Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
14

Mielul și cei răscumpărați

141Și am văzut și iată Mielul

14.1
Cap. 5.6.
stând pe muntele Sion și cu el o
14.1
Cap. 7.4.
sută patruzeci și patru de mii
14.1
Cap. 7.3;
având scris pe frunțile lor numele său și numele Tatălui său. 2Și am auzit un glas din cer ca
14.2
Cap. 1.15;
un glas de ape multe și ca un glas de tunet mare; și glasul pe care l‐am auzit era ca al harfiștilor care cântă
14.2
Cap. 5.8.
cu harfele
14.2
Cap. 5.9;
lor. 3Și ei cântă o cântare
14.3
Vers. 1.
nouă înaintea scaunului de domnie și înaintea celor patru viețuitoare și a prezbiterilor; și nimeni nu putea să învețe cântarea decât cei o sută patruzeci și patru de mii, adică cei răscumpărați de pe pământ. 4Aceștia sunt cei ce nu s‐au întinat cu femei; căci
14.4
2 Cor. 11.2
sunt verguri. Aceștia sunt cei ce
14.4
Cap. 3.4;
urmează pe Mielul oriunde ar merge. Aceștia au fost
14.4
Cap. 5.9.
răscumpărați dintre oameni, ca să fie pârga
14.4
Iac. 1.18
lui Dumnezeu și a Mielului. 5Și în
14.5
Ps. 32.2Țef. 3.13
gura lor n‐a fost găsită minciună: sunt
14.5
Ef. 5.26Iuda 24
fără vină.

Judecățile lui Dumnezeu

6Și am văzut un alt înger zburând

14.6
Cap. 8.13.
în mijlocul cerului, având o
14.6
Ef. 3.3‐11Tit 1.2
evanghelie veșnică, pentru ca să binevestească celor ce șed pe pământ și la orice
14.6
Cap. 13.7.
neam și seminție și limbă și popor. 7Și zice cu glas mare: Temeți‐vă
14.7
Cap. 1.18;
de Dumnezeu și dați‐i slavă, fiindcă a venit ceasul judecății lui și închinați‐vă
14.7
Neem. 9.6Ps. 33.6
124.8
146.5,6Fapte. 14.15
17.24
Celui ce a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele de ape. 8Și un alt înger, al doilea, a urmat zicând: A
14.8
Is. 21.9Ier. 51.8
căzut, a căzut Babilonul
14.8
Ier. 51.716.19
17.2,5
18.3,10,18,21
19.2
cel mare, care a adăpat toate Neamurile din vinul aprinderii curviei sale. 9Și un alt înger, al treilea, le‐a urmat zicând cu glas mare: Dacă se închină cineva
14.9
Cap. 13.14‐16.
fiarei și icoanei ei și primește un semn pe fruntea sa sau pe mâna sa, 10va bea
14.10
Ps. 75.8Is. 51.17Ier. 25.15
și el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, care este turnat
14.10
Cap. 18.6.
neamestecat în
14.10
Cap. 16.19.
paharul mâniei lui și va fi muncit
14.10
Cap. 20.10.
în foc
14.10
Cap. 19.20.
și pucioasă înaintea îngerilor sfinți și înaintea Mielului. 11Și fumul
14.11
Is. 34.10
muncii lor se suie în sus în veci de veci; și n‐au odihnă nici zi, nici noapte cei ce se închină fiarei și icoanei ei și dacă primește cineva semnul numelui ei. 12Aici
14.12
Cap. 13.10.
este răbdarea sfinților
14.12
Cap. 12.17.
care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. 13Și am auzit un glas din cer zicând: Scrie: Fericiți
14.13
Ecl. 4.1,2
sunt morții care
14.13
1 Cor. 15.181 Tes. 4.16
mor în Domnul de acum încolo; da, zice Duhul, ca să
14.13
2 Tes. 1.7Evr. 4.9,10
se odihnească de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.

Secerișul și culesul viei

14Și am văzut și iată un nor alb și pe nor șezând Unul asemuit

14.14
Ezec. 1.26Dan. 7.13
cu Fiul omului, având
14.14
Cap. 6.2.
pe capul lui o cunună de aur și în mâna lui o seceră ascuțită. 15Și un alt înger a
14.15
Cap. 16.17.
ieșit din Templu, strigând cu glas mare celui ce șade pe nor: Trimite secera
14.15
Ioel 3.13Mat. 13.39
ta și seceră; pentru că a venit ceasul să seceri; fiindcă s‐a uscat secerișul pământului
14.15
Ier. 51.33
. 16Și cel ce șade pe nor și‐a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat. 17Și un alt înger a ieșit din Templul care este în cer, având și el o seceră ascuțită. 18Și un alt înger având putere asupra focului a ieșit
14.18
Cap. 16.8.
din altar și a strigat cu glas mare celui ce avea secera ascuțită, zicând: Trimete
14.18
Ioel 3.13
secera ta cea ascuțită și culege strugurii viței pământului, fiindcă borboanele lor sunt deplin coapte. 19Și îngerul și‐a aruncat secera pe pământ și a cules via pământului și a aruncat‐o în teasc
14.19
Cap. 19.15.
, în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20Și teascul
14.20
Is. 63.3Plâng. 1.15
a fost călcat afară
14.20
Evr. 13.12
din cetate și din teasc a ieșit sânge până
14.20
Cap. 19.11.
la zăbalele cailor pe o depărtare de o mie șase sute de stadii.

15

Cele șapte potire

151Și am

15.1
Cap. 12.1, 3.
văzut în cer un alt semn mare și minunat: șapte
15.1
Cap. 16.1;
îngeri având șapte răni, care sunt cele din urmă fiindcă
15.1
Cap. 14.10.
în ele mânia lui Dumnezeu este sfârșită. 2Și am văzut ca o
15.2
Cap. 4.6;
mare sticloasă amestecată
15.2
Mat. 3.11
cu foc și
15.2
Cap. 13.15‐17.
pe biruitorii fiarei și icoanei ei și numărului numelui ei, stând pe marea cea sticloasă
15.2
Cap. 5.8;
, având harfe ale lui Dumnezeu. 3Și ei cântă cântarea
15.3
Ex. 15.1Deut. 31.30
lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului, zicând: Mari
15.3
Deut. 32.4Ps. 111.2
139.14
și minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice! Drepte
15.3
Ps. 145.17Osea 14.9
și adevărate sunt căile tale, Împărate al veșniciilor! 4Cine
15.4
Ex. 15.14‐16Ier. 10.7
nu se va teme, Doamne, și nu va slăvi numele tău? Pentru că tu singur ești sfânt; pentru că toate
15.4
Is. 66.23
Neamurile vor veni și se vor închina înaintea ta, pentru că faptele tale drepte au fost arătate. 5Și după acestea am văzut și s‐a deschis Templul
15.5
Num. 1.50
cortului mărturiei în cer. 6Și
15.6
Vers. 1.
cei șapte îngeri care au cele șapte răni au ieșit din Templu, îmbrăcați
15.6
Ex. 28.6,8Ezec. 44.17,18
în in curat strălucitor și încinși împrejurul piepturilor cu cingători de aur. 7Și
15.7
Cap. 4.6.
una din cele patru viețuitoare a dat celor șapte îngeri șapte potire de aur pline de mânia lui Dumnezeu, care
15.7
1 Tes. 1.9
este viu în vecii vecilor. 8Și Templul
15.8
Ex. 40.341 Reg. 8.102 Cron. 5.14Is. 6.1
s‐a umplut de fum din
15.8
2 Tes. 1.9
slava lui Dumnezeu și din puterea lui; și nimeni nu putea să intre în Templu până s‐au sfârșit cele șapte răni ale celor șapte îngeri.

16

Vărsarea celor șapte potire

161Și am auzit un glas mare ieșind din Templu, zicând celor

16.1
Cap. 15.1.
șapte îngeri: Mergeți și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei
16.1
Cap. 14.10;
lui Dumnezeu. 2Și cel dintâi s‐a dus și și‐a vărsat potirul pe
16.2
Cap. 8.7.
pământ; și s‐a făcut
16.2
Ex. 9.9‐11
o rană rea și pricinuitoare de durere pe oamenii care
16.2
Cap. 13.16, 17.
au semnul fiarei și
16.2
Cap. 13.14.
se închină chipului ei. 3Și al doilea și‐a vărsat potirul în
16.3
Cap. 8.8.
mare; și ea s‐a
16.3
Ex. 7.17,20
făcut sânge ca de om mort: și
16.3
Cap. 8.9.
orice suflet de viață care este în mare a murit. 4Și al treilea și‐a vărsat potirul în
16.4
Cap. 8.10.
râuri și în izvoarele apelor; și s‐au
16.4
Ex. 7.20
făcut sânge. 5Și am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept
16.5
Cap. 15.3.
ești tu, care
16.5
Cap. 1.4, 8;
ești și care erai, Sfântule, fiindcă ai judecat astfel. 6Fiindcă ei au
16.6
Mat. 23.34,35
vărsat sângele sfinților
16.6
Cap. 11.18;
și prorocilor și le‐ai dat sânge
16.6
Is. 49.26
să bea: sunt vrednici. 7Și am auzit altarul zicând: Da, Doamne
16.7
Cap. 15.3.
Dumnezeule Atotputernice, adevărate
16.7
Cap. 13.10;
și drepte sunt judecățile tale. 8Și al patrulea și‐a vărsat potirul pe
16.8
Cap. 8.12.
soare și
16.8
Cap. 9.17, 18;
i s‐a dat să dogorească pe oameni cu foc. 9Și oamenii au fost dogorâți de o arșiță mare: și au
16.9
Vers. 11, 21.
hulit numele lui Dumnezeu care are puterea peste rănile acestea și
16.9
Dan. 5.22,23
nu s‐au pocăit ca să‐i
16.9
Cap. 11.13;
dea slavă. 10Și al cincilea și‐a vărsat potirul pe
16.10
Cap. 13.2.
scaunul de domnie al fiarei; și
16.10
Cap. 9.2.
împărăția ei s‐a făcut întunecoasă; și își
16.10
Cap. 11.10.
mușcau limbile de durere. 11Și au
16.11
Vers. 9, 21.
hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor
16.11
Vers. 2.
lor și
16.11
Vers. 9.
nu s‐au pocăit de faptele lor. 12Și al șaselea și‐a vărsat potirul peste
16.12
Cap. 9.14.
râul cel mare Eufrat; și
16.12
Ier. 50.38
51.36
apa lui a secat, ca
16.12
Is. 41.2,25
să fie pregătită calea împăraților care vin de la răsăritul soarelui. 13Și‐am văzut ieșind din gura balaurului
16.13
1 In. 4.1‐3
și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos
16.13
Cap. 12.3, 9.
trei duhuri necurate
16.13
Cap. 19.20;
ca niște broaște. 14Căci sunt
16.14
1 Tim. 4.1Iac. 3.15
duhuri de draci, făcătoare
16.14
2 Tes. 2.9
de semne, care se duc la împărații întregului
16.14
Lc. 2.1
pământ locuit ca să‐i adune pentru războiul
16.14
Cap. 17.14;
zilei celei mari a lui Dumnezeu Celui Atotputernic. 15(Iată
16.15
Mat. 24.431 Tes. 5.22 Pet. 3.10
, eu vin ca un hoț; fericit este cine veghează și își păstrează veșmintele, ca
16.15
2 Cor. 5.3
să nu umble gol și să se vadă rușinea lui). 16Și
16.16
Cap. 19.19.
i‐au adunat la locul numit evreiește Armaghedon. 17Și al șaptelea și‐a vărsat potirul în văzduh și a ieșit din Templu un glas mare de la scaunul de domnie zicând: S‐a
16.17
Cap. 21.6.
făcut. 18Și s‐au făcut
16.18
Cap. 4.5;
fulgere și glasuri și tunete; și s‐a
16.18
Cap. 11.13.
făcut un mare cutremur de pământ, cum
16.18
Dan. 12.1
nu s‐a făcut de când a fost omul pe pământ: așa de mare cutremur de pământ, așa de tare! 19Și cetatea
16.19
Cap. 14.8;
cea mare s‐a făcut în trei părți și cetățile Neamurilor au căzut. Și Babilonul cel mare a
16.19
Cap. 18.5.
fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să‐i
16.19
Is. 51.17,22Ier. 25.15,16
dea paharul vinului aprinderii mâniei lui. 20Și orice
16.20
Cap. 16.14.
ostrov a fugit și munții n‐au fost aflați. 21Și o
16.21
Cap. 11.19.
grindină mare, fiecare piatră ca de greutatea unui talant se pogoară din cer peste oameni; și oamenii
16.21
Vers. 9.11.
au hulit pe Dumnezeu din pricina rănii
16.21
Ex. 9.23‐25
grindinii, pentru că rana ei este foarte mare.