Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
16

Vărsarea celor șapte potire

161Și am auzit un glas mare ieșind din Templu, zicând celor

16.1
Cap. 15.1.
șapte îngeri: Mergeți și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei
16.1
Cap. 14.10;
lui Dumnezeu. 2Și cel dintâi s‐a dus și și‐a vărsat potirul pe
16.2
Cap. 8.7.
pământ; și s‐a făcut
16.2
Ex. 9.9‐11
o rană rea și pricinuitoare de durere pe oamenii care
16.2
Cap. 13.16, 17.
au semnul fiarei și
16.2
Cap. 13.14.
se închină chipului ei. 3Și al doilea și‐a vărsat potirul în
16.3
Cap. 8.8.
mare; și ea s‐a
16.3
Ex. 7.17,20
făcut sânge ca de om mort: și
16.3
Cap. 8.9.
orice suflet de viață care este în mare a murit. 4Și al treilea și‐a vărsat potirul în
16.4
Cap. 8.10.
râuri și în izvoarele apelor; și s‐au
16.4
Ex. 7.20
făcut sânge. 5Și am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept
16.5
Cap. 15.3.
ești tu, care
16.5
Cap. 1.4, 8;
ești și care erai, Sfântule, fiindcă ai judecat astfel. 6Fiindcă ei au
16.6
Mat. 23.34,35
vărsat sângele sfinților
16.6
Cap. 11.18;
și prorocilor și le‐ai dat sânge
16.6
Is. 49.26
să bea: sunt vrednici. 7Și am auzit altarul zicând: Da, Doamne
16.7
Cap. 15.3.
Dumnezeule Atotputernice, adevărate
16.7
Cap. 13.10;
și drepte sunt judecățile tale. 8Și al patrulea și‐a vărsat potirul pe
16.8
Cap. 8.12.
soare și
16.8
Cap. 9.17, 18;
i s‐a dat să dogorească pe oameni cu foc. 9Și oamenii au fost dogorâți de o arșiță mare: și au
16.9
Vers. 11, 21.
hulit numele lui Dumnezeu care are puterea peste rănile acestea și
16.9
Dan. 5.22,23
nu s‐au pocăit ca să‐i
16.9
Cap. 11.13;
dea slavă. 10Și al cincilea și‐a vărsat potirul pe
16.10
Cap. 13.2.
scaunul de domnie al fiarei; și
16.10
Cap. 9.2.
împărăția ei s‐a făcut întunecoasă; și își
16.10
Cap. 11.10.
mușcau limbile de durere. 11Și au
16.11
Vers. 9, 21.
hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor
16.11
Vers. 2.
lor și
16.11
Vers. 9.
nu s‐au pocăit de faptele lor. 12Și al șaselea și‐a vărsat potirul peste
16.12
Cap. 9.14.
râul cel mare Eufrat; și
16.12
Ier. 50.38
51.36
apa lui a secat, ca
16.12
Is. 41.2,25
să fie pregătită calea împăraților care vin de la răsăritul soarelui. 13Și‐am văzut ieșind din gura balaurului
16.13
1 In. 4.1‐3
și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos
16.13
Cap. 12.3, 9.
trei duhuri necurate
16.13
Cap. 19.20;
ca niște broaște. 14Căci sunt
16.14
1 Tim. 4.1Iac. 3.15
duhuri de draci, făcătoare
16.14
2 Tes. 2.9
de semne, care se duc la împărații întregului
16.14
Lc. 2.1
pământ locuit ca să‐i adune pentru războiul
16.14
Cap. 17.14;
zilei celei mari a lui Dumnezeu Celui Atotputernic. 15(Iată
16.15
Mat. 24.431 Tes. 5.22 Pet. 3.10
, eu vin ca un hoț; fericit este cine veghează și își păstrează veșmintele, ca
16.15
2 Cor. 5.3
să nu umble gol și să se vadă rușinea lui). 16Și
16.16
Cap. 19.19.
i‐au adunat la locul numit evreiește Armaghedon. 17Și al șaptelea și‐a vărsat potirul în văzduh și a ieșit din Templu un glas mare de la scaunul de domnie zicând: S‐a
16.17
Cap. 21.6.
făcut. 18Și s‐au făcut
16.18
Cap. 4.5;
fulgere și glasuri și tunete; și s‐a
16.18
Cap. 11.13.
făcut un mare cutremur de pământ, cum
16.18
Dan. 12.1
nu s‐a făcut de când a fost omul pe pământ: așa de mare cutremur de pământ, așa de tare! 19Și cetatea
16.19
Cap. 14.8;
cea mare s‐a făcut în trei părți și cetățile Neamurilor au căzut. Și Babilonul cel mare a
16.19
Cap. 18.5.
fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să‐i
16.19
Is. 51.17,22Ier. 25.15,16
dea paharul vinului aprinderii mâniei lui. 20Și orice
16.20
Cap. 16.14.
ostrov a fugit și munții n‐au fost aflați. 21Și o
16.21
Cap. 11.19.
grindină mare, fiecare piatră ca de greutatea unui talant se pogoară din cer peste oameni; și oamenii
16.21
Vers. 9.11.
au hulit pe Dumnezeu din pricina rănii
16.21
Ex. 9.23‐25
grindinii, pentru că rana ei este foarte mare.