tale.
10Căci toate fiarele pădurii sunt ale mele și vitele pe o mie de dealuri.
11Cunosc toate păsările munților și tot ce se mișcă pe câmp este al meu.
12Dacă aș fi flămând, nu ți‐aș spune ție, căci
a mea este lumea și plinătatea ei.
13Să mănânc eu carnea taurilor și să beau sângele țapilor?
14Adu
lui Dumnezeu jertfa de mulțumire și plătește
Celui Preaînalt juruințele tale.
15Și cheamă‐mă
107.6,13,19,28Zah. 13.9
în ziua strâmtorării: te voi izbăvi și mă
vei slăvi.
16Dar celui rău Dumnezeu îi zice: Ce ai tu să vestești așezămintele mele și să iei în gura ta legământul meu?
17Căci
urăști mustrarea și arunci
cuvintele mele înapoia ta.
18Când vedeai un hoț, te învoiai
cu el și partea ta era cu
preacurvarii.
19Ai dat drumul gurii tale la rău și limba ta
urzește vicleșug.
20Tu șezi și vorbești împotriva fratelui tău, înnegrești pe fiul mamei tale.
21Ai făcut acestea și
57.11
am tăcut. Socoteai
că eu sunt ca tine: dar te
voi mustra și ți le voi pune înaintea ochilor.
22Luați seama deci la aceasta, voi care uitați
pe Dumnezeu! Ca să nu vă sfâșii și să nu fie cine să vă scape:
23Oricine
aduce jertfă de mulțumire mă proslăvește și celui ce
își rânduiește calea îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.
