Vărsarea celor șapte potire
161Și am auzit un glas mare ieșind din Templu, zicând celor
șapte îngeri: Mergeți și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei
lui Dumnezeu. 2Și cel dintâi s‐a dus și și‐a vărsat potirul pe
pământ; și s‐a făcut
o rană rea și pricinuitoare de durere pe oamenii care
au semnul fiarei și
se închină chipului ei. 3Și al doilea și‐a vărsat potirul în
mare; și ea s‐a
făcut sânge ca de om mort: și
orice suflet de viață care este în mare a murit. 4Și al treilea și‐a vărsat potirul în
râuri și în izvoarele apelor; și s‐au
făcut sânge. 5Și am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept
ești tu, care
ești și care erai, Sfântule, fiindcă ai judecat astfel. 6Fiindcă ei au
vărsat sângele sfinților
și prorocilor și le‐ai dat sânge
să bea: sunt vrednici. 7Și am auzit altarul zicând: Da, Doamne
Dumnezeule Atotputernice, adevărate
și drepte sunt judecățile tale. 8Și al patrulea și‐a vărsat potirul pe
soare și
i s‐a dat să dogorească pe oameni cu foc. 9Și oamenii au fost dogorâți de o arșiță mare: și au
hulit numele lui Dumnezeu care are puterea peste rănile acestea și
nu s‐au pocăit ca să‐i
dea slavă. 10Și al cincilea și‐a vărsat potirul pe
scaunul de domnie al fiarei; și
împărăția ei s‐a făcut întunecoasă; și își
mușcau limbile de durere. 11Și au
hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor
lor și
nu s‐au pocăit de faptele lor. 12Și al șaselea și‐a vărsat potirul peste
râul cel mare Eufrat; și
51.36
apa lui a secat, ca
să fie pregătită calea împăraților care vin de la răsăritul soarelui. 13Și‐am văzut ieșind din gura balaurului
și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos
trei duhuri necurate
ca niște broaște. 14Căci sunt
duhuri de draci, făcătoare
de semne, care se duc la împărații întregului
pământ locuit ca să‐i adune pentru războiul
zilei celei mari a lui Dumnezeu Celui Atotputernic. 15(Iată
, eu vin ca un hoț; fericit este cine veghează și își păstrează veșmintele, ca
să nu umble gol și să se vadă rușinea lui). 16Și
i‐au adunat la locul numit evreiește Armaghedon. 17Și al șaptelea și‐a vărsat potirul în văzduh și a ieșit din Templu un glas mare de la scaunul de domnie zicând: S‐a
făcut. 18Și s‐au făcut
fulgere și glasuri și tunete; și s‐a
făcut un mare cutremur de pământ, cum
nu s‐a făcut de când a fost omul pe pământ: așa de mare cutremur de pământ, așa de tare! 19Și cetatea
cea mare s‐a făcut în trei părți și cetățile Neamurilor au căzut. Și Babilonul cel mare a
fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să‐i
dea paharul vinului aprinderii mâniei lui. 20Și orice
ostrov a fugit și munții n‐au fost aflați. 21Și o
grindină mare, fiecare piatră ca de greutatea unui talant se pogoară din cer peste oameni; și oamenii
au hulit pe Dumnezeu din pricina rănii
grindinii, pentru că rana ei este foarte mare.
Babilonul
171Și unul
din cei șapte îngeri care au cele șapte potire a venit și a vorbit cu mine zicând: Vino, îți
voi arăta judecata curvei
celei mari care
șade pe ape multe, 2cu
care au curvit împărații pământului; și cei ce locuiesc pământul au
fost îmbătați de vinul curviei ei. 3Și m‐a dus în duh într‐o
pustie. Și am văzut o femeie șezând pe
o fiară de culoare stacojie, plină de nume
de hulă
, având șapte capete și zece
coarne. 4Și femeia era
învelită în purpură și stacojiu și împodobită
cu aur și pietre scumpe și mărgăritare, având
un potir de aur în mâna ei, plin
de urâciuni și necurățeniile curviei ei. 5Și pe fruntea ei un nume scris: Taină
, Babilonul cel
mare, mama
curvelor și a urâciunilor pământului. 6Și am văzut
femeia îmbătată de
sângele sfinților și de sângele martorilor
lui Isus. Și când am văzut‐o m‐am minunat minune mare. 7Și îngerul mi‐a zis: Pentru ce te‐ai minunat? Eu îți voi spune taina femeii și a fiarei care o poartă, care are cele șapte capete și cele zece coarne. 8Fiara pe care ai văzut‐o era și nu este și are
să se suie din Adânc și să
meargă la pieire; și cei ce locuiesc pe pământ, al
căror nume nu este scris în cartea vieții de la întemeierea lumii, se
vor minuna când vor vedea fiara: că era și nu este și va fi de față. 9(Aici
este mintea care are înțelepciune.) Cele
șapte capete sunt șapte munți pe care șade femeia. 10Și sunt și șapte împărați: cei cinci au căzut, unul este, celălalt încă n‐a venit, și când va veni, trebuie să rămână puțină vreme. 11Și fiara care era și nu este, este și ea însăși al optulea și este dintre cei șapte și
merge la pieire. 12Și cele
zece coarne pe care le‐ai văzut sunt zece împărați care n‐au luat încă împărăție, ci primesc stăpânire ca împărați un ceas cu fiara. 13Aceștia au un singur gând și ei dau fiarei atât puterea, cât și stăpânirea lor. 14Aceștia
se vor război cu Mielul și Mielul îi va birui, pentru că
este Domn al domnilor și Împărat al împăraților: și
vor birui și cei ce sunt cu el, chemați și aleși și credincioși. 15Și mi‐a zis: Apele
pe care le‐ai văzut unde șade curva sunt
popoare și gloate și neamuri și limbi. 16Și cele zece coarne pe care le‐ai văzut și fiara, aceștia vor
urî pe curvă și o vor face pustie și goală
și cărnurile ei le vor mânca și o
vor arde de tot cu foc. 17Căci
Dumnezeu a pus în inimile lor ca să facă gândul lui și să împlinească un singur gând și să dea fiarei împărăția lor până
vor fi împlinite cuvintele lui Dumnezeu. 18Și femeia pe care ai văzut‐o este
cetatea cea mare, care
are împărăția peste împărații pământului.
Căderea Babilonului
181După
acestea am văzut pogorându‐se din cer un alt înger, având o mare stăpânire și
pământul a fost luminat de slava lui. 2Și a strigat cu glas tare zicând: A
21.9Ier. 51.8
căzut, a căzut Babilonul cel mare, și s‐a
21.8
34.14Ier. 50.39
51.37
făcut un loc de locuit al dracilor și o temniță a oricărui duh necurat și o temniță
34.11Mc. 5.2,3
a oricărei păsări necurate și urâte. 3Pentru că toate Neamurile au
băut din vinul aprinderii curviei ei și împărații pământului au curvit cu ea, și negustorii
pământului s‐au îmbogățit din puterea desfătării ei. 4Și am auzit un alt glas din cer zicând: Ieșiți
52.11Ier. 50.8
51.6,452 Cor. 6.17
din ea, poporul meu, ca să nu fiți părtași cu păcatele ei și să nu luați din rănile ei: 5pentru că
păcatele ei au ajuns până la cer și Dumnezeu
și‐a adus aminte de nedreptățile ei. 6Dați‐i
51.24,492 Tim. 1.14
înapoi cum a dat și ea și îndoiți‐i îndoit, după faptele ei; în paharul în care a amestecat
ea, amestecați‐i
îndoit. 7Pe cât
s‐a slăvit și s‐a desfătat, atât dați‐i muncire și întristare. Fiindcă zice în inima ei: Șed ca împărăteasă
și nu sunt văduvă, și nu voi vedea întristare nicidecum: 8pentru aceea într‐o
singură zi îi vor veni rănile ei, moarte și întristare și foamete; și va fi arsă de tot în
foc; pentru că
Domnul Dumnezeu care o judecă este tare.
Bocirea asupra Babilonului
9Și împărații
pământului care au curvit și s‐au desfătat cu ea
vor plânge și se vor jeli de ea când
vor vedea fumul arderii ei. 10Stând de departe de teama muncirii ei și zicând: Vai
, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare! pentru că într‐un
singur ceas ți‐a venit judecata. 11Și negustorii
pământului plâng și se întristează de ea, pentru că nimeni nu mai cumpără marfa lor: 12marfă
de aur și argint și pietre scumpe și mărgăritare și de in subțire și purpură și mătăsărie și stacojiu și orice lemn bine mirositor și orice vas de fildeș și orice vas din lemn scump și de aramă și fier și marmură 13și scorțișoară și mirodenii și mirosuri și mir și tămâie și vin și untdelemn și făină de grâu curat și grâu și vite și oi; și marfă de cai și căruțe și robi și suflete
de oameni. 14Și roadele poftei sufletului tău s‐au depărtat de la tine și toate cele alese și strălucite au pierit de la tine și oamenii nu le vor mai afla nicidecum. 15Negustorii
de acestea, care s‐au îmbogățit de la ea, vor sta departe de teama muncirii ei, plângând și întristându‐se, 16zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, cea
îmbrăcată în veșmânt de in subțire și purpură și stacojiu și împodobită cu aur și pietre scumpe și mărgăritare! 17Pentru că într‐un
singur ceas a fost pustiită o bogăție așa de mare! Și
oricare cârmaci și oricine merge pe apă spre vreun loc și marinarii și cei ce lucrează pe mare, stăteau de departe 18și
, privind fumul arderii ei, strigau zicând: Care
cetate este asemenea cu cetatea cea mare? 19Și și‐au aruncat
țărână pe capetele lor și strigau, plângând și întristându‐se, zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, în care s‐au îmbogățit din cele de preț ale ei toți cei ce au corăbii pe mare! Fiindcă într‐un singur ceas
a fost pustiită!
Bucuria cerului
20Veselește‐te de ea, cerule
49.13Ier. 51.48
, și sfinților și apostolilor și prorocilor, pentru că
Dumnezeu v‐a judecat judecata voastră față de ea. 21Și un înger tare a ridicat o piatră ca o piatră mare de moară și a aruncat‐o în mare zicând: Cu
astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, și nicidecum nu
va mai fi aflată. 22Și
16.9
25.10Ezec. 26.13
glas de harfiști și de cântăreți și de cântători din fluier și de trâmbițași nu va mai fi auzit nicidecum în tine; și uruit de piatră de moară nu va mai fi auzit nicidecum în tine. 23Și lumină
de candelă nu va mai străluci nicidecum în tine și glas de mire
16.9
25.10
33.11
și de mireasă nu va mai fi auzit nicidecum în tine, fiindcă negustorii
tăi erau mai marii pământului, fiindcă
prin fermecătoria ta au fost rătăcite toate Neamurile. 24Și
în ea a fost aflat sângele prorocilor și sfinților și al tuturor celor înjunghiați
pe pământ.
