CARTEA A TREIA
Sfârșitul celui rău și al celui drept
Un psalm al lui Asaf
731Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inimă curată.
2Dar mie mai că mi s‐au clătinat picioarele; puțin a lipsit să‐mi alunece pașii.
3Căci
pizmuiam pe cei trufași, văzând fericirea celor răi.
4Căci n‐au niciun chin în moartea lor și puterea lor stă bine.
5Ei nu
sunt în necazul oamenilor și nu sunt loviți ca oamenii.
6De aceea podoaba gâtului lor este mândria, asuprirea îi
învelește ca un veșmânt.
7Li se bulbucă ochii
119.70Ier. 5.28
de grăsime, au mai mult decât le dorește inima.
8Batjocoresc
și vorbesc
cu răutate de asuprire, vorbesc
de sus.
9Își pun gura
în ceruri și limba le cutreieră pământul.
10Pentru aceea poporul său se întoarce spre el și ape din belșug se storc
din ei.
11Și ei zic: Cum
94.7
știe Dumnezeu și are cunoștință Cel Preaînalt?
12Iată, aceștia sunt cei răi; și fiind totdeauna fără grijă
, își adună avuție.
13Da, în zadar
34.9
35.3Mal. 3.14
mi‐am curățit inima și mi‐am
spălat mâinile în nevinovăție;
14căci am fost chinuit toată ziua și pedepsit în fiecare dimineață.
15Dacă aș fi zis: Voi vorbi așa; iată, aș fi fost necredincios către neamul copiilor tăi.
16Totuși m‐am gândit
să înțeleg aceasta, dar a fost o grea muncă în ochii mei,
17până am
intrat în locașul sfințit al lui Dumnezeu și am văzut
sfârșitul lor.
18Cu adevărat îi pui
în locuri lunecoase, îi prăbușești în dărâmături.
19Cum sunt pustiiți într‐o clipă, s‐au sfârșit pierduți de spaime!
20Ca
un vis la
deșteptare, Doamne, le vei disprețui chipul la trezirea ta.
21Căci mi se
frământa inima și mă junghia în rărunchi.
22Eram prost
, nu știam, eram înaintea ta ca un dobitoc.
23Totuși sunt pururea cu tine; tu mi‐ai apucat dreapta.
24Mă vei călăuzi
prin sfatul tău și după aceea mă vei primi în slavă.
25Pe
cine am în ceruri? Și nu doresc pe nimeni pe pământ afară de tine.
26Carnea
119.81
mea și inima mea se topesc: dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea
119.57
mea în veac.
27Căci iată cei ce
sunt departe de tine vor fi pierduți. Tu ai nimicit pe oricine care curvește
de la tine.
28Dar pentru mine este bine să mă apropii
de Dumnezeu. Mi‐am pus încrederea în Domnul Dumnezeu ca să spun
118.17
toate faptele tale.
Rugăciune pentru ajutor în timpul pustiirii
O învățătură a lui Asaf
741Dumnezeule, pentru ce ne‐ai lepădat
60.1,10
77.7Ier. 31.37
33.24
în veac? Pentru ce fumegă mânia
ta împotriva oilor pășunii
100.3
tale?
2Adu‐ți aminte de adunarea ta, pe
care ai câștigat‐o din vechime, pe care ai răscumpărat‐o ca să fie seminția
moștenirii tale, și de muntele Sion în care ai locuit.
3Ridică‐ți picioarele spre pustiirile veșnice, tot răul pe care l‐a făcut vrăjmașul în sfântul tău locaș.
4Protivnicii au răcnit
în mijlocul locurilor de adunare; au ridicat semnele lor
drept semne.
5Păreau niște oameni care au ridicat în sus securile într‐un desiș de copaci.
6Și acum îi sfărâmă de tot săpăturile
cu topoare și ciocane.
7Au pus foc
locașului tău sfințit; au pângărit
până la pământ locuința numelui tău.
8Au zis
în inima lor: Să‐i prăpădim de tot. Au ars toate locurile de adunare ale lui Dumnezeu în țară.
9Semnele noastre nu le mai vedem; nu
mai este niciun proroc și printre noi nu este nimeni care să știe până când.
10Până când, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va huli vrăjmașul numele tău în veac?
11Pentru ce‐ți
tragi mâna și dreapta ta? Scoate‐o din sânul tău și nimicește‐i.
12Totuși Dumnezeu
este Împăratul meu din vechime, care a făcut mântuire în mijlocul pământului.
13Ai despicat
marea prin puterea ta; ai sfărâmat
32.3
capetele balaurilor în ape.
14Ai zdrobit capetele Leviatanului, l‐ai dat de
mâncare poporului
care locuiește în pustie.
15Ai rupt
izvor și pârâu, ai secat
râuri pururea curgătoare.
16A ta este ziua și a ta este noaptea. Tu
ai pregătit lumina și soarele.
17Tu ai așezat
toate marginile pământului. Tu ai făcut vara
și iarna.
18Adu‐ți
aminte, Doamne, de aceasta, că vrăjmașul a ocărât, și un
popor nebun a hulit numele tău.
19Nu da fiarei sălbatice turturica
ta; nu uita
pentru totdeauna ceata celor necăjiți ai tăi.
20Ține
seamă de legământ, căci locurile întunecoase ale pământului s‐au umplut de locuințele asupririi.
21Să nu se întoarcă rușinat cel asuprit; cel necăjit și nevoiaș să laude numele tău.
22Scoală‐te, Dumnezeule, apără‐ți pricina ta, adu‐ți
aminte cât de nebunește te ocărăște omul nebun toată ziua.
23Nu uita glasul potrivnicilor tăi: zarva celor ce se scoală împotriva ta se suie pururea.
Dumnezeu coboară pe cel mândru, dar înalță pe cei drepți
Mai marelui muzicii. „Nu nimici”. Un psalm al lui Asaf. O cântare
751Îți mulțumim, Dumnezeule, îți mulțumim; căci numele tău este aproape: lucrările tale minunate o spun.
2Când îmi voi lua vreme cuvenită, voi judeca cu dreptate.
3Pământul este topit și toți locuitorii lui; eu i‐am întocmit stâlpii. (Sela.)
4Am zis celor trufași: Nu
vă trufiți; și celor răi: Nu înălțați cornul!
5Nu vă înălțați cornul în sus; nu vorbiți obraznic cu gâtul dârz!
6Căci nu de la răsărit, nici de la apus, și nici din pustie nu vine înălțare!
7Căci Dumnezeu
58.11
este judecătorul: El
coboară pe unul și înalță pe altul.
8Căci în mâna Domnului este un
16.19
potir și vinul spumegă; e plin de
amestecătură și toarnă din el: da, toți cei răi de pe pământ vor suge din el drojdiile
și vor bea.
9Dar eu pururea voi istorisi, voi cânta laude Dumnezeului lui Iacov.
10Voi tăia
toate coarnele celor răi; dar coarnele
148.14
celor drepți vor fi înălțate.