Mai marelui muzicii. Pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf
811Cântați tare lui Dumnezeu, puterea noastră; strigați de bucurie Dumnezeului lui Iacov.
2Înălțați o cântare, bateți timpana, harfa cea plăcută cu psalteriul împreună.
3Suflați din trâmbiță la lună nouă, la lună plină, în ziua noastră de sărbătoare.
4Căci este un așezământ
pentru Israel, o orânduire a Dumnezeului lui Iacov.
5El a pus‐o drept mărturie în Iosif când a ieșit peste țara Egiptului, unde am auzit o limbă
pe care n‐am cunoscut‐o.
6Am depărtat
10.27
umărul său de sub sarcină, mâinile sale au fost scutite de coșniță
.
7Ai strigat
14.10Ps. 50.15
în strâmtorare și te‐am izbăvit; ți‐am răspuns
în locul ascuns al tunetului; te‐am cercat
la apele Meriba. (Sela.)
8Ascultă
, poporul meu, și îți voi mărturisi: De m‐ai asculta, Israele!
9Nu
va fi în tine niciun dumnezeu
străin; și nu te vei închina vreunui dumnezeu străin.
10Eu
sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te‐am scos din țara Egiptului. Deschide‐ți
gura larg și o voi umple.
11Dar poporul meu n‐a ascultat de glasul meu și Israel nu
m‐a voit.
12De aceea
14.16Rom. 1.24,26
i‐am dat în învârtoșarea inimii lor; au umblat după sfaturile lor.
13O
10.12,13
32.29Is. 48.18
, de m‐ar asculta poporul meu! De ar umbla Israel în căile mele!
14Îndată aș supune pe vrăjmașii lor și mi‐aș întoarce mâna împotriva apăsătorilor lor.
15Cei
ce urăsc pe Domnul l‐ar linguși, dar zilele lor ar ține în veac.
16El i‐ar
hrăni din grăsimea grâului și te‐aș fi săturat cu miere din
stâncă.
Un psalm al lui Asaf
821Dumnezeu stă
în adunarea lui Dumnezeu. El judecă în mijlocul dumnezeilor
22.28
.
2Până când veți judeca strâmb și veți căuta
la fața celor răi? (Sela.)
3Judecați pe sărac și pe orfan, faceți dreptate celui
apăsat și celui sărman.
4Scăpați
pe cel sărac și pe cel nevoiaș; izbăviți‐i din mâna celor răi.
5Ei nu
cunosc, nici nu înțeleg; umblă în întuneric; toate
75.3
temeliile pământului se clatină.
6Am zis
: Sunteți dumnezei și toți sunteți fii ai Celui Preaînalt.
7Dar veți
muri ca omul și veți cădea ca unul din mai mari.
8Scoală‐te
, Dumnezeule! Judecă pământul; căci
tu vei moșteni toate neamurile.
O cântare, un psalm al lui Asaf
831Dumnezeule! Nu
35.22
109.1
tăcea. Nu tăcea și nu te odihni, Dumnezeule!
2Căci iată, vrăjmașii
tăi fac zarvă și cei ce te
urăsc au înălțat capul.
3Urzesc planuri viclene împotriva
31.20
poporului tău și se sfătuiesc împotriva celor ascunși ai tăi.
4Ei au zis: Venițiși să‐i
31.36
stârpim, să nu mai fie un neam și să nu se mai pomenească numele lui Israel.
5Căci s‐au sfătuit împreună cu o inimă: fac legăminte împotriva ta.
6Corturile
Edomului și ismaeliții; Moabul și hagareniții;
7Ghebal și Amon și Amalec, filistia cu locuitorii Tirului.
8Chiar și Asiria s‐a unit cu ei; ei sunt un braț pentru copiii lui Lot. (Sela.)
9Fă‐le ca Madianului
, ca lui Sisera
5.21
, ca lui Iabin la pârâul Chison,
10care au pierit în En‐Dor, care i‐au făcut
ca gunoiul pământului.
11Fă pe domnii lor ca pe Oreb
și Zeeb; pe toți urmașii lor, ca pe Zebah
și Țalmuna.
12Căci au zis: Să luăm în stăpânire pentru noi locuințele lui Dumnezeu.
13Dumnezeul
meu! Fă‐i ca
vârtejul, ca miriștea înaintea vântului;
14ca focul care mistuie pădurea și ca flacăra care aprinde
munții;
15așa urmărește‐i cu
furtuna ta și înspăimântă‐i cu vijelia ta.
16Umple‐le
fețele cu rușine, ca să caute numele tău, Doamne!
17Să se rușineze și să fie tulburați pentru totdeauna; să roșească și să fie pierduți.
18Și
să cunoască ei că tu, al cărui nume
este Domnul, numai tu ești Cel
Preaînalt peste tot pământul.