Trâmbița a cincea
91Și al cincilea înger a trâmbițat; și
am văzut o stea căzută din cer pe pământ și i s‐a dat cheia puțului
Adâncului. 2Și a deschis puțul Adâncului și s‐a
suit fum din puț, ca fumul unui cuptor mare și soarele și văzduhul au fost întunecate de fumul puțului. 3Și din fum au ieșit lăcuste
pe pământ și li s‐a dat putere
cum au putere scorpiile pământului. 4Și li s‐a zis să
nu vatăme iarba
pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, decât numai pe oameni care n‐au pecetea
lui Dumnezeu pe fruntea lor. 5Și li s‐a dat să nu‐i omoare, ci
să fie munciți cinci luni; și muncirea lor este ca muncirea de scorpie când înțeapă pe om. 6Și în zilele acelea oamenii vor căuta
moartea și n‐o vor găsi; și vor dori să moară și moartea fuge de ei. 7Și asemănarea
lăcustelor era asemenea cu caii pregătiți pentru război; și pe
capetele lor erau ca niște cununi asemenea aurului și fețele
lor erau ca fețe de oameni. 8Și aveau păr ca părul de femei și dinții
lor erau ca dinții de lei. 9Și aveau platoșe ca platoșe de fier; și vuietul aripilor lor era ca
vuietul de care, de cai mulți alergând la război. 10Și au
cozi asemenea scorpiilor și bolduri; și puterea lor este în cozile lor ca să vatăme pe oameni cinci luni. 11Au peste ei ca împărat
pe îngerul
Adâncului, care pe evreiește are numele Abadon și în grecește are numele Apolion. 12Vaiul întâi
a trecut; iată mai vin două vaiuri după acestea.
Trâmbița a șasea
13Și al șaselea înger a trâmbițat, și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu 14zicând celui al șaselea înger, care are trâmbița: Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legați la
râul cel mare, Eufrat. 15Și cei patru îngeri, care erau pregătiți pentru ceasul și ziua și luna și anul, au fost dezlegați ca să omoare a treia parte din oameni. 16Și numărul oștilor
de călăreți
era de douăzeci de mii de zecimi de mii: am
auzit numărul lor. 17Și astfel am văzut caii în vedenie și pe cei ce ședeau pe ei având platoșe ca de foc și de iacint și de pucioasă: și capetele
cailor erau ca niște capete de lei și din gurile lor iese foc și fum și pucioasă. 18De aceste trei răni au fost omorâți a treia parte din oameni, de focul și de fumul și de pucioasa ce iese din gurile lor. 19Căci puterea cailor este în gura lor și în cozile lor; căci cozile
lor sunt asemenea șerpilor, având capete; și cu ele vatămă. 20Și cei rămași dintre oameni, care n‐au fost omorâți de aceste răni, nu
s‐au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine la draci
și la idolii
135.15Dan. 5.23
cei de aur și de argint și de aramă și de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21Și nu s‐au pocăit de omorurile lor, nici de fermecătoriile
, nici de curvia, nici de furturile lor.
O carte adusă din cer
101Și am văzut pe un alt înger tare pogorându‐se din cer, înconjurat de un nor; și curcubeul
era peste capul lui și fața
lui era ca soarele și picioarele
lui ca niște stâlpi de foc. 2Și avea în mâna lui o cărticică deschisă. Și și‐a pus piciorul
drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ. 3Și a strigat cu glas mare, cum răcnește un leu: și când a strigat, cele șapte
tunete și‐au spus glasurile lor. 4Și când au vorbit cele șapte tunete, eram să scriu; și am auzit un glas din cer zicând: Pecetluiește
12.4,9
cele ce au spus cele șapte tunete și nu le scrie. 5Și îngerul pe care l‐am văzut stând pe mare și pe pământ și‐a
ridicat mâna dreaptă spre cer 6și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care
a făcut cerul și cele ce sunt în el, și pământul și cele ce sunt pe el, și marea și cele ce sunt în ea, că nu va mai fi vreme
; 7ci în
zilele glasului îngerului al șaptelea, când are să trâmbițeze, atunci taina lui Dumnezeu este isprăvită, cum a binevestit robilor săi prorocii. 8Și glasul
pe care‐l auzisem din cer, l‐am auzit iarăși vorbind cu mine și zicând: Du‐te, ia cărticica cea deschisă în mâna îngerului care stă pe mare și pe pământ. 9Și m‐am dus la înger, zicându‐i să‐mi dea cărticica. Și‐mi zice: Ia‐o
3.1,3
și mănâncă‐o de tot și‐ți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. 10Și am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat‐o de tot; și a fost în gura
mea dulce ca mierea: și când am înghițit‐o, mi s‐a amărât
pântecele. 11Și ei îmi zic: Trebuie iarăși să prorocești despre popoare și despre Neamuri și despre limbi și despre mulți împărați.
Cei doi martori
111Și mi s‐a dat o trestie
asemenea unei vergi, zicând: Scoală
și măsoară Templul lui Dumnezeu și altarul și pe cei ce se închină în el. 2Și curtea
de afară a Templului scoate‐o afară și n‐o măsura, pentru că
a fost dată Neamurilor: și vor călca
sfânta cetate patruzeci
și două de luni. 3Și voi da celor doi martori
ai mei și vor proroci
, îmbrăcați în saci, o
mie două sute șaizeci de zile. 4Aceștia sunt cei doi
măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului. 5Și dacă voiește cineva să‐i vatăme, iese foc
5.14Ezec. 43.3Osea 6.5
din gura lor și mistuie pe vrăjmașii lor: și dacă
ar voi cineva să‐i vatăme, așa trebuie să fie omorât. 6Aceștia au
putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor și au
putere peste ape să le schimbe în sânge și să lovească pământul cu orice rană, ori de câte ori vor voi. 7Și când își vor
sfârși mărturia, fiara
care se suie din
Adânc va
face război cu ei și‐i va birui și‐i va omorî. 8Și trupurile lor moarte vor sta pe ulița cetății
celei mari, care duhovnicește se numește Sodoma și Egipt, unde
a fost răstignit și Domnul lor. 9Și
cei din popoare și seminții și limbi și Neamuri văd trupurile lor moarte trei zile și jumătate și
nu îngăduie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. 10Și
locuitorii de pe pământ se bucură de ei și se veselesc și își trimit daruri
unii altora, pentru că
acești doi proroci munceau pe locuitorii de pe pământ. 11Și
după acele trei zile și jumătate a intrat în ei duhul
de viață din Dumnezeu; și ei au stat pe picioarele lor; și o mare teamă a căzut peste cei ce îi priveau. 12Și au auzit un glas mare din cer zicându‐le: Suiți‐vă aici. Și
s‐au suit în nor
spre cer și
vrăjmașii lor i‐au privit. 13Și în acel ceas s‐a
făcut un cutremur mare de pământ, și a
zecea parte din cetate a căzut; și șapte mii de nume de oameni au fost omorâți în cutremurul de pământ și cei rămași s‐au temut și au
dat slavă Dumnezeului cerului. 14Al doilea
Vai a trecut; iată al treilea Vai vine curând.
Trâmbița a șaptea
15Și al șaptelea înger
a trâmbițat; și
s‐au făcut multe glasuri în cer zicând: Împărăția
lumii a ajuns a Domnului nostru și a Hristosului său și
7.14,18,27
el va împărăți în vecii vecilor. 16Și cei
douăzeci și patru de prezbiteri care șed înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie au căzut pe fețele lor și s‐au închinat lui Dumnezeu, 17zicând: Îți mulțumim, Doamne Dumnezeule Atotputernice, care
ești și care erai, pentru că ai luat puterea ta cea mare și ai
intrat în Împărăție. 18Și Neamurile
au fost întărâtate și mânia ta a venit
, și vremea celor morți să fie judecați și vremea să dai plata lor robilor tăi prorocilor și sfinților și celor ce se tem de numele tău, celor mici
și celor mari, și să
prăpădești pe cei ce prăpădesc pământul. 19Și Templul
lui Dumnezeu în cer s‐a deschis și chivotul legământului s‐a arătat în Templul său și s‐au
făcut fulgere și glasuri și tunete și un cutremur de pământ și
grindină mare.
