Mângâiere în necaz cu amintiri din trecut
Mai marelui muzicii. După felul lui Iedutun. Un psalm al lui Asaf
771Îmi voi îndrepta glasul către Dumnezeu și voi striga
cu glasul meu către Dumnezeu și el va pleca urechea la mine.
2În
ziua strâmtorării mele am căutat
pe Domnul. Mâna mea era întinsă noaptea și nu înceta; sufletul meu nu voia să fie mângâiat.
3Mi‐aduceam aminte de Dumnezeu și suspinam, cugetam și duhul
143.4
meu era copleșit. (Sela.)
4Tu ții deschise pleoapele ochilor mei, sunt plin de tulburare și nu pot vorbi.
5Mă gândesc
la zilele din vechime, la anii vremilor de demult.
6Îmi aduc aminte de cântarea
mea noaptea, cuget
în inima mea și duhul meu cercetează cu sârguință.
7Oare va lepăda
Domnul pentru totdeauna? Și nu va mai
fi el binevoitor?
8A încetat îndurarea sa pentru totdeauna? S‐a isprăvit cuvântul
său din neam în neam?
9A uitat
Dumnezeu să fie îndurător? Sau și‐a închis el milele în mânie? (Sela.)
10Și ziceam
: Aceasta‐i slăbiciunea mea; dar îmi voi aduce aminte de anii dreptei Celui Preaînalt.
11Voi pomeni
faptele Domnului, căci îmi voi aduce aminte de minunile tale din vechime.
12Și voi cugeta asupra tuturor faptelor tale și mă voi gândi asupra lucrărilor tale.
13Dumnezeule, calea
ta este în sfântul locaș; ce
dumnezeu este mare ca Dumnezeu?
14Tu ești Dumnezeul care faci minuni. Tu ai arătat puterea ta printre popoare.
15Ai răscumpărat
cu brațul tău pe poporul tău, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. (Sela.)
16Apele te‐au văzut
, Dumnezeule, apele te‐au văzut și s‐au înfricoșat; da, adâncurile au tremurat.
17Norii au turnat apă; cerurile au făcut să răsune un glas și
săgețile tale au zburat încoace și încolo.
18Glasul tunetului tău era în vârtej; fulgerele
luminau lumea, pământul s‐a
cutremurat și s‐a zguduit.
19Calea ta era în
mare și cărările tale în apele mari și
urmele tale nu s‐au cunoscut.
20Ai
14.19Ps. 78.52
80.1Is. 63.11,12Osea 12.13
călăuzit pe poporul tău ca pe o turmă prin mâna lui Moise și Aaron.
Credincioșia lui Dumnezeu în povățuirea poporului său neascultător
O învățătură a lui Asaf
781Ascultă
, poporul meu, Legea mea; plecați‐vă urechile la cuvintele gurii mele.
2Voi deschide
gura în pildă, voi rosti lucruri ascunse de demult:
3Ce
am auzit și am cunoscut și ne‐au spus părinții noștri.
4Nu
6.7Ioel 1.3
le vom ascunde de copiii lor, vom
13.8,14Ios. 4.6,7
istorisi laudele Domnului neamului care va veni și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le‐a făcut.
5Căci el
a așezat o mărturie în Iacov și a pus o lege în Israel, pe care a poruncit părinților noștri să le
6.7
11.19
facă cunoscut copiilor lor,
6ca
neamul care va veni, copiii care se vor naște, să le cunoască și să se scoale și să spună copiilor lor;
7și să‐și pună nădejdea în Dumnezeu și să nu uite faptele lui Dumnezeu, ci să păzească poruncile lui.
8Și să
nu fie ca părinții lor, un neam îndărătnic și răzvrătitor, un
33.3
34.9Deut. 9.6,13
31.27Ps. 68.6
neam care
nu și‐a pregătit inima și al cărui duh n‐a fost statornic cu Dumnezeu.
9Copiii lui Efraim, arcași înarmați, au dat îndărăt în ziua luptei.
10N‐au
ținut legământul lui Dumnezeu și n‐au voit să umble în Legea lui,
11și au uitat
faptele sale și lucrările sale minunate pe care li le arătase.
12A făcut lucruri minunate
8.9,10,11,12
în ochii părinților lor în țara Egiptului, în
câmpia Țoanului.
13A despicat
marea și i‐a trecut prin ea; și a făcut să stea
apele ca o grămadă;
14și
14.24Ps. 105.39
i‐a călăuzit ziua cu un nor și toată noaptea cu o lumină de foc.
15A despicat
stânci în pustie și i‐a adăpat din belșug ca din adâncuri;
16și a scos izvoare din
stâncă și a făcut să curgă în jos ape ca râuri.
17Totuși ei au mers înainte păcătuind împotriva lui, răsculându‐se
împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18Și au ispitit
pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după pofta lor.
19Și au vorbit
împotriva lui Dumnezeu; au zis: Poate oare Dumnezeu să pregătească o masă în pustie?
20Iată
, el a lovit stânca și au țâșnit apele și s‐au vărsat șiroaie. Poate el oare să dea și pâine, sau să facă rost de carne pentru poporul său?
21De aceea Domnul a auzit și s‐a
mâniat și un foc s‐a aprins împotriva lui Iacov și urgie s‐a ridicat împotriva lui Israel.
22Pentru că n‐au crezut
în Dumnezeu și nu s‐au încrezut în mântuirea lui.
23Totuși el a poruncit norilor de sus și
a deschis ușile cerurilor.
24Și a
plouat peste ei mană să mănânce și le‐a dat grâu din ceruri.
25Omul a mâncat pâinea celor puternici; le‐a trimis hrană pe îndestulate.
26El a
pornit în ceruri vântul de răsărit și prin puterea sa a adus vântul de miazăzi;
27și a plouat carne peste ei și păsări înaripate ca nisipul mărilor;
28și le‐a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor.
29Ei
au mâncat și s‐au săturat bine și le‐a împlinit pofta.
30Nu se abătuseră încă de la pofta lor, mâncarea
lor era încă în gurile lor,
31când mânia lui Dumnezeu s‐a ridicat împotriva lor și a ucis pe cei mai grași ai lor și a doborât pe aleșii lui Israel.
32Cu toate acestea ei
16.17
tot au păcătuit și
n‐au crezut în lucrările lui minunate.
33Și
26.64,65
el a lăsat să le piară zilele ca suflarea și anii cu spaimă.
34Când
îi ucidea, atunci îl căutau și se întorceau și căutau pe Dumnezeu de dimineață.
35Și își aduceau aminte că Dumnezeu
este stânca lor și Dumnezeu Cel Preaînalt, răscumpărătorul
44.6
63.9
lor.
36Dar îl lingușeau
cu gura lor și îl mințeau cu limba lor.
37Căci inima
lor nu era tare față de el și n‐au fost statornici în legământul său.
38Dar
el a fost milos, a iertat nelegiuirea și nu i‐a pierdut, ci de multe ori și‐a întors
mânia, și
nu și‐a trezit toată urgia.
39Și și‐a
adus aminte că
erau carne: un
vânt ce trece și nu se mai întoarce.
40De câte ori s‐au răzvrătit împotriva lui în pustie și l‐au amărât
în pustietate!
41Și s‐au întors iar și au ispitit
pe Dumnezeu și au întărâtat
pe Sfântul lui Israel!
42Nu și‐au adus aminte de mâna lui, de ziua când i‐a răscumpărat de la asupritor.
43Cum a pus
semnele sale în Egipt și minunile sale în câmpia Țoanului
44și
le‐a prefăcut râurile în sânge, și șuvoaiele lor, că n‐au putut bea.
45A
trimis între ei roiuri de muște, care i‐au mâncat și
broaște care i‐au prăpădit.
46Și
a dat roadele lor omizii și munca lor lăcustei.
47Le‐a
bătut cu grindină viile și sicomorii cu ploaie de piatră;
48și a dat
și vitele lor grindinei și turmele lor fulgerelor.
49A aruncat asupra lor aprinderea mâniei sale, urgie și furie și strâmtorare, o trimitere de îngeri ai nenorocirii.
50A netezit o cale mâniei sale; nu le‐a cruțat sufletul de la moarte, ci a dat viața lor ciumei;
51și
136.10
a bătut pe toți întâii născuți în Egipt, începutul puterii lor în corturile
lui Ham.
52Și a
pornit pe poporul său ca pe oi, și i‐a dus în pustie ca pe o turmă;
53și i‐a dus
la adăpost, așa că erau fără frică: și
19.51Ps. 136.21,22
marea a acoperit pe vrăjmașii lor.
54Și i‐a adus în sfântul
său hotar, acest munte, dobândit
cu dreapta sa.
55Și a alungat
și neamurile dinaintea lor, și
19.51Ps. 136.21,22
le‐a împărțit lor cu sfoara de moștenire, și a făcut ca semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56Dar
au ispitit și au întărâtat pe Dumnezeu Cel Preaînalt, și n‐au păzit mărturiile sale,
57ci au
dat înapoi, și s‐au făcut necredincioși ca
și părinții lor; s‐au întors la o parte ca un arc amăgitor.
58Și l‐au
mâniat cu înălțimile
12.31
lor, și l‐au întărâtat la gelozie cu chipurile lor cioplite.
59Dumnezeu a auzit și s‐a mâniat, și i‐a fost foarte scârbă de Israel.
60Și a
26.6,9
părăsit locașul din Silo, cortul pe care‐l pusese între oameni;
61și a
dat puterea sa în robie și slava sa în mâna potrivnicului.
62Și a
dat sabiei pe poporul său și s‐a mâniat foarte mult pe moștenirea sa.
63Focul a mistuit pe tinerii săi și fecioarele
16.9
25.10
sale n‐au fost lăudate în cântare de nuntă.
64Preoții
22.18
săi au căzut de sabie și văduvele
lor n‐au plâns.
65Atunci Domnul s‐a
deșteptat ca
din somn, ca un viteaz care strigă de vin,
66și
6.4
a lovit pe potrivnicii săi pe dinapoi și i‐a dat spre ocară veșnică.
67Și a lepădat cortul lui Iosif și n‐a ales seminția lui Efraim;
68ci a ales seminția lui Iuda, muntele Sion, pe
care l‐a iubit.
69Și‐a
zidit locașul său sfințit ca înălțimile, ca pământul pe care l‐a întemeiat în veac.
70Și a
ales pe David, slujitorul său, și l‐a luat de la staulele oilor.
71L‐a adus de pe urma oilor
care alăptau, ca să pască
pe Iacov, poporul său, și pe Israel moștenirea sa.
72Și el i‐a păstorit după neprihănirea
inimii sale și i‐a călăuzit cu iscusința mâinilor sale.
Tânguire pentru nimicirea Ierusalimului
Un psalm al lui Asaf
791Dumnezeule, neamurile au intrat în moștenirea
ta, au întinat sfântul
tău templu, au
prefăcut Ierusalimul în dărâmături.
2Au dat trupurile
16.1
34.20
moarte ale robilor tăi mâncare păsărilor cerurilor, carnea sfinților tăi fiarelor pământului.
3Le‐au vărsat sângele ca apa în jurul Ierusalimului; și
16.4Ap. 11.9
n‐a fost cine să‐i înmormânteze.
4Am ajuns de
80.6
ocară vecinilor noștri, de râs și de batjocură celor ce sunt în jurul nostru.
5Până
85.5
89.46
când, Doamne? Te vei mânia oare în veac? Oare va
3.8
arde râvna ta ca focul?
6
Varsă‐ți mânia peste neamuri care nu
te‐au cunoscut, și peste împărățiile care nu cheamă
numele tău.
7Căci au înghițit pe Iacov și i‐au pustiit locuința.
8Nu‐ți
aduce aminte împotriva noastră de nelegiuirile strămoșilor noștri; să ne întâmpine repede îndurările tale, căci suntem foarte
înjosiți.
9Ajută‐ne
, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava numelui
tău: și scapă‐ne și iartă‐ne păcatele, pentru numele tău.
10Pentru ce
115.2
să zică neamurile: Unde este Dumnezeul lor? Între neamuri, înaintea ochilor noștri, facă‐se cunoscută răzbunarea sângelui vărsat al robilor tăi.
11Să vină
înaintea ta suspinul celui încătușat; păzește prin puterea ta cea mare pe copiii morții;
12și întoarce vecinilor noștri de
șapte ori în sânul lor ocara
cu care te‐au ocărât, Doamne!
13Și
95.7
100.3
noi, poporul tău și oile pășunii tale, îți vom mulțumi în veac; vom
vesti lauda ta din neam în neam.
