Laudă pentru bunătatea lui Dumnezeu
Un psalm, o cântare pentru ziua sabatului
921Bine
este a mulțumi Domnului și a cânta laude numelui tău, Preaînalte,
2a vesti
dimineața bunătatea ta și noaptea credincioșia ta,
3pe
instrument cu zece strune și pe psalteriu, pe higaion cu harfă.
4Căci tu, Doamne, m‐ai desfătat prin lucrul tău; mă voi bucura de lucrările mâinilor tale.
5Cât
139.17
de mari sunt lucrările tale, Doamne! Gândurile tale sunt foarte adânci
.
6Omul
91.8
prost nu cunoaște și nebunul nu înțelege aceasta.
7Când cei
21.7Ps. 37.1,2,35,38Ier. 12.1,2Mal. 3.15
răi răsar ca iarba și înfloresc toți lucrătorii nelegiuirii, este ca să fie stârpiți pentru totdeauna.
8Dar
83.18
tu, Doamne, ești înălțat în veci!
9Căci iată, vrăjmașii tăi, Doamne, căci iată, vrăjmașii tăi vor fi pierduți; toți lucrătorii nelegiuirii vor fi risipiți
89.10
.
10Dar tu vei înălța cornul
meu ca pe al bivolului; eu sunt uns cu
untdelemn proaspăt.
11Și ochiul
59.10
112.8
meu își va vedea dorința asupra vrăjmașilor mei și urechea mea o va auzi despre făcătorii de rele care se scoală împotriva mea.
12Dreptul va înflori ca
finicul, va crește ca cedrul pe Liban:
13cei sădiți în casa Domnului vor înflori în
135.2
curțile Dumnezeului nostru.
14La bătrânețe vor rodi încă, vor fi plini de suc și verdeață,
15ca să arate că Domnul este drept; el este stânca
mea și nu
este nicio nedreptate în el.
Mărirea lui Dumnezeu
931Domnul
97.1
99.1Is. 52.7Ap. 19.6
împărățește; este îmbrăcat cu
măreție; Domnul s‐a îmbrăcat cu tărie, s‐a încins
cu ea: da, lumea este întărită
și nu se va clătina.
2Scaunul tău de domnie este întărit din
veșnicie: Tu ești din veșnicie.
3Râurile au înălțat, Doamne, râurile și‐au înălțat glasul; râurile și‐au înălțat valurile ce urlă.
4Domnul
89.9
în locurile înalte este mai măreț decât glasul apelor mari, decât valurile mărețe ale mării.
5Mărturiile tale sunt foarte trainice; casei tale, Doamne, se cuvine sfințenie în lungime de zile.
Rugăciune împotriva asupritorilor
941Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, tu
, Dumnezeul răzbunărilor, fă să lucească strălucirea ta!
2Înalță‐te
judecător
al pământului, răsplătește celor mândri fapta lor.
3Până
când cei răi, Doamne, până când vor birui cei răi?
4Rostesc
, vorbesc cu îngâmfare; toți lucrătorii nelegiuirii se laudă,
5calcă pe poporul tău, Doamne, și apasă moștenirea ta,
6surgrumă pe văduvă și pe străin de loc și ucid pe orfan.
7Și
59.7
zic: Nu vede Domnul și nu va lua aminte Dumnezeul lui Iacov.
8Înțelegeți
92.6
, voi cei proști din popor! Și, nebunilor, când vă veți înțelepți?
9Cel ce
a sădit urechea oare nu va auzi? Cel ce a făcut ochiul oare nu va vedea?
10Cel ce
învață neamurile oare nu va pedepsi, el, care învață pe oameni cunoștința?
11Domnul
cunoaște gândurile omului că sunt deșertăciune.
12Ferice
de bărbatul pe care‐l pedepsești tu, Doamne, și‐l înveți din Legea ta,
13ca să‐i dai odihnă de zilele rele, până se va săpa groapa celui rău.
14Căci
Domnul nu va lăsa pe poporul său și nu va părăsi moștenirea sa.
15Căci judecata se va întoarce la dreptate și toți cei drepți la inimă o vor urma.
16Cine se va scula pentru mine împotriva făcătorilor de rele? Cine se va înfățișa pentru mine împotriva lucrătorilor nelegiuirii?
17Dacă
n‐ar fi fost Domnul ajutorul meu, puțin și sufletul meu ar fi locuit în tăcere.
18Când am zis: Mi‐alunecă
piciorul! Îndurarea ta, Doamne, m‐a sprijinit.
19În mulțimea gândurilor înăuntrul meu, mângâierile tale mi‐au desfătat sufletul.
20Oare va fi unit cu tine scaunul
de domnie al nelegiuirii, care
face din apăsare o lege?
21Ei
se adună ceată împotriva sufletului celui drept și osândesc
sângele nevinovat.
22Dar Domnul a fost turnul
62.2,6
meu înalt și Dumnezeul meu, stânca mea de adăpost.
23El
5.22
va întoarce nelegiuirea lor asupra lor și îi va stârpi în nelegiuirea lor: Domnul Dumnezeul nostru îi va stârpi.