Tânguire pentru nimicirea Ierusalimului
Un psalm al lui Asaf
791Dumnezeule, neamurile au intrat în moștenirea
ta, au întinat sfântul
tău templu, au
prefăcut Ierusalimul în dărâmături.
2Au dat trupurile
16.1
34.20
moarte ale robilor tăi mâncare păsărilor cerurilor, carnea sfinților tăi fiarelor pământului.
3Le‐au vărsat sângele ca apa în jurul Ierusalimului; și
16.4Ap. 11.9
n‐a fost cine să‐i înmormânteze.
4Am ajuns de
80.6
ocară vecinilor noștri, de râs și de batjocură celor ce sunt în jurul nostru.
5Până
85.5
89.46
când, Doamne? Te vei mânia oare în veac? Oare va
3.8
arde râvna ta ca focul?
6
Varsă‐ți mânia peste neamuri care nu
te‐au cunoscut, și peste împărățiile care nu cheamă
numele tău.
7Căci au înghițit pe Iacov și i‐au pustiit locuința.
8Nu‐ți
aduce aminte împotriva noastră de nelegiuirile strămoșilor noștri; să ne întâmpine repede îndurările tale, căci suntem foarte
înjosiți.
9Ajută‐ne
, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava numelui
tău: și scapă‐ne și iartă‐ne păcatele, pentru numele tău.
10Pentru ce
115.2
să zică neamurile: Unde este Dumnezeul lor? Între neamuri, înaintea ochilor noștri, facă‐se cunoscută răzbunarea sângelui vărsat al robilor tăi.
11Să vină
înaintea ta suspinul celui încătușat; păzește prin puterea ta cea mare pe copiii morții;
12și întoarce vecinilor noștri de
șapte ori în sânul lor ocara
cu care te‐au ocărât, Doamne!
13Și
95.7
100.3
noi, poporul tău și oile pășunii tale, îți vom mulțumi în veac; vom
vesti lauda ta din neam în neam.
Rugăciune pentru scăparea lui Israel
Mai marelui muzicii. Pe Șoșanim‐Edut. Un psalm al lui Asaf
801Păstor al lui Israel, pleacă urechea! Tu, cel ce povățuești pe Iosif ca
pe o turmă; tu cel ce
șezi pe heruvimi, fă
94.1
să lucească strălucirea ta.
2Deșteaptă‐ți puterea înaintea
lui Efraim și Beniamin și Manase, și vino să ne mântuiești.
3Dumnezeule! Întoarce‐ne
iarăși și fă
67.1
să lucească fața ta și vom fi mântuiți.
4Doamne, Dumnezeul oștirilor! Până când va fumega mânia ta împotriva rugăciunii poporului tău?
5I‐ai hrănit
102.9Is. 30.20
cu pâine de lacrimi și i‐ai adăpat cu lacrimi cu măsură plină.
6Ne‐ai pus
79.4
de ceartă vecinilor noștri și vrăjmașii noștri râd între ei.
7Dumnezeul oștirilor! Întoarce‐ne
iarăși; și fă să lucească fața ta și vom fi mântuiți.
8Tu ai scos un
17.6
19.10
butuc de vie din Egipt: ai izgonit
78.55
neamurile și l‐ai sădit.
9Ai făcut
loc înaintea lui, și a prins rădăcină adâncă, și a umplut țara.
10Munții s‐au acoperit de umbra lui și ramurile lui erau ca cedrii lui Dumnezeu.
11Și‐a întins vițele până la mare și odraslele sale până
la Râu.
12Pentru ce i‐ai
surpat gardurile, de‐l smulg toți trecătorii de pe drum?
13Mistrețul din pădure îl râmă și fiara câmpului îl paște.
14Dumnezeul oștirilor, rugămu‐te, întoarce‐te, caută
din ceruri și vezi și cercetează via aceasta,
15și sadul pe care l‐a sădit dreapta ta, și mlădița pe care
ți‐ai întărit‐o.
16Este arsă de foc, tăiată; sunt pierduți de
76.7
mustrarea feței tale.
17Fie
mâna ta pe bărbatul dreptei tale, pe fiul omului pe care ți l‐ai întărit.
18Și nu ne vom întoarce îndărăt de la tine; însuflețește‐ne și vom chema numele tău.
19Doamne Dumnezeul oștirilor! Întoarce‐ne
iarăși. Fă să lucească fața ta și vom fi mântuiți.
Bunătatea lui Dumnezeu și necredincioșia lui Israel
Mai marelui muzicii. Pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf
811Cântați tare lui Dumnezeu, puterea noastră; strigați de bucurie Dumnezeului lui Iacov.
2Înălțați o cântare, bateți timpana, harfa cea plăcută cu psalteriul împreună.
3Suflați din trâmbiță la lună nouă, la lună plină, în ziua noastră de sărbătoare.
4Căci este un așezământ
pentru Israel, o orânduire a Dumnezeului lui Iacov.
5El a pus‐o drept mărturie în Iosif când a ieșit peste țara Egiptului, unde am auzit o limbă
pe care n‐am cunoscut‐o.
6Am depărtat
10.27
umărul său de sub sarcină, mâinile sale au fost scutite de coșniță
.
7Ai strigat
14.10Ps. 50.15
în strâmtorare și te‐am izbăvit; ți‐am răspuns
în locul ascuns al tunetului; te‐am cercat
la apele Meriba. (Sela.)
8Ascultă
, poporul meu, și îți voi mărturisi: De m‐ai asculta, Israele!
9Nu
va fi în tine niciun dumnezeu
străin; și nu te vei închina vreunui dumnezeu străin.
10Eu
sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te‐am scos din țara Egiptului. Deschide‐ți
gura larg și o voi umple.
11Dar poporul meu n‐a ascultat de glasul meu și Israel nu
m‐a voit.
12De aceea
14.16Rom. 1.24,26
i‐am dat în învârtoșarea inimii lor; au umblat după sfaturile lor.
13O
10.12,13
32.29Is. 48.18
, de m‐ar asculta poporul meu! De ar umbla Israel în căile mele!
14Îndată aș supune pe vrăjmașii lor și mi‐aș întoarce mâna împotriva apăsătorilor lor.
15Cei
ce urăsc pe Domnul l‐ar linguși, dar zilele lor ar ține în veac.
16El i‐ar
hrăni din grăsimea grâului și te‐aș fi săturat cu miere din
stâncă.
