Slava Domnului și vrednicia omului
Către mai marele muzicii: Pe Ghitit. Un psalm al lui David
81Doamne, Domnul nostru, cât de minunat
este numele tău în tot pământul; Tu, care ai pus
slava ta deasupra cerurilor!
2Din gura
21.161 Cor. 1.27
pruncilor și a sugaririlor ai întemeiat laudă, din pricina potrivnicilor
tăi, ca să amuțești pe vrăjmaș și pe răzbunător.
3Când privesc
cerurile tale, lucrarea degetelor tale, luna și stelele pe care le‐ai așezat:
4Ce este omul
, ca să‐ți amintești de el și fiul omului, ca să‐l cercetezi pe el?
5L‐ai făcut cu puțin mai mic decât îngerii și l‐ai încununat cu slavă și cinste.
6L‐ai făcut să domnească
peste lucrul mâinilor tale; toate
le‐ai pus sub picioarele lui:
7toate oile și boii, toate, ba și fiarele câmpului;
8păsările cerurilor și peștii mării, tot ce străbate cărările mărilor.
9Doamne, Domnul
nostru, cât de minunat este numele tău în tot pământul!
Cântare de mulțumire pentru dreptatea lui Dumnezeu
Către mai marele muzicii. Pe Mutlaben. Un psalm al lui David
91Voi lăuda pe Domnul cu toată inima mea; voi spune toate lucrările tale minunate.
2Mă voi bucura
și mă voi veseli în tine; voi cânta laudă numelui tău
83.18
, Preaînalte,
3Când se vor da înapoi vrăjmașii mei, se vor poticni și vor fi pierduți înaintea feței tale.
4Căci tu mi‐ai apărat dreptul și pricina mea. Tu șezi pe scaunul de domnie ca judecător drept.
5Ai mustrat popoarele, ai pierdut pe cei răi, le‐ai șters
numele în veci de veci.
6O, vrăjmașule, pustiirile s‐au sfârșit în veac. Tu ai dărâmat cetățile lor, până și pomenirea li s‐a pierdut.
7Dar Domnul
șade pe scaunul de domnie în veac. El și‐a pus scaunul său de domnie pentru judecată
8și va judeca lumea
98.9
cu dreptate, va face judecată popoarelor cu neprihănire.
9Și Domnul
37.39
46.1
91.2
va fi un turn înalt pentru cel apăsat, un turn înalt la vreme de strâmtorare.
10Și cei ce cunosc
numele tău se vor încrede în tine; căci nu părăsești pe cei ce te caută, Doamne!
11Cântați laude Domnului care locuiește în Sion; spuneți
între popoare faptele sale!
12Căci el, care face cercetare
pentru sânge, își aduce aminte de ei; nu uită strigarea celor săraci.
13Îndură‐te de mine, Doamne! Privește întristarea mea pe care o rabd din partea celor ce mă urăsc, ridicându‐mă din porțile morții:
14ca să spun toată lauda ta în porțile fiicei Sionului. Mă voi bucura
20.5
35.9
în mântuirea ta.
15Neamurile
35.8
57.6
94.23Prov. 5.22
22.8
26.27
s‐au cufundat în groapa pe care au făcut‐o; piciorul lor s‐a prins în cursa pe care au ascuns‐o.
16Domnul s‐a făcut
14.4,10
31
cunoscut, a făcut judecată; cel rău este prins în laț în chiar lucrul mâinilor sale. (Higaion)
92.3
, (Sela.)
17Cei răi se vor întoarce în Șeol; toate neamurile
care uită pe Dumnezeu.
18Căci cel nevoiaș nu va fi uitat pentru totdeauna
: nădejdea
24.14
celor săraci nu va fi pierdută în veac.
19Scoală‐te, Doamne! să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea feței tale.
20Pune frică în ei, Doamne! ca să știe neamurile că sunt oameni! (Sela.)
Rugăciune pentru răsturnarea celor răi
101De ce, Doamne, stai departe? De ce te ascunzi în vremuri de strâmtorare?
2Cel rău în mândria sa urmărește aprig pe cel sărac. Ei vor fi prinși
9.15,16Prov. 5.22
în cursele pe care le‐au urzit!
3Căci cel rău se fălește
cu dorința sufletului său și binecuvântă pe cel lacom
, el disprețuiește pe Domnul.
4Cel rău în trufia feței lui zice: El nu
cercetează. Toate gândurile
53.1
lui sunt: Nu este Dumnezeu.
5Căile lui izbândesc în orice vreme; judecățile
tale sunt prea înalte ca să fie înaintea lui. Cât despre toți potrivnicii lui, el suflă
împotriva lor.
6El zice
în inima sa: Nu voi fi clătinat: din neam în neam
nu voi fi în nenorocire.
7Gura
lui este plină de blestem și de înșelăciune și de apăsare; sub limba
lui este răutate și nelegiuire.
8El șade în locuri de pândă prin sate, ucide pe cel nevinovat în locuri
dosnice. Ochii lui pândesc
pe cel fără ajutor.
9Stă
la pândă în loc dosnic ca un leu în culcușul lui. Pândește ca să prindă pe cel sărac. Prinde pe cel sărac trăgându‐l în cursa sa.
10Se tupilează, se pleacă și cei fără ajutor cad sub cele tari ale lui.
11El zice în inima sa: Dumnezeu a dat; își ascunde
94.7Ezec. 8.12
9.9
fața, nu va vedea niciodată.
12Scoală‐te, Doamne! Dumnezeule, ridică‐ți
mâna! Nu uita pe cei săraci.
13Pentru ce defaimă cel rău pe Dumnezeu? El zice în inima sa: Tu nu vei cerceta.
14Tu ai văzut, căci privești nenorocirea și necazul ca să le iei în mâna ta. Ție ți se încredințează
cel fără ajutor: Tu ai fost ajutorul orfanului
.
15Sfărâmă
brațul celui rău și cât pentru cel rău, cercetează răutatea lui până nu vei găsi niciuna.
16Domnul
145.13
146.10Ier. 10.10Plâng. 5.19Dan. 4.34
6.261 Tim. 1.17
este Împărat în veci de veci. Neamurile sunt pierdute din țara sa.
17Doamne! Tu ai auzit dorința celor blânzi; tu le vei pregăti
inima, tu vei face urechea ta să audă:
18ca să faci
judecată celui orfan și celui apăsat, ca să nu mai bage groază omul care este din pământ.
