O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
901Doamne, tu ai fost
locul nostru de locuit din neam în neam.
2Mai înainte
de a se fi născut munții și să fi dat naștere pământului și lumii, din veci până în veci, tu ești Dumnezeu!
3Tu prefaci în țărână pe om și zici: Întoarceți‐vă
, copii ai oamenilor.
4Căci
o mie de ani în ochii tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut și ca o strajă de noapte.
5Îi iei ca un
șuvoi; sunt
ca un somn, — dimineața sunt ca iarba care crește.
6Dimineața
înflorește și crește; seara se taie și se veștejește!
7Căci suntem mistuiți prin mânia ta, tulburați de urgia ta.
8Ai pus
nelegiuirile noastre înaintea ta, păcatele noastre
ascunse în lumina feței tale.
9Căci toate zilele noastre trec în mânia ta; ne sfârșim anii cu un oftat.
10Zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani, sau la cei în putere optzeci de ani; totuși mândria lor este muncă și durere; căci se duc iute și noi zburăm.
11Cine cunoaște puterea mâniei tale și mânia ta după temerea de tine?
12Învață‐ne
să ne numărăm zilele ca să căpătăm o inimă înțeleaptă.
13Întoarce‐te, Doamne! Până când? Și căiește‐te
cu privire la robii tăi.
14Satură‐ne dimineața de îndurarea ta, ca să ne bucurăm și
149.4
să ne veselim în toate zilele noastre.
15Bucură‐ne după zilele în care ne‐ai apăsat și după anii în care am văzut răul.
16Să se arate robilor tăi lucrarea
ta și slava ta peste copiii lor.
17Și bunăvoința
Domnului, Dumnezeului nostru, să fie peste noi; și întărește
lucrul mâinilor noastre peste noi; da, lucrul mâinilor noastre întărește‐l.
911Cel ce
31.20
32.7
locuiește în locul ascuns al Celui Preaînalt va rămâne sub
umbra Celui Atotputernic.
2Voi zice
despre Domnul: El este adăpostul meu și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred.
3Căci el
te va scăpa din lațul păsărarului și de ciuma de moarte.
4El te va acoperi cu
57.1
61.4
penele sale și sub aripile sale te vei adăposti. Adevărul său este scutul tău și pavăza ta.
5Nu
121.6Prov. 3.23,24Is. 43.2
te vei teme de groază de noapte, nici de săgeata care zboară ziua,
6de ciuma care umblă în întuneric, de pieirea care pustiește la amiază.
7O mie vor cădea alături de tine și zece mii la dreapta ta: dar de tine nu se va apropia.
8Numai vei
privi cu ochii tăi și vei vedea răsplătirea celor răi.
9Pentru că ai zis: Domnul este adăpostul meu și ai făcut pe Cel Preaînalt locuința
ta,
10niciun
rău nu ți se va întâmpla și nicio rană nu se va apropia de cortul tău.
11Căci
71.3Mat. 4.6Lc. 4.10,11Evr. 1.14
el va porunci îngerilor săi pentru tine ca să te păzească în toate căile tale;
12ei te vor purta pe mâini, ca
să nu‐ți lovești piciorul de piatră.
13Vei umbla peste leu și năpârcă, vei călca în picioare leul tânăr și balaurul.
14Fiindcă și‐a pus iubirea în mine, de aceea îl voi izbăvi; îl voi pune pe înălțime, pentru că a cunoscut
numele meu.
15Mă va
chema și îi voi răspunde; voi fi cu
el în strâmtorare, îl voi
scăpa și‐l voi cinsti.
16Îl voi sătura cu lungime de zile și‐i voi arăta mântuirea mea.
Un psalm, o cântare pentru ziua sabatului
921Bine
este a mulțumi Domnului și a cânta laude numelui tău, Preaînalte,
2a vesti
dimineața bunătatea ta și noaptea credincioșia ta,
3pe
instrument cu zece strune și pe psalteriu, pe higaion cu harfă.
4Căci tu, Doamne, m‐ai desfătat prin lucrul tău; mă voi bucura de lucrările mâinilor tale.
5Cât
139.17
de mari sunt lucrările tale, Doamne! Gândurile tale sunt foarte adânci
.
6Omul
91.8
prost nu cunoaște și nebunul nu înțelege aceasta.
7Când cei
21.7Ps. 37.1,2,35,38Ier. 12.1,2Mal. 3.15
răi răsar ca iarba și înfloresc toți lucrătorii nelegiuirii, este ca să fie stârpiți pentru totdeauna.
8Dar
83.18
tu, Doamne, ești înălțat în veci!
9Căci iată, vrăjmașii tăi, Doamne, căci iată, vrăjmașii tăi vor fi pierduți; toți lucrătorii nelegiuirii vor fi risipiți
89.10
.
10Dar tu vei înălța cornul
meu ca pe al bivolului; eu sunt uns cu
untdelemn proaspăt.
11Și ochiul
59.10
112.8
meu își va vedea dorința asupra vrăjmașilor mei și urechea mea o va auzi despre făcătorii de rele care se scoală împotriva mea.
12Dreptul va înflori ca
finicul, va crește ca cedrul pe Liban:
13cei sădiți în casa Domnului vor înflori în
135.2
curțile Dumnezeului nostru.
14La bătrânețe vor rodi încă, vor fi plini de suc și verdeață,
15ca să arate că Domnul este drept; el este stânca
mea și nu
este nicio nedreptate în el.