Femeia și balaurul
121Și un semn mare s‐a văzut în cer; o femeie învelită în soare și luna sub picioarele ei și pe capul ei o cunună de douăsprezece stele, 2și având în pântece, strigă, fiind în dureri de facere și
muncindu‐se să nască. 3Și un alt semn s‐a văzut în cer; și iată un
balaur mare roșu ca focul, având
șapte capete și zece coarne și
pe capetele lui șapte cununi împărătești. 4Și coada
lui târăște a treia parte din
stelele cerului și
le aruncă pe pământ. Și balaurul a stat înaintea
femeii care are să nască, pentru ca
să înghită pe copilul ei când va naște. 5Și ea a născut un fiu de parte bărbătească și el
are să păstorească toate Neamurile cu un toiag de fier; și copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul său de domnie. 6Și femeia
a fugit în pustie, unde are un loc gătit de la Dumnezeu ca s‐o hrănească acolo o
mie două sute șaizeci de zile.
Războiul din cer
7Și s‐a făcut un război în cer; Mihail
12.1
și îngerii lui se războiau cu
balaurul. Și balaurul se războia și îngerii lui. 8Și ei n‐au fost mai tari și locul lor nu s‐a mai aflat în cer. 9Și a fost aruncat jos balaurul cel mare, șarpele cel din început
, care se numește Diavolul și Satana, care
rătăcește tot pământul locuit; el a fost
aruncat pe pământ și îngerii săi au fost
aruncați cu el. 10Și am auzit un glas mare în cer zicând: Acum
a venit mântuirea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului său, pentru că învinuitorul fraților noștri, care‐i
2.5Zah. 3.1
învinuiește înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte, a fost aruncat jos. 11Și ei
16.20
l‐au biruit din pricina sângelui Mielului și din pricina cuvântului mărturiei lor și nu
și‐au iubit viața chiar până la moarte. 12Pentru aceea veseliți‐vă
, ceruri, și cei ce locuiți în ele. Vai
de pământ și de mare, fiindcă
diavolul s‐a pogorât la voi cu mânie mare, știind că are puțină vreme.
Balaurul mâniat pe femeie
13Și când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit pe
femeia care născuse partea bărbătească. 14Și
cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca
să zboare în
pustie la locul ei, unde este hrănită o
12.7
vreme și vremuri și jumătate de vreme, departe de fața șarpelui. 15Și șarpele a
aruncat din gura lui apă ca un râu în urma femeii, ca s‐o facă s‐o ia apa. 16Și pământul a ajutat femeii și pământul și‐a deschis gura și a înghițit râul pe care‐l aruncase balaurul din gura lui. 17Și balaurul s‐a mâniat pe femeie și a
plecat să facă război cu rămășița din sămânța ei, cei ce
păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia
lui Isus.
Fiara care se suie din mare
131Și am stat pe nisipul mării. Și am văzut suindu‐se din mare o
fiară care
avea zece coarne și șapte capete și pe coarnele ei zece cununi împărătești și pe capetele ei nume de hulă. 2Și fiara
pe care am văzut‐o era asemenea unui leopard și picioarele ei
ca de urs și gura
ei ca o gură de leu. Și balaurul i‐a
dat puterea lui și scaunul
lui de domnie
și o stăpânire mare. 3Și am văzut unul din capetele ei ca înjunghiat
de moarte și rana morții ei fusese vindecată. Și tot
pământul se minuna în urma fiarei. 4Și s‐au închinat balaurului fiindcă a dat fiarei stăpânirea și s‐au închinat fiarei zicând: Cine
este asemenea fiarei și cine poate să se războiască cu ea? 5Și i s‐a dat o gură
11.25
11.36
să vorbească lucruri mari și hule și i s‐a dat putere să lucreze patruzeci
și două de luni. 6Și și‐a deschis gura în hule împotriva lui Dumnezeu, ca să hulească numele lui și locuința
lui și pe cei ce locuiesc în cer. 7Și i s‐a dat să facă
război cu sfinții și
să‐i biruiască. Și i s‐a dat stăpânire peste orice seminție și popor și limbă și neam. 8Și toți locuitorii de pe pământ al căror nume nu este scris, de la
întemeierea lumii, în cartea vieții Mielului celui înjunghiat, se vor închina ei
. 9Dacă are cineva
urechi, să audă! 10Dacă cineva
duce în robie, se duce în robie; dacă va omorî cineva
cu sabia, trebuie ca el să fie omorât cu sabia. Aici
este răbdarea și credința sfinților.
Fiara care se suie din pământ
11Și am văzut o altă fiară suindu‐se
din pământ. Și avea două coarne asemenea unui miel și vorbea ca un balaur. 12Și ea face toată stăpânirea celei dintâi fiare înaintea ei. Și face ca pământul și locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a
cărei rană de moarte fusese vindecată. 13Și face
semne mari, încât
face să se pogoare și foc din cer pe pământ înaintea oamenilor. 14Și rătăcește
pe locuitorii de pe pământ
din pricina semnelor care i‐au fost date să le facă înaintea fiarei, zicând locuitorilor de pe pământ să facă o icoană fiarei care are rana de sabie și
a trăit. 15Și i s‐a dat să dea duh icoanei fiarei, ca icoana fiarei să și vorbească și
să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 16Și face ca la toți, mici și mari și bogați și săraci și slobozi și robi, să
li se dea un semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe fruntea lor, 17ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde afară de cine are semnul, adică numele
fiarei sau
numărul numelui ei. 18Aici
este înțelepciunea. Cine are priceperea, să socotească numărul
fiarei; căci
este un număr de om. Și numărul ei este: Șase sute șaizeci și șase.
Mielul și cei răscumpărați
141Și am văzut și iată Mielul
stând pe muntele Sion și cu el o
sută patruzeci și patru de mii
având scris pe frunțile lor numele său și numele Tatălui său. 2Și am auzit un glas din cer ca
un glas de ape multe și ca un glas de tunet mare; și glasul pe care l‐am auzit era ca al harfiștilor care cântă
cu harfele
lor. 3Și ei cântă o cântare
nouă înaintea scaunului de domnie și înaintea celor patru viețuitoare și a prezbiterilor; și nimeni nu putea să învețe cântarea decât cei o sută patruzeci și patru de mii, adică cei răscumpărați de pe pământ. 4Aceștia sunt cei ce nu s‐au întinat cu femei; căci
sunt verguri. Aceștia sunt cei ce
urmează pe Mielul oriunde ar merge. Aceștia au fost
răscumpărați dintre oameni, ca să fie pârga
lui Dumnezeu și a Mielului. 5Și în
gura lor n‐a fost găsită minciună: sunt
fără vină.
Judecățile lui Dumnezeu
6Și am văzut un alt înger zburând
în mijlocul cerului, având o
evanghelie veșnică, pentru ca să binevestească celor ce șed pe pământ și la orice
neam și seminție și limbă și popor. 7Și zice cu glas mare: Temeți‐vă
de Dumnezeu și dați‐i slavă, fiindcă a venit ceasul judecății lui și închinați‐vă
124.8
146.5,6Fapte. 14.15
17.24
Celui ce a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele de ape. 8Și un alt înger, al doilea, a urmat zicând: A
căzut, a căzut Babilonul
17.2,5
18.3,10,18,21
19.2
cel mare, care a adăpat toate Neamurile din vinul aprinderii curviei sale. 9Și un alt înger, al treilea, le‐a urmat zicând cu glas mare: Dacă se închină cineva
fiarei și icoanei ei și primește un semn pe fruntea sa sau pe mâna sa, 10va bea
și el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, care este turnat
neamestecat în
paharul mâniei lui și va fi muncit
în foc
și pucioasă înaintea îngerilor sfinți și înaintea Mielului. 11Și fumul
muncii lor se suie în sus în veci de veci; și n‐au odihnă nici zi, nici noapte cei ce se închină fiarei și icoanei ei și dacă primește cineva semnul numelui ei. 12Aici
este răbdarea sfinților
care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. 13Și am auzit un glas din cer zicând: Scrie: Fericiți
sunt morții care
mor în Domnul de acum încolo; da, zice Duhul, ca să
se odihnească de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.
Secerișul și culesul viei
14Și am văzut și iată un nor alb și pe nor șezând Unul asemuit
cu Fiul omului, având
pe capul lui o cunună de aur și în mâna lui o seceră ascuțită. 15Și un alt înger a
ieșit din Templu, strigând cu glas mare celui ce șade pe nor: Trimite secera
ta și seceră; pentru că a venit ceasul să seceri; fiindcă s‐a uscat secerișul pământului
. 16Și cel ce șade pe nor și‐a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat. 17Și un alt înger a ieșit din Templul care este în cer, având și el o seceră ascuțită. 18Și un alt înger având putere asupra focului a ieșit
din altar și a strigat cu glas mare celui ce avea secera ascuțită, zicând: Trimete
secera ta cea ascuțită și culege strugurii viței pământului, fiindcă borboanele lor sunt deplin coapte. 19Și îngerul și‐a aruncat secera pe pământ și a cules via pământului și a aruncat‐o în teasc
, în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20Și teascul
a fost călcat afară
din cetate și din teasc a ieșit sânge până
la zăbalele cailor pe o depărtare de o mie șase sute de stadii.
