Strigăt de neliniște
Mai marelui muzicii. Pe Șoșanim. Un psalm al lui David
691Mântuiește‐mă, Dumnezeule! Căci
mi‐au pătruns apele până la suflet.
2Mă afund
în noroi adânc, unde nu este loc de stat. Am intrat în adâncimile apelor, mă năpădește șuvoiul.
3Sunt obosit
de strigarea mea, mi s‐a uscat gâtlejul, îmi slăbesc
ochii așteptând pe Dumnezeul meu.
4Cei ce mă urăsc
fără cuvânt sunt mai mulți decât perii capului meu, cei ce caută să mă piardă, fiindu‐mi pe nedrept vrăjmași, sunt tari. Ce n‐am răpit am dat înapoi.
5Dumnezeule, tu știi nebunia mea și vinile mele nu sunt ascunse de tine.
6Să nu se rușineze prin mine cei ce așteaptă spre tine, Doamne Dumnezeul oștirilor! Să nu fie dați de ocară prin mine cei ce te caută pe tine, Dumnezeul lui Israel!
7Căci pentru tine am suferit ocară; rușinea mi‐a acoperit fața.
8Am ajuns
7.5
un străin fraților mei și un străin copiilor mamei mele.
9Căci
râvna casei tale m‐a mâncat și
ocările celor ce te ocărăsc pe tine au căzut peste mine.
10Și am plâns, sufletul meu a
postit și aceasta a fost spre ocara mea.
11Și
când mi‐am făcut sacul veșmânt, le‐am ajuns de pomină.
12Cei ce șed în poartă vorbesc de mine și
sunt cântecul bețivilor.
13Dar rugăciunea mea este către tine, Doamne, la
55.62 Cor. 6.2
vremea potrivită: Dumnezeule, în mulțimea îndurării tale, răspunde‐mi cu adevărul mântuirii tale.
14Scoate‐mă din noroi și să nu mă afund: să
scap de cei ce mă urăsc și din adâncimile
apelor.
15Să nu mă năpădească potopul apelor și să nu mă înghită adâncul și să nu‐și închidă
groapa gura asupra mea.
16Răspunde‐mi, Doamne, căci
îndurarea ta este bună, întoarce‐te
86.16
spre mine după mulțimea milelor tale.
17Și nu‐ți ascunde
102.2
fața de robul tău, căci sunt în strâmtorare, răspunde‐mi degrabă!
18Apropie‐te de sufletul meu și răscumpără‐l. Răscumpără‐mă, din pricina vrăjmașilor mei.
19Tu cunoști ocara
mea și rușinea mea și disprețul meu; potrivnicii mei sunt toți înaintea ta.
20Ocara mi‐a frânt inima și sunt copleșit de apăsare; și am așteptat compătimire
, dar nu era și mângâietori
, dar n‐am aflat.
21Mi‐au dat și fiere de mâncare și
în setea mea m‐au adăpat cu oțet.
22Masa lor să li se prefacă în cursă
înaintea lor și propășirea lor în laț.
23Să li se întunece
ochii ca să nu vadă și fă pururea să li se clatine coapsele.
24Varsă‐ți
urgia peste ei și să‐i ajungă aprinderea mâniei tale!
25Pustia
să le fie tăbărârea; în corturile lor să nu fie niciun locuitor.
26Căci ei
urmăresc pe
cel ce l‐ai lovit tu și vorbesc de durerea celor răniți de tine.
27Adaugă
nelegiuire la nelegiuirea lor și
să nu intre în dreptatea ta!
28Să fie șterși
13.8
din cartea vieții și
să nu fie scriși cu cei drepți!
29Dar eu sunt necăjit și în durere: mântuirea ta, Dumnezeule, să mă suie la înălțime.
30Voi lăuda
numele lui Dumnezeu cu o cântare și‐l voi mări cu mulțumiri.
31Și va fi mai
plăcut Domnului decât un bou sau un taur cu coarne și copite.
32Cei blânzi
au văzut și se bucură; cei ce căutați pe Dumnezeu, să vă trăiască
inima,
33căci Domnul aude pe cei nevoiași și nu disprețuiește pe cei încătușați
ai săi.
34Să‐l laude
148.1Is. 44.23
49.13
cerurile și
pământul, mările și tot ce se mișcă în ele.
35Căci
Dumnezeu va mântui Sionul și va zidi cetățile lui Iuda și vor locui acolo și vor stăpâni.
36Și
sămânța robilor săi le va moșteni și cei ce iubesc numele lui vor locui în ele.