Dor după templu
Mai marelui muzicii. Pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core
841Cât de plăcute
sunt locașurile tale, Doamne al oștirilor!
2Sufletul
63.1
73.26
119.20
meu dorește, chiar lâncezește după curțile Domnului. Inima mea și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu.
3Da, vrabia și‐a aflat o casă și rândunica un cuib unde își pune puii… Altarele tale, Doamne al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu!
4Ferice
de cei ce locuiesc în casa ta; ei încă te vor lăuda! (Sela).
5Ferice de bărbatul a cărui tărie este în tine, în a cărui inimă sunt drumurile făcute!
6Trecând prin Valea Plângerii
, ei o prefac într‐un loc de izvoare; da, ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
7Ei merg din
putere în putere, se
arată înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8Doamne, Dumnezeul oștirilor, auzi rugăciunea mea; pleacă urechea, Dumnezeul lui Iacov! (Sela.)
9Privește, Dumnezeule
, scutul nostru! Și uită‐te la fața unsului tău.
10Căci mai bună este o zi în curțile tale, decât o mie aiurea. Mai bucuros stau la pragul casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutății.
11Căci Domnul Dumnezeu este un soare
și un scut
119.114Prov. 2.7
; Domnul va da har și slavă, nu va opri niciun
bine de la cei ce umblă în neprihănire.
12Doamne al oștirilor, ferice
de bărbatul care se încrede în tine.
Rugăciune pentru îndurare asupra poporului
Mai marelui muzicii. Un psalm al fiilor lui Core
851Doamne! Tu ai fost binevoitor țării tale. Ai adus
2.1Ps. 14.7Ier. 30.18
31.23Ezec. 39.25Ioel 3.1
îndărăt robia lui Iacov.
2Ai iertat
nelegiuirea poporului tău,
3ai acoperit toate păcatele lor. (Sela.) Ți‐ai tras îndărăt toată urgia, te‐ai întors de la aprinderea mâniei tale.
4Întoarce‐ne
iarăși, Dumnezeul mântuirii noastre, și fă să înceteze mânia ta față de noi.
5Oare în veac te vei mânia
79.5
80.4
pe noi? Îți vei lungi oare mânia din neam în neam?
6Oare nu ne vei însufleți
iarăși, ca poporul tău să se bucure în tine?
7Arată‐ne, Doamne, îndurarea ta și dă‐ne mântuirea ta.
8Voi
auzi ce va vorbi Dumnezeu, Domnul, căci
va vorbi pace poporului său și sfinților săi, dar ei să
nu se mai întoarcă la nebunie.
9Da, mântuirea sa este aproape
de cei ce se tem de el, pentru ca
slava să locuiască în țara noastră.
10Îndurarea și adevărul s‐au întâmpinat; dreptatea
și pacea s‐au sărutat.
11Adevărul
răsare din pământ; și dreptatea a privit din ceruri;
12și Domnul
va da ce este bine, și țara
noastră își va da rodul.
13Dreptatea
va merge înaintea lui și va face numele pașilor săi o cale de umblat.
Rugăciunea în strâmtorare mare
O rugăciune a lui David
861Pleacă‐ți, Doamne, urechea, răspunde‐mi, căci sunt sărac și nevoiaș.
2Păzește‐mi sufletul, căci sunt cuvios. Mântuiește, Dumnezeul meu, pe robul tău care
se încrede în tine.
3Îndură‐te
57.1
de mine, Doamne, căci către tine strig toată ziua.
4Veselește sufletul robului tău, căci
143.8
către tine, Doamne, îmi ridic sufletul.
5Căci
tu, Doamne, ești bun și iertător, bogat în îndurare către toți cei ce te cheamă.
6Pleacă urechea, Doamne, la rugăciunea mea și ia aminte la glasul cererilor mele.
7În ziua
strâmtorării mele te voi chema, căci îmi vei răspunde.
8Nimeni nu este ca tine între
dumnezei, Doamne! Și nimic
ca faptele tale.
9Toate
102.18Is. 43.7Ap. 15.4
neamurile pe care le‐ai făcut vor veni și se vor închina înaintea ta, Doamne! Și vor slăvi numele tău.
10Căci tu ești mare și faci
77.14
lucruri minunate. Numai
32.39Is. 37.16
14.6Mc. 12.291 Cor. 8.4Ef. 4.6
tu ești Dumnezeu.
11Învață‐mă
27.11
119.33
143.8
calea ta, Doamne! Voi umbla în adevărul tău. Unește‐mi inima ca să se teamă de numele tău.
12Te voi lăuda, Doamne Dumnezeul meu, din toată inima mea; și voi slăvi numele tău în veci.
13Căci îndurarea ta față de mine este mare și mi‐ai izbăvit
116.8
sufletul din Șeolul cel mai de jos.
14Dumnezeule! Cei îngâmfați
s‐au sculat împotriva mea și adunarea asupritorilor au căutat sufletul meu și nu te‐au pus înaintea lor.
15Dar
111.4
130.4,7
145.8Ioel 2.13
tu, Doamne, ești un Dumnezeu îndurător și milos, încet la mânie și bogat în îndurare și adevăr.
16Întoarce‐te
69.16
spre mine și îndură‐te de mine. Dă tăria ta robului tău și mântuiește pe fiul
roabei tale.
17Arată‐mi un semn spre bine, ca să‐l vadă cei ce mă urăsc și să se rușineze, pentru că tu, Doamne, m‐ai ajutat și m‐ai mângâiat.
