Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
15

Cele șapte potire

151Și am

15.1
Cap. 12.1, 3.
văzut în cer un alt semn mare și minunat: șapte
15.1
Cap. 16.1;
îngeri având șapte răni, care sunt cele din urmă fiindcă
15.1
Cap. 14.10.
în ele mânia lui Dumnezeu este sfârșită. 2Și am văzut ca o
15.2
Cap. 4.6;
mare sticloasă amestecată
15.2
Mat. 3.11
cu foc și
15.2
Cap. 13.15‐17.
pe biruitorii fiarei și icoanei ei și numărului numelui ei, stând pe marea cea sticloasă
15.2
Cap. 5.8;
, având harfe ale lui Dumnezeu. 3Și ei cântă cântarea
15.3
Ex. 15.1Deut. 31.30
lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului, zicând: Mari
15.3
Deut. 32.4Ps. 111.2
139.14
și minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice! Drepte
15.3
Ps. 145.17Osea 14.9
și adevărate sunt căile tale, Împărate al veșniciilor! 4Cine
15.4
Ex. 15.14‐16Ier. 10.7
nu se va teme, Doamne, și nu va slăvi numele tău? Pentru că tu singur ești sfânt; pentru că toate
15.4
Is. 66.23
Neamurile vor veni și se vor închina înaintea ta, pentru că faptele tale drepte au fost arătate. 5Și după acestea am văzut și s‐a deschis Templul
15.5
Num. 1.50
cortului mărturiei în cer. 6Și
15.6
Vers. 1.
cei șapte îngeri care au cele șapte răni au ieșit din Templu, îmbrăcați
15.6
Ex. 28.6,8Ezec. 44.17,18
în in curat strălucitor și încinși împrejurul piepturilor cu cingători de aur. 7Și
15.7
Cap. 4.6.
una din cele patru viețuitoare a dat celor șapte îngeri șapte potire de aur pline de mânia lui Dumnezeu, care
15.7
1 Tes. 1.9
este viu în vecii vecilor. 8Și Templul
15.8
Ex. 40.341 Reg. 8.102 Cron. 5.14Is. 6.1
s‐a umplut de fum din
15.8
2 Tes. 1.9
slava lui Dumnezeu și din puterea lui; și nimeni nu putea să intre în Templu până s‐au sfârșit cele șapte răni ale celor șapte îngeri.

16

Vărsarea celor șapte potire

161Și am auzit un glas mare ieșind din Templu, zicând celor

16.1
Cap. 15.1.
șapte îngeri: Mergeți și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei
16.1
Cap. 14.10;
lui Dumnezeu. 2Și cel dintâi s‐a dus și și‐a vărsat potirul pe
16.2
Cap. 8.7.
pământ; și s‐a făcut
16.2
Ex. 9.9‐11
o rană rea și pricinuitoare de durere pe oamenii care
16.2
Cap. 13.16, 17.
au semnul fiarei și
16.2
Cap. 13.14.
se închină chipului ei. 3Și al doilea și‐a vărsat potirul în
16.3
Cap. 8.8.
mare; și ea s‐a
16.3
Ex. 7.17,20
făcut sânge ca de om mort: și
16.3
Cap. 8.9.
orice suflet de viață care este în mare a murit. 4Și al treilea și‐a vărsat potirul în
16.4
Cap. 8.10.
râuri și în izvoarele apelor; și s‐au
16.4
Ex. 7.20
făcut sânge. 5Și am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept
16.5
Cap. 15.3.
ești tu, care
16.5
Cap. 1.4, 8;
ești și care erai, Sfântule, fiindcă ai judecat astfel. 6Fiindcă ei au
16.6
Mat. 23.34,35
vărsat sângele sfinților
16.6
Cap. 11.18;
și prorocilor și le‐ai dat sânge
16.6
Is. 49.26
să bea: sunt vrednici. 7Și am auzit altarul zicând: Da, Doamne
16.7
Cap. 15.3.
Dumnezeule Atotputernice, adevărate
16.7
Cap. 13.10;
și drepte sunt judecățile tale. 8Și al patrulea și‐a vărsat potirul pe
16.8
Cap. 8.12.
soare și
16.8
Cap. 9.17, 18;
i s‐a dat să dogorească pe oameni cu foc. 9Și oamenii au fost dogorâți de o arșiță mare: și au
16.9
Vers. 11, 21.
hulit numele lui Dumnezeu care are puterea peste rănile acestea și
16.9
Dan. 5.22,23
nu s‐au pocăit ca să‐i
16.9
Cap. 11.13;
dea slavă. 10Și al cincilea și‐a vărsat potirul pe
16.10
Cap. 13.2.
scaunul de domnie al fiarei; și
16.10
Cap. 9.2.
împărăția ei s‐a făcut întunecoasă; și își
16.10
Cap. 11.10.
mușcau limbile de durere. 11Și au
16.11
Vers. 9, 21.
hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor
16.11
Vers. 2.
lor și
16.11
Vers. 9.
nu s‐au pocăit de faptele lor. 12Și al șaselea și‐a vărsat potirul peste
16.12
Cap. 9.14.
râul cel mare Eufrat; și
16.12
Ier. 50.38
51.36
apa lui a secat, ca
16.12
Is. 41.2,25
să fie pregătită calea împăraților care vin de la răsăritul soarelui. 13Și‐am văzut ieșind din gura balaurului
16.13
1 In. 4.1‐3
și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos
16.13
Cap. 12.3, 9.
trei duhuri necurate
16.13
Cap. 19.20;
ca niște broaște. 14Căci sunt
16.14
1 Tim. 4.1Iac. 3.15
duhuri de draci, făcătoare
16.14
2 Tes. 2.9
de semne, care se duc la împărații întregului
16.14
Lc. 2.1
pământ locuit ca să‐i adune pentru războiul
16.14
Cap. 17.14;
zilei celei mari a lui Dumnezeu Celui Atotputernic. 15(Iată
16.15
Mat. 24.431 Tes. 5.22 Pet. 3.10
, eu vin ca un hoț; fericit este cine veghează și își păstrează veșmintele, ca
16.15
2 Cor. 5.3
să nu umble gol și să se vadă rușinea lui). 16Și
16.16
Cap. 19.19.
i‐au adunat la locul numit evreiește Armaghedon. 17Și al șaptelea și‐a vărsat potirul în văzduh și a ieșit din Templu un glas mare de la scaunul de domnie zicând: S‐a
16.17
Cap. 21.6.
făcut. 18Și s‐au făcut
16.18
Cap. 4.5;
fulgere și glasuri și tunete; și s‐a
16.18
Cap. 11.13.
făcut un mare cutremur de pământ, cum
16.18
Dan. 12.1
nu s‐a făcut de când a fost omul pe pământ: așa de mare cutremur de pământ, așa de tare! 19Și cetatea
16.19
Cap. 14.8;
cea mare s‐a făcut în trei părți și cetățile Neamurilor au căzut. Și Babilonul cel mare a
16.19
Cap. 18.5.
fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să‐i
16.19
Is. 51.17,22Ier. 25.15,16
dea paharul vinului aprinderii mâniei lui. 20Și orice
16.20
Cap. 16.14.
ostrov a fugit și munții n‐au fost aflați. 21Și o
16.21
Cap. 11.19.
grindină mare, fiecare piatră ca de greutatea unui talant se pogoară din cer peste oameni; și oamenii
16.21
Vers. 9.11.
au hulit pe Dumnezeu din pricina rănii
16.21
Ex. 9.23‐25
grindinii, pentru că rana ei este foarte mare.

17

Babilonul

171Și unul

17.1
Cap. 21.9.
din cei șapte îngeri care au cele șapte potire a venit și a vorbit cu mine zicând: Vino, îți
17.1
Cap. 16.19;
voi arăta judecata curvei
17.1
Naum 3.4
celei mari care
17.1
Ier. 51.13
șade pe ape multe, 2cu
17.2
Cap. 18.3.
care au curvit împărații pământului; și cei ce locuiesc pământul au
17.2
Ier. 51.718.3
fost îmbătați de vinul curviei ei. 3Și m‐a dus în duh într‐o
17.3
Cap. 12.6, 14.
pustie. Și am văzut o femeie șezând pe
17.3
Cap. 12.3.
o fiară de culoare stacojie, plină de nume
17.3
Cap. 13.1.
de hulă
17.3
Vers. 9.
, având șapte capete și zece
17.3
Vers. 12.
coarne. 4Și femeia era
17.4
Cap. 18.12, 16.
învelită în purpură și stacojiu și împodobită
17.4
Dan. 11.38
cu aur și pietre scumpe și mărgăritare, având
17.4
Ier. 51.7
un potir de aur în mâna ei, plin
17.4
Cap. 14.8.
de urâciuni și necurățeniile curviei ei. 5Și pe fruntea ei un nume scris: Taină
17.5
2 Tes. 2.7
, Babilonul cel
17.5
Cap. 11.8;
mare, mama
17.5
Cap. 18.9;
curvelor și a urâciunilor pământului. 6Și am văzut
17.6
Cap. 18.24.
femeia îmbătată de
17.6
Cap. 13.15;
sângele sfinților și de sângele martorilor
17.6
Cap. 6.9, 10;
lui Isus. Și când am văzut‐o m‐am minunat minune mare. 7Și îngerul mi‐a zis: Pentru ce te‐ai minunat? Eu îți voi spune taina femeii și a fiarei care o poartă, care are cele șapte capete și cele zece coarne. 8Fiara pe care ai văzut‐o era și nu este și are
17.8
Cap. 11.7;
să se suie din Adânc și să
17.8
Cap. 13.10. Vers. 11.
meargă la pieire; și cei ce locuiesc pe pământ, al
17.8
Cap. 13.3.
căror nume nu este scris în cartea vieții de la întemeierea lumii, se
17.8
Cap. 13.8.
vor minuna când vor vedea fiara: că era și nu este și va fi de față. 9(Aici
17.9
Cap. 13.18.
este mintea care are înțelepciune.) Cele
17.9
Cap. 13.1.
șapte capete sunt șapte munți pe care șade femeia. 10Și sunt și șapte împărați: cei cinci au căzut, unul este, celălalt încă n‐a venit, și când va veni, trebuie să rămână puțină vreme. 11Și fiara care era și nu este, este și ea însăși al optulea și este dintre cei șapte și
17.11
Vers. 8.
merge la pieire. 12Și cele
17.12
Dan. 7.20Zah. 1.18,19,21
zece coarne pe care le‐ai văzut sunt zece împărați care n‐au luat încă împărăție, ci primesc stăpânire ca împărați un ceas cu fiara. 13Aceștia au un singur gând și ei dau fiarei atât puterea, cât și stăpânirea lor. 14Aceștia
17.14
Cap. 16.14;
se vor război cu Mielul și Mielul îi va birui, pentru că
17.14
Deut. 10.171 Tim. 6.15
este Domn al domnilor și Împărat al împăraților: și
17.14
Ier. 50.44,45
vor birui și cei ce sunt cu el, chemați și aleși și credincioși. 15Și mi‐a zis: Apele
17.15
Is. 8.7
pe care le‐ai văzut unde șade curva sunt
17.15
Cap. 13.7.
popoare și gloate și neamuri și limbi. 16Și cele zece coarne pe care le‐ai văzut și fiara, aceștia vor
17.16
Ier. 50.41,42
urî pe curvă și o vor face pustie și goală
17.16
Ezec. 16.37‐44
și cărnurile ei le vor mânca și o
17.16
Cap. 18.8.
vor arde de tot cu foc. 17Căci
17.17
2 Tes. 2.11
Dumnezeu a pus în inimile lor ca să facă gândul lui și să împlinească un singur gând și să dea fiarei împărăția lor până
17.17
Cap. 10.7.
vor fi împlinite cuvintele lui Dumnezeu. 18Și femeia pe care ai văzut‐o este
17.18
Cap. 16.19.
cetatea cea mare, care
17.18
Cap. 12.4.
are împărăția peste împărații pământului.