Rugăciune în vremuri de război
Mai marelui muzicii. Pe Șușan‐Edut: Mictam al lui David, spre învățătură; când se lupta cu sirienii din Mesopotamia și cu sirienii din Țoba și când Ioab s‐a întors și a bătut pe Edom în Valea Sării, în număr de douăsprezece mii
601Dumnezeule
, ne‐ai lepădat și ne‐ai risipit, te‐ai mâniat; întoarce‐ne iarăși.
2Ai cutremurat pământul, l‐ai despicat; vindecă
spărturile, căci se clatină.
3Ai arătat
poporului tău lucruri aspre, ne‐ai adăpat
cu vin amețitor.
4Ai dat
un steag celor ce se tem de tine, ca să‐l desfășoare pentru adevăr, (Sela.)
5ca
să fie scăpați iubiții tăi. Mântuiește cu dreapta ta și răspunde‐ne!
6Dumnezeu a vorbit
în sfințenia sa. Mă voi veseli, voi împărți
Sihemul
și voi măsura valea
Sucotului.
7Al meu este Galaadul și al meu Manase, și Efraimul
este apărarea capului meu, Iuda
legiuitorul meu.
8Moabul
este ligheanul meu, asupra
Edomului îmi voi arunca încălțămintea; Filistio
, strigă tare din pricina mea!
9Cine mă va duce la cetatea cea tare? Cine m‐a dus la Edom?
10Oare nu tu, Dumnezeule, care
ne‐ai lepădat? Și nu
ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre.
11Dă‐ne ajutor împotriva potrivnicului, căci mântuirea care vine de la om este zadarnică
146.3
.
12Cu Dumnezeu vom face
lucruri vitejești, căci el
va călca în picioare pe potrivnicii noștri.