Mai marelui muzicii. „Nu nimici”. Un psalm al lui Asaf. O cântare
751Îți mulțumim, Dumnezeule, îți mulțumim; căci numele tău este aproape: lucrările tale minunate o spun.
2Când îmi voi lua vreme cuvenită, voi judeca cu dreptate.
3Pământul este topit și toți locuitorii lui; eu i‐am întocmit stâlpii. (Sela.)
4Am zis celor trufași: Nu
vă trufiți; și celor răi: Nu înălțați cornul!
5Nu vă înălțați cornul în sus; nu vorbiți obraznic cu gâtul dârz!
6Căci nu de la răsărit, nici de la apus, și nici din pustie nu vine înălțare!
7Căci Dumnezeu
58.11
este judecătorul: El
coboară pe unul și înalță pe altul.
8Căci în mâna Domnului este un
16.19
potir și vinul spumegă; e plin de
amestecătură și toarnă din el: da, toți cei răi de pe pământ vor suge din el drojdiile
și vor bea.
9Dar eu pururea voi istorisi, voi cânta laude Dumnezeului lui Iacov.
10Voi tăia
toate coarnele celor răi; dar coarnele
148.14
celor drepți vor fi înălțate.
Mai marelui muzicii. Pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui Asaf, o cântare
761Dumnezeu este cunoscut în Iuda
, numele lui este mare în Israel;
2și coliba sa este în Salem și locul său de locuit în Sion.
3Acolo a sfărâmat
fulgerele arcului, scutul și sabia și lupta. (Sela.)
4Tu ești mai slăvit, mai măreț decât munții
39.4
de pradă.
5Cei tari
la inimă au fost despuiați, au dormit
somnul lor și nimeni din viteji nu și‐a găsit mâinile.
6De
mustrarea ta, Dumnezeul lui Iacov, carul și calul sunt aruncați în somn de moarte.
7Tu, tu ești de temut; și cine
poate sta înaintea ta, când te mânii?
8Ai
făcut să se audă judecata din ceruri; pământul s‐a temut
și a tăcut,
9când s‐a
72.4
sculat Dumnezeu la judecată, să mântuiască pe toți cei blânzi de pe pământ. (Sela.)
10Căci mânia
18.11Ps. 65.7
omului te va lăuda și te vei încinge cu rămășița mâniei.
11Faceți
juruință și plătiți‐o Domnului Dumnezeului vostru. Toți
89.7
cei ce sunt împrejurul lui să aducă daruri celui de temut.
12El va tăia duhul domnilor: El este înfricoșat
pentru împărații pământului.
Mai marelui muzicii. După felul lui Iedutun. Un psalm al lui Asaf
771Îmi voi îndrepta glasul către Dumnezeu și voi striga
cu glasul meu către Dumnezeu și el va pleca urechea la mine.
2În
ziua strâmtorării mele am căutat
pe Domnul. Mâna mea era întinsă noaptea și nu înceta; sufletul meu nu voia să fie mângâiat.
3Mi‐aduceam aminte de Dumnezeu și suspinam, cugetam și duhul
143.4
meu era copleșit. (Sela.)
4Tu ții deschise pleoapele ochilor mei, sunt plin de tulburare și nu pot vorbi.
5Mă gândesc
la zilele din vechime, la anii vremilor de demult.
6Îmi aduc aminte de cântarea
mea noaptea, cuget
în inima mea și duhul meu cercetează cu sârguință.
7Oare va lepăda
Domnul pentru totdeauna? Și nu va mai
fi el binevoitor?
8A încetat îndurarea sa pentru totdeauna? S‐a isprăvit cuvântul
său din neam în neam?
9A uitat
Dumnezeu să fie îndurător? Sau și‐a închis el milele în mânie? (Sela.)
10Și ziceam
: Aceasta‐i slăbiciunea mea; dar îmi voi aduce aminte de anii dreptei Celui Preaînalt.
11Voi pomeni
faptele Domnului, căci îmi voi aduce aminte de minunile tale din vechime.
12Și voi cugeta asupra tuturor faptelor tale și mă voi gândi asupra lucrărilor tale.
13Dumnezeule, calea
ta este în sfântul locaș; ce
dumnezeu este mare ca Dumnezeu?
14Tu ești Dumnezeul care faci minuni. Tu ai arătat puterea ta printre popoare.
15Ai răscumpărat
cu brațul tău pe poporul tău, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. (Sela.)
16Apele te‐au văzut
, Dumnezeule, apele te‐au văzut și s‐au înfricoșat; da, adâncurile au tremurat.
17Norii au turnat apă; cerurile au făcut să răsune un glas și
săgețile tale au zburat încoace și încolo.
18Glasul tunetului tău era în vârtej; fulgerele
luminau lumea, pământul s‐a
cutremurat și s‐a zguduit.
19Calea ta era în
mare și cărările tale în apele mari și
urmele tale nu s‐au cunoscut.
20Ai
14.19Ps. 78.52
80.1Is. 63.11,12Osea 12.13
călăuzit pe poporul tău ca pe o turmă prin mâna lui Moise și Aaron.