Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
16

Vărsarea celor șapte potire

161Și am auzit un glas mare ieșind din Templu, zicând celor

16.1
Cap. 15.1.
șapte îngeri: Mergeți și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei
16.1
Cap. 14.10;
lui Dumnezeu. 2Și cel dintâi s‐a dus și și‐a vărsat potirul pe
16.2
Cap. 8.7.
pământ; și s‐a făcut
16.2
Ex. 9.9‐11
o rană rea și pricinuitoare de durere pe oamenii care
16.2
Cap. 13.16, 17.
au semnul fiarei și
16.2
Cap. 13.14.
se închină chipului ei. 3Și al doilea și‐a vărsat potirul în
16.3
Cap. 8.8.
mare; și ea s‐a
16.3
Ex. 7.17,20
făcut sânge ca de om mort: și
16.3
Cap. 8.9.
orice suflet de viață care este în mare a murit. 4Și al treilea și‐a vărsat potirul în
16.4
Cap. 8.10.
râuri și în izvoarele apelor; și s‐au
16.4
Ex. 7.20
făcut sânge. 5Și am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept
16.5
Cap. 15.3.
ești tu, care
16.5
Cap. 1.4, 8;
ești și care erai, Sfântule, fiindcă ai judecat astfel. 6Fiindcă ei au
16.6
Mat. 23.34,35
vărsat sângele sfinților
16.6
Cap. 11.18;
și prorocilor și le‐ai dat sânge
16.6
Is. 49.26
să bea: sunt vrednici. 7Și am auzit altarul zicând: Da, Doamne
16.7
Cap. 15.3.
Dumnezeule Atotputernice, adevărate
16.7
Cap. 13.10;
și drepte sunt judecățile tale. 8Și al patrulea și‐a vărsat potirul pe
16.8
Cap. 8.12.
soare și
16.8
Cap. 9.17, 18;
i s‐a dat să dogorească pe oameni cu foc. 9Și oamenii au fost dogorâți de o arșiță mare: și au
16.9
Vers. 11, 21.
hulit numele lui Dumnezeu care are puterea peste rănile acestea și
16.9
Dan. 5.22,23
nu s‐au pocăit ca să‐i
16.9
Cap. 11.13;
dea slavă. 10Și al cincilea și‐a vărsat potirul pe
16.10
Cap. 13.2.
scaunul de domnie al fiarei; și
16.10
Cap. 9.2.
împărăția ei s‐a făcut întunecoasă; și își
16.10
Cap. 11.10.
mușcau limbile de durere. 11Și au
16.11
Vers. 9, 21.
hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor
16.11
Vers. 2.
lor și
16.11
Vers. 9.
nu s‐au pocăit de faptele lor. 12Și al șaselea și‐a vărsat potirul peste
16.12
Cap. 9.14.
râul cel mare Eufrat; și
16.12
Ier. 50.38
51.36
apa lui a secat, ca
16.12
Is. 41.2,25
să fie pregătită calea împăraților care vin de la răsăritul soarelui. 13Și‐am văzut ieșind din gura balaurului
16.13
1 In. 4.1‐3
și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos
16.13
Cap. 12.3, 9.
trei duhuri necurate
16.13
Cap. 19.20;
ca niște broaște. 14Căci sunt
16.14
1 Tim. 4.1Iac. 3.15
duhuri de draci, făcătoare
16.14
2 Tes. 2.9
de semne, care se duc la împărații întregului
16.14
Lc. 2.1
pământ locuit ca să‐i adune pentru războiul
16.14
Cap. 17.14;
zilei celei mari a lui Dumnezeu Celui Atotputernic. 15(Iată
16.15
Mat. 24.431 Tes. 5.22 Pet. 3.10
, eu vin ca un hoț; fericit este cine veghează și își păstrează veșmintele, ca
16.15
2 Cor. 5.3
să nu umble gol și să se vadă rușinea lui). 16Și
16.16
Cap. 19.19.
i‐au adunat la locul numit evreiește Armaghedon. 17Și al șaptelea și‐a vărsat potirul în văzduh și a ieșit din Templu un glas mare de la scaunul de domnie zicând: S‐a
16.17
Cap. 21.6.
făcut. 18Și s‐au făcut
16.18
Cap. 4.5;
fulgere și glasuri și tunete; și s‐a
16.18
Cap. 11.13.
făcut un mare cutremur de pământ, cum
16.18
Dan. 12.1
nu s‐a făcut de când a fost omul pe pământ: așa de mare cutremur de pământ, așa de tare! 19Și cetatea
16.19
Cap. 14.8;
cea mare s‐a făcut în trei părți și cetățile Neamurilor au căzut. Și Babilonul cel mare a
16.19
Cap. 18.5.
fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să‐i
16.19
Is. 51.17,22Ier. 25.15,16
dea paharul vinului aprinderii mâniei lui. 20Și orice
16.20
Cap. 16.14.
ostrov a fugit și munții n‐au fost aflați. 21Și o
16.21
Cap. 11.19.
grindină mare, fiecare piatră ca de greutatea unui talant se pogoară din cer peste oameni; și oamenii
16.21
Vers. 9.11.
au hulit pe Dumnezeu din pricina rănii
16.21
Ex. 9.23‐25
grindinii, pentru că rana ei este foarte mare.

17

Babilonul

171Și unul

17.1
Cap. 21.9.
din cei șapte îngeri care au cele șapte potire a venit și a vorbit cu mine zicând: Vino, îți
17.1
Cap. 16.19;
voi arăta judecata curvei
17.1
Naum 3.4
celei mari care
17.1
Ier. 51.13
șade pe ape multe, 2cu
17.2
Cap. 18.3.
care au curvit împărații pământului; și cei ce locuiesc pământul au
17.2
Ier. 51.718.3
fost îmbătați de vinul curviei ei. 3Și m‐a dus în duh într‐o
17.3
Cap. 12.6, 14.
pustie. Și am văzut o femeie șezând pe
17.3
Cap. 12.3.
o fiară de culoare stacojie, plină de nume
17.3
Cap. 13.1.
de hulă
17.3
Vers. 9.
, având șapte capete și zece
17.3
Vers. 12.
coarne. 4Și femeia era
17.4
Cap. 18.12, 16.
învelită în purpură și stacojiu și împodobită
17.4
Dan. 11.38
cu aur și pietre scumpe și mărgăritare, având
17.4
Ier. 51.7
un potir de aur în mâna ei, plin
17.4
Cap. 14.8.
de urâciuni și necurățeniile curviei ei. 5Și pe fruntea ei un nume scris: Taină
17.5
2 Tes. 2.7
, Babilonul cel
17.5
Cap. 11.8;
mare, mama
17.5
Cap. 18.9;
curvelor și a urâciunilor pământului. 6Și am văzut
17.6
Cap. 18.24.
femeia îmbătată de
17.6
Cap. 13.15;
sângele sfinților și de sângele martorilor
17.6
Cap. 6.9, 10;
lui Isus. Și când am văzut‐o m‐am minunat minune mare. 7Și îngerul mi‐a zis: Pentru ce te‐ai minunat? Eu îți voi spune taina femeii și a fiarei care o poartă, care are cele șapte capete și cele zece coarne. 8Fiara pe care ai văzut‐o era și nu este și are
17.8
Cap. 11.7;
să se suie din Adânc și să
17.8
Cap. 13.10. Vers. 11.
meargă la pieire; și cei ce locuiesc pe pământ, al
17.8
Cap. 13.3.
căror nume nu este scris în cartea vieții de la întemeierea lumii, se
17.8
Cap. 13.8.
vor minuna când vor vedea fiara: că era și nu este și va fi de față. 9(Aici
17.9
Cap. 13.18.
este mintea care are înțelepciune.) Cele
17.9
Cap. 13.1.
șapte capete sunt șapte munți pe care șade femeia. 10Și sunt și șapte împărați: cei cinci au căzut, unul este, celălalt încă n‐a venit, și când va veni, trebuie să rămână puțină vreme. 11Și fiara care era și nu este, este și ea însăși al optulea și este dintre cei șapte și
17.11
Vers. 8.
merge la pieire. 12Și cele
17.12
Dan. 7.20Zah. 1.18,19,21
zece coarne pe care le‐ai văzut sunt zece împărați care n‐au luat încă împărăție, ci primesc stăpânire ca împărați un ceas cu fiara. 13Aceștia au un singur gând și ei dau fiarei atât puterea, cât și stăpânirea lor. 14Aceștia
17.14
Cap. 16.14;
se vor război cu Mielul și Mielul îi va birui, pentru că
17.14
Deut. 10.171 Tim. 6.15
este Domn al domnilor și Împărat al împăraților: și
17.14
Ier. 50.44,45
vor birui și cei ce sunt cu el, chemați și aleși și credincioși. 15Și mi‐a zis: Apele
17.15
Is. 8.7
pe care le‐ai văzut unde șade curva sunt
17.15
Cap. 13.7.
popoare și gloate și neamuri și limbi. 16Și cele zece coarne pe care le‐ai văzut și fiara, aceștia vor
17.16
Ier. 50.41,42
urî pe curvă și o vor face pustie și goală
17.16
Ezec. 16.37‐44
și cărnurile ei le vor mânca și o
17.16
Cap. 18.8.
vor arde de tot cu foc. 17Căci
17.17
2 Tes. 2.11
Dumnezeu a pus în inimile lor ca să facă gândul lui și să împlinească un singur gând și să dea fiarei împărăția lor până
17.17
Cap. 10.7.
vor fi împlinite cuvintele lui Dumnezeu. 18Și femeia pe care ai văzut‐o este
17.18
Cap. 16.19.
cetatea cea mare, care
17.18
Cap. 12.4.
are împărăția peste împărații pământului.

18

Căderea Babilonului

181După

18.1
Cap. 17.1.
acestea am văzut pogorându‐se din cer un alt înger, având o mare stăpânire și
18.1
Ezec. 43.2
pământul a fost luminat de slava lui. 2Și a strigat cu glas tare zicând: A
18.2
Is. 13.19
21.9Ier. 51.8
căzut, a căzut Babilonul cel mare, și s‐a
18.2
Is. 13.21
21.8
34.14Ier. 50.39
51.37
făcut un loc de locuit al dracilor și o temniță a oricărui duh necurat și o temniță
18.2
Is. 14.23
34.11Mc. 5.2,3
a oricărei păsări necurate și urâte. 3Pentru că toate Neamurile au
18.3
Cap. 14.8;
băut din vinul aprinderii curviei ei și împărații pământului au curvit cu ea, și negustorii
18.3
Vers. 11.15.
pământului s‐au îmbogățit din puterea desfătării ei. 4Și am auzit un alt glas din cer zicând: Ieșiți
18.4
Is. 48.20
52.11Ier. 50.8
51.6,452 Cor. 6.17
din ea, poporul meu, ca să nu fiți părtași cu păcatele ei și să nu luați din rănile ei: 5pentru că
18.5
Gen. 18.20,21Ier. 51.9In. 1.2
păcatele ei au ajuns până la cer și Dumnezeu
18.5
Cap. 16.19.
și‐a adus aminte de nedreptățile ei. 6Dați‐i
18.6
Ps. 137.8Ier. 50.15,19
51.24,492 Tim. 1.14
înapoi cum a dat și ea și îndoiți‐i îndoit, după faptele ei; în paharul în care a amestecat
18.6
Cap. 14.10.
ea, amestecați‐i
18.6
Cap. 16.19.
îndoit. 7Pe cât
18.7
Ezec. 28.2
s‐a slăvit și s‐a desfătat, atât dați‐i muncire și întristare. Fiindcă zice în inima ei: Șed ca împărăteasă
18.7
Is. 47.7,8Țef. 2.15
și nu sunt văduvă, și nu voi vedea întristare nicidecum: 8pentru aceea într‐o
18.8
Is. 47.9
singură zi îi vor veni rănile ei, moarte și întristare și foamete; și va fi arsă de tot în
18.8
Cap. 17.16.
foc; pentru că
18.8
Ier. 50.34
Domnul Dumnezeu care o judecă este tare.

Bocirea asupra Babilonului

9Și împărații

18.9
Ezec. 26.16,17
pământului care au curvit și s‐au desfătat cu ea
18.9
Ier. 50.46
vor plânge și se vor jeli de ea când
18.9
Vers. 18. Cap. 19.3.
vor vedea fumul arderii ei. 10Stând de departe de teama muncirii ei și zicând: Vai
18.10
Is. 21.9
, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare! pentru că într‐un
18.10
Vers. 17.19.
singur ceas ți‐a venit judecata. 11Și negustorii
18.11
Ezec. 27.27‐36
pământului plâng și se întristează de ea, pentru că nimeni nu mai cumpără marfa lor: 12marfă
18.12
Cap. 17.4.
de aur și argint și pietre scumpe și mărgăritare și de in subțire și purpură și mătăsărie și stacojiu și orice lemn bine mirositor și orice vas de fildeș și orice vas din lemn scump și de aramă și fier și marmură 13și scorțișoară și mirodenii și mirosuri și mir și tămâie și vin și untdelemn și făină de grâu curat și grâu și vite și oi; și marfă de cai și căruțe și robi și suflete
18.13
Ezec. 27.13
de oameni. 14Și roadele poftei sufletului tău s‐au depărtat de la tine și toate cele alese și strălucite au pierit de la tine și oamenii nu le vor mai afla nicidecum. 15Negustorii
18.15
Vers. 3.11.
de acestea, care s‐au îmbogățit de la ea, vor sta departe de teama muncirii ei, plângând și întristându‐se, 16zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, cea
18.16
Cap. 17.4.
îmbrăcată în veșmânt de in subțire și purpură și stacojiu și împodobită cu aur și pietre scumpe și mărgăritare! 17Pentru că într‐un
18.17
Vers. 10.
singur ceas a fost pustiită o bogăție așa de mare! Și
18.17
Is. 23.14Ezec. 27.29
oricare cârmaci și oricine merge pe apă spre vreun loc și marinarii și cei ce lucrează pe mare, stăteau de departe 18și
18.18
Ezec. 27.30,31
, privind fumul arderii ei, strigau zicând: Care
18.18
Cap. 13.4.
cetate este asemenea cu cetatea cea mare? 19Și și‐au aruncat
18.19
Ios. 7.61 Sam. 4.12Iov 2.12Ezec. 27.30
țărână pe capetele lor și strigau, plângând și întristându‐se, zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, în care s‐au îmbogățit din cele de preț ale ei toți cei ce au corăbii pe mare! Fiindcă într‐un singur ceas
18.19
Vers. 8.
a fost pustiită!

Bucuria cerului

20Veselește‐te de ea, cerule

18.20
Is. 44.23
49.13Ier. 51.48
, și sfinților și apostolilor și prorocilor, pentru că
18.20
Lc. 11.49,50
Dumnezeu v‐a judecat judecata voastră față de ea. 21Și un înger tare a ridicat o piatră ca o piatră mare de moară și a aruncat‐o în mare zicând: Cu
18.21
Ier. 51.64
astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, și nicidecum nu
18.21
Cap. 12.8;
va mai fi aflată. 22Și
18.22
Is. 24.8Ier. 7.34
16.9
25.10Ezec. 26.13
glas de harfiști și de cântăreți și de cântători din fluier și de trâmbițași nu va mai fi auzit nicidecum în tine; și uruit de piatră de moară nu va mai fi auzit nicidecum în tine. 23Și lumină
18.23
Ier. 25.10
de candelă nu va mai străluci nicidecum în tine și glas de mire
18.23
Ier. 7.34
16.9
25.10
33.11
și de mireasă nu va mai fi auzit nicidecum în tine, fiindcă negustorii
18.23
Is. 23.8
tăi erau mai marii pământului, fiindcă
18.23
2 Reg. 9.22Naum 3.4
prin fermecătoria ta au fost rătăcite toate Neamurile. 24Și
18.24
Cap. 17.6.
în ea a fost aflat sângele prorocilor și sfinților și al tuturor celor înjunghiați
18.24
Ier. 51.49
pe pământ.