Un psalm al lui Asaf
791Dumnezeule, neamurile au intrat în moștenirea
ta, au întinat sfântul
tău templu, au
prefăcut Ierusalimul în dărâmături.
2Au dat trupurile
16.1
34.20
moarte ale robilor tăi mâncare păsărilor cerurilor, carnea sfinților tăi fiarelor pământului.
3Le‐au vărsat sângele ca apa în jurul Ierusalimului; și
16.4Ap. 11.9
n‐a fost cine să‐i înmormânteze.
4Am ajuns de
80.6
ocară vecinilor noștri, de râs și de batjocură celor ce sunt în jurul nostru.
5Până
85.5
89.46
când, Doamne? Te vei mânia oare în veac? Oare va
3.8
arde râvna ta ca focul?
6
Varsă‐ți mânia peste neamuri care nu
te‐au cunoscut, și peste împărățiile care nu cheamă
numele tău.
7Căci au înghițit pe Iacov și i‐au pustiit locuința.
8Nu‐ți
aduce aminte împotriva noastră de nelegiuirile strămoșilor noștri; să ne întâmpine repede îndurările tale, căci suntem foarte
înjosiți.
9Ajută‐ne
, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava numelui
tău: și scapă‐ne și iartă‐ne păcatele, pentru numele tău.
10Pentru ce
115.2
să zică neamurile: Unde este Dumnezeul lor? Între neamuri, înaintea ochilor noștri, facă‐se cunoscută răzbunarea sângelui vărsat al robilor tăi.
11Să vină
înaintea ta suspinul celui încătușat; păzește prin puterea ta cea mare pe copiii morții;
12și întoarce vecinilor noștri de
șapte ori în sânul lor ocara
cu care te‐au ocărât, Doamne!
13Și
95.7
100.3
noi, poporul tău și oile pășunii tale, îți vom mulțumi în veac; vom
vesti lauda ta din neam în neam.