Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David, o cântare
681Să se scoale
Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii săi și să fugă dinaintea lui cei ce‐l urăsc!
2Cum
se risipește fumul, așa să‐i risipești, cum
se topește ceara înaintea focului, așa să piară cei răi dinaintea lui Dumnezeu!
3Dar cei
58.10
64.10
drepți să se bucure; să salte înaintea lui Dumnezeu și să se veselească cu bucurie.
4Cântați
lui Dumnezeu, cântați laude numelui său; faceți
o cale celui ce călărește prin pustie; numele lui este IAH
; și bucurați‐vă înaintea lui.
5Dumnezeu în sfânta sa locuință este tatăl
146.9
orfanilor și judecătorul văduvelor.
6Dumnezeu
face pe cei singuratici să locuiască într‐o familie, scoate
146.7Fapte. 12.6
pe cei încătușați la fericire; dar cei
răzvrătitori locuiesc într‐un pământ sterp.
7Dumnezeule, când
ai ieșit înaintea poporului tău, când ai pășit prin pustie, (Sela.)
8s‐a cutremurat
pământul, chiar cerurile au picurat înaintea lui Dumnezeu: chiar și Sinaiul a tremurat înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
9Dumnezeule, tu ai trimis
ploaie îmbelșugată și când a fost slabă moștenirea ta, ai întărit‐o.
10Turma ta a locuit în ea; tu ai pregătit în bunătatea ta, pentru cei săraci
, Dumnezeule!
11Domnul dă cuvântul; femeile care aduc vești bune sunt o mare oștire.
12Împărați
12.8
de oștiri fug, ei fug: și cea care rămâne acasă împarte prada.
13Când
vă culcați în staule, este ca aripile unui porumbel, acoperite
cu argint și penele sale cu aur galben.
14Când
12.1
a împrăștiat Cel Atotputernic pe împărați în țară, parcă ningea în Țalmon.
15Un munte al lui Dumnezeu este muntele Basanului; un munte cu piscuri multe este muntele Basanului.
16Pentru ce
, munților cu piscuri multe, priviți cu pizmă la muntele pe
132.13,14
care l‐a dorit Dumnezeu ca locuință a sa? Da, Domnul va locui în el în veac.
17Carele
lui Dumnezeu sunt douăzeci de mii, mii peste mii; Domnul este în mijlocul lor, ca în Sinai, în locașul sfânt.
18Te‐ai suit
la înălțime, ai luat
robia roabă; ai primit
printre oameni daruri, da, chiar pentru cei răzvrătiți
; ca Domnul Dumnezeu să locuiască
cu ei.
19Binecuvântat să fie Domnul, care zi cu zi ne poartă povara, Dumnezeu care este mântuirea noastră. (Sela.)
20Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al izbăvirilor și a Domnului
20.1
Dumnezeu este scăparea de la moarte.
21Dar Dumnezeu
va sfărâma capul vrăjmașilor săi, creștetul
păros al celui ce umblă încă în vinile sale.
22Domnul a zis: Îi voi aduce înapoi
din Basan, îi voi aduce înapoi din
adâncurile mării;
23ca
să‐ți înmoi piciorul în sânge, ca
limba câinilor tăi să‐și aibă partea din vrăjmașii tăi.
24Ei au văzut umbletele tale, Dumnezeule, umbletele Dumnezeului meu, Împăratul meu, în locașul sfânt.
25Cântăreții
15.16Ps. 47.5
au mers înainte, cântăreții din instrumente cu coarde în urmă, în mijlocul fecioarelor care cântă din timpane.
26Binecuvântați în obști pe Dumnezeu, pe Domnul, voi cei din
izvorul lui Israel.
27Acolo este Beniamin, cel
mic, domnul lor, mai marii lui Iuda și ceata lor, mai marii lui Zabulon, mai marii lui Neftali.
28Dumnezeul tău a poruncit
puterea ta; întărește, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi.
29Din pricina templului tău la Ierusalim împărații
76.11Is. 60.16,17
îți vor aduce daruri.
30Mustră fiara trestiilor, adunarea taurilor
cu vițeii popoarelor; fiecare se supune
cu bucăți de argint. Risipește popoarele care se desfată în război.
31Mai
marii vor ieși din Egipt; Etiopia
se va grăbi
să întindă mâinile spre Dumnezeu.
32Cântați lui Dumnezeu, împărății ale pământului, cântați laude Domnului; (Sela.)
33Lui care
104.3
călărește pe cerurile cerurilor, care sunt din vechime! Iată
, el face să răsune glasul său, un glas puternic.
34Dați
putere lui Dumnezeu, măreția lui este peste Israel și puterea lui în nori.
35Dumnezeule, înfricoșat
65.5
66.5
76.12
ești din sfintele tale locașuri: Dumnezeul lui Israel, el dă putere și tărie poporului său. Binecuvântat să fie Dumnezeu!
Mai marelui muzicii. Pe Șoșanim. Un psalm al lui David
691Mântuiește‐mă, Dumnezeule! Căci
mi‐au pătruns apele până la suflet.
2Mă afund
în noroi adânc, unde nu este loc de stat. Am intrat în adâncimile apelor, mă năpădește șuvoiul.
3Sunt obosit
de strigarea mea, mi s‐a uscat gâtlejul, îmi slăbesc
ochii așteptând pe Dumnezeul meu.
4Cei ce mă urăsc
fără cuvânt sunt mai mulți decât perii capului meu, cei ce caută să mă piardă, fiindu‐mi pe nedrept vrăjmași, sunt tari. Ce n‐am răpit am dat înapoi.
5Dumnezeule, tu știi nebunia mea și vinile mele nu sunt ascunse de tine.
6Să nu se rușineze prin mine cei ce așteaptă spre tine, Doamne Dumnezeul oștirilor! Să nu fie dați de ocară prin mine cei ce te caută pe tine, Dumnezeul lui Israel!
7Căci pentru tine am suferit ocară; rușinea mi‐a acoperit fața.
8Am ajuns
7.5
un străin fraților mei și un străin copiilor mamei mele.
9Căci
râvna casei tale m‐a mâncat și
ocările celor ce te ocărăsc pe tine au căzut peste mine.
10Și am plâns, sufletul meu a
postit și aceasta a fost spre ocara mea.
11Și
când mi‐am făcut sacul veșmânt, le‐am ajuns de pomină.
12Cei ce șed în poartă vorbesc de mine și
sunt cântecul bețivilor.
13Dar rugăciunea mea este către tine, Doamne, la
55.62 Cor. 6.2
vremea potrivită: Dumnezeule, în mulțimea îndurării tale, răspunde‐mi cu adevărul mântuirii tale.
14Scoate‐mă din noroi și să nu mă afund: să
scap de cei ce mă urăsc și din adâncimile
apelor.
15Să nu mă năpădească potopul apelor și să nu mă înghită adâncul și să nu‐și închidă
groapa gura asupra mea.
16Răspunde‐mi, Doamne, căci
îndurarea ta este bună, întoarce‐te
86.16
spre mine după mulțimea milelor tale.
17Și nu‐ți ascunde
102.2
fața de robul tău, căci sunt în strâmtorare, răspunde‐mi degrabă!
18Apropie‐te de sufletul meu și răscumpără‐l. Răscumpără‐mă, din pricina vrăjmașilor mei.
19Tu cunoști ocara
mea și rușinea mea și disprețul meu; potrivnicii mei sunt toți înaintea ta.
20Ocara mi‐a frânt inima și sunt copleșit de apăsare; și am așteptat compătimire
, dar nu era și mângâietori
, dar n‐am aflat.
21Mi‐au dat și fiere de mâncare și
în setea mea m‐au adăpat cu oțet.
22Masa lor să li se prefacă în cursă
înaintea lor și propășirea lor în laț.
23Să li se întunece
ochii ca să nu vadă și fă pururea să li se clatine coapsele.
24Varsă‐ți
urgia peste ei și să‐i ajungă aprinderea mâniei tale!
25Pustia
să le fie tăbărârea; în corturile lor să nu fie niciun locuitor.
26Căci ei
urmăresc pe
cel ce l‐ai lovit tu și vorbesc de durerea celor răniți de tine.
27Adaugă
nelegiuire la nelegiuirea lor și
să nu intre în dreptatea ta!
28Să fie șterși
13.8
din cartea vieții și
să nu fie scriși cu cei drepți!
29Dar eu sunt necăjit și în durere: mântuirea ta, Dumnezeule, să mă suie la înălțime.
30Voi lăuda
numele lui Dumnezeu cu o cântare și‐l voi mări cu mulțumiri.
31Și va fi mai
plăcut Domnului decât un bou sau un taur cu coarne și copite.
32Cei blânzi
au văzut și se bucură; cei ce căutați pe Dumnezeu, să vă trăiască
inima,
33căci Domnul aude pe cei nevoiași și nu disprețuiește pe cei încătușați
ai săi.
34Să‐l laude
148.1Is. 44.23
49.13
cerurile și
pământul, mările și tot ce se mișcă în ele.
35Căci
Dumnezeu va mântui Sionul și va zidi cetățile lui Iuda și vor locui acolo și vor stăpâni.
36Și
sămânța robilor săi le va moșteni și cei ce iubesc numele lui vor locui în ele.
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David, spre aducere aminte
701Dumnezeule
, grăbește spre izbăvirea mea; grăbește, Doamne, în ajutorul meu!
2Să se rușineze
71.13
și se roșească cei ce caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi plini de ocară cei ce‐mi doresc nefericirea.
3Să se întoarcă
îndărăt de rușinea lor cei ce zic: Ha! Ha!
4Să se bucure și să se veselească în tine toți cei ce te caută; și cei ce iubesc mântuirea ta să zică pururea: Preamărit să fie Dumnezeu!
5Dar
eu sunt necăjit și nevoiaș, Dumnezeule, grăbește‐te
spre mine; tu ești ajutorul meu și izbăvitorul meu; Doamne, nu zăbovi!