Nebunia și răutatea oamenilor
Mai marelui muzicii, pe Mahalat. O învățătură a lui David
531Nebunul
14.1
zice în inima sa: Nu este Dumnezeu. S‐au stricat și au făcut nelegiuire urâcioasă
. Nu este niciunul care să facă binele.
2Dumnezeu a privit
din ceruri peste copiii oamenilor să vadă dacă este vreunul care să priceapă, care caută
19.3
pe Dumnezeu.
3Fiecare din ei s‐a abătut, s‐au stricat de tot. Nu este niciunul care să facă binele, nici unul măcar.
4Oare n‐au
cunoștință lucrătorii nelegiuirii care mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâine și nu cheamă pe Dumnezeu?
5Atunci
i‐a apucat mare frică fără să fi fost pricină de frică: căci Dumnezeu a risipit
oasele celui ce tăbărăște împotriva ta. I‐ai făcut de rușine, pentru că Dumnezeu i‐a lepădat.
6O
, de ar ieși din Sion mântuirile lui Israel! Când va întoarce Dumnezeu robia poporului său, se va bucura Iacov, și Israel se va veseli.