Mielul și cei răscumpărați
141Și am văzut și iată Mielul
stând pe muntele Sion și cu el o
sută patruzeci și patru de mii
având scris pe frunțile lor numele său și numele Tatălui său. 2Și am auzit un glas din cer ca
un glas de ape multe și ca un glas de tunet mare; și glasul pe care l‐am auzit era ca al harfiștilor care cântă
cu harfele
lor. 3Și ei cântă o cântare
nouă înaintea scaunului de domnie și înaintea celor patru viețuitoare și a prezbiterilor; și nimeni nu putea să învețe cântarea decât cei o sută patruzeci și patru de mii, adică cei răscumpărați de pe pământ. 4Aceștia sunt cei ce nu s‐au întinat cu femei; căci
sunt verguri. Aceștia sunt cei ce
urmează pe Mielul oriunde ar merge. Aceștia au fost
răscumpărați dintre oameni, ca să fie pârga
lui Dumnezeu și a Mielului. 5Și în
gura lor n‐a fost găsită minciună: sunt
fără vină.
Judecățile lui Dumnezeu
6Și am văzut un alt înger zburând
în mijlocul cerului, având o
evanghelie veșnică, pentru ca să binevestească celor ce șed pe pământ și la orice
neam și seminție și limbă și popor. 7Și zice cu glas mare: Temeți‐vă
de Dumnezeu și dați‐i slavă, fiindcă a venit ceasul judecății lui și închinați‐vă
124.8
146.5,6Fapte. 14.15
17.24
Celui ce a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele de ape. 8Și un alt înger, al doilea, a urmat zicând: A
căzut, a căzut Babilonul
17.2,5
18.3,10,18,21
19.2
cel mare, care a adăpat toate Neamurile din vinul aprinderii curviei sale. 9Și un alt înger, al treilea, le‐a urmat zicând cu glas mare: Dacă se închină cineva
fiarei și icoanei ei și primește un semn pe fruntea sa sau pe mâna sa, 10va bea
și el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, care este turnat
neamestecat în
paharul mâniei lui și va fi muncit
în foc
și pucioasă înaintea îngerilor sfinți și înaintea Mielului. 11Și fumul
muncii lor se suie în sus în veci de veci; și n‐au odihnă nici zi, nici noapte cei ce se închină fiarei și icoanei ei și dacă primește cineva semnul numelui ei. 12Aici
este răbdarea sfinților
care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. 13Și am auzit un glas din cer zicând: Scrie: Fericiți
sunt morții care
mor în Domnul de acum încolo; da, zice Duhul, ca să
se odihnească de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.
Secerișul și culesul viei
14Și am văzut și iată un nor alb și pe nor șezând Unul asemuit
cu Fiul omului, având
pe capul lui o cunună de aur și în mâna lui o seceră ascuțită. 15Și un alt înger a
ieșit din Templu, strigând cu glas mare celui ce șade pe nor: Trimite secera
ta și seceră; pentru că a venit ceasul să seceri; fiindcă s‐a uscat secerișul pământului
. 16Și cel ce șade pe nor și‐a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat. 17Și un alt înger a ieșit din Templul care este în cer, având și el o seceră ascuțită. 18Și un alt înger având putere asupra focului a ieșit
din altar și a strigat cu glas mare celui ce avea secera ascuțită, zicând: Trimete
secera ta cea ascuțită și culege strugurii viței pământului, fiindcă borboanele lor sunt deplin coapte. 19Și îngerul și‐a aruncat secera pe pământ și a cules via pământului și a aruncat‐o în teasc
, în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20Și teascul
a fost călcat afară
din cetate și din teasc a ieșit sânge până
la zăbalele cailor pe o depărtare de o mie șase sute de stadii.
Cele șapte potire
151Și am
văzut în cer un alt semn mare și minunat: șapte
îngeri având șapte răni, care sunt cele din urmă fiindcă
în ele mânia lui Dumnezeu este sfârșită. 2Și am văzut ca o
mare sticloasă amestecată
cu foc și
pe biruitorii fiarei și icoanei ei și numărului numelui ei, stând pe marea cea sticloasă
, având harfe ale lui Dumnezeu. 3Și ei cântă cântarea
lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului, zicând: Mari
139.14
și minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice! Drepte
și adevărate sunt căile tale, Împărate al veșniciilor! 4Cine
nu se va teme, Doamne, și nu va slăvi numele tău? Pentru că tu singur ești sfânt; pentru că toate
Neamurile vor veni și se vor închina înaintea ta, pentru că faptele tale drepte au fost arătate. 5Și după acestea am văzut și s‐a deschis Templul
cortului mărturiei în cer. 6Și
cei șapte îngeri care au cele șapte răni au ieșit din Templu, îmbrăcați
în in curat strălucitor și încinși împrejurul piepturilor cu cingători de aur. 7Și
una din cele patru viețuitoare a dat celor șapte îngeri șapte potire de aur pline de mânia lui Dumnezeu, care
este viu în vecii vecilor. 8Și Templul
s‐a umplut de fum din
slava lui Dumnezeu și din puterea lui; și nimeni nu putea să intre în Templu până s‐au sfârșit cele șapte răni ale celor șapte îngeri.
Vărsarea celor șapte potire
161Și am auzit un glas mare ieșind din Templu, zicând celor
șapte îngeri: Mergeți și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei
lui Dumnezeu. 2Și cel dintâi s‐a dus și și‐a vărsat potirul pe
pământ; și s‐a făcut
o rană rea și pricinuitoare de durere pe oamenii care
au semnul fiarei și
se închină chipului ei. 3Și al doilea și‐a vărsat potirul în
mare; și ea s‐a
făcut sânge ca de om mort: și
orice suflet de viață care este în mare a murit. 4Și al treilea și‐a vărsat potirul în
râuri și în izvoarele apelor; și s‐au
făcut sânge. 5Și am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept
ești tu, care
ești și care erai, Sfântule, fiindcă ai judecat astfel. 6Fiindcă ei au
vărsat sângele sfinților
și prorocilor și le‐ai dat sânge
să bea: sunt vrednici. 7Și am auzit altarul zicând: Da, Doamne
Dumnezeule Atotputernice, adevărate
și drepte sunt judecățile tale. 8Și al patrulea și‐a vărsat potirul pe
soare și
i s‐a dat să dogorească pe oameni cu foc. 9Și oamenii au fost dogorâți de o arșiță mare: și au
hulit numele lui Dumnezeu care are puterea peste rănile acestea și
nu s‐au pocăit ca să‐i
dea slavă. 10Și al cincilea și‐a vărsat potirul pe
scaunul de domnie al fiarei; și
împărăția ei s‐a făcut întunecoasă; și își
mușcau limbile de durere. 11Și au
hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor
lor și
nu s‐au pocăit de faptele lor. 12Și al șaselea și‐a vărsat potirul peste
râul cel mare Eufrat; și
51.36
apa lui a secat, ca
să fie pregătită calea împăraților care vin de la răsăritul soarelui. 13Și‐am văzut ieșind din gura balaurului
și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos
trei duhuri necurate
ca niște broaște. 14Căci sunt
duhuri de draci, făcătoare
de semne, care se duc la împărații întregului
pământ locuit ca să‐i adune pentru războiul
zilei celei mari a lui Dumnezeu Celui Atotputernic. 15(Iată
, eu vin ca un hoț; fericit este cine veghează și își păstrează veșmintele, ca
să nu umble gol și să se vadă rușinea lui). 16Și
i‐au adunat la locul numit evreiește Armaghedon. 17Și al șaptelea și‐a vărsat potirul în văzduh și a ieșit din Templu un glas mare de la scaunul de domnie zicând: S‐a
făcut. 18Și s‐au făcut
fulgere și glasuri și tunete; și s‐a
făcut un mare cutremur de pământ, cum
nu s‐a făcut de când a fost omul pe pământ: așa de mare cutremur de pământ, așa de tare! 19Și cetatea
cea mare s‐a făcut în trei părți și cetățile Neamurilor au căzut. Și Babilonul cel mare a
fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să‐i
dea paharul vinului aprinderii mâniei lui. 20Și orice
ostrov a fugit și munții n‐au fost aflați. 21Și o
grindină mare, fiecare piatră ca de greutatea unui talant se pogoară din cer peste oameni; și oamenii
au hulit pe Dumnezeu din pricina rănii
grindinii, pentru că rana ei este foarte mare.
