181După
acestea am văzut pogorându‐se din cer un alt înger, având o mare stăpânire și
pământul a fost luminat de slava lui. 2Și a strigat cu glas tare zicând: A
21.9Ier. 51.8
căzut, a căzut Babilonul cel mare, și s‐a
21.8
34.14Ier. 50.39
51.37
făcut un loc de locuit al dracilor și o temniță a oricărui duh necurat și o temniță
34.11Mc. 5.2,3
a oricărei păsări necurate și urâte. 3Pentru că toate Neamurile au
băut din vinul aprinderii curviei ei și împărații pământului au curvit cu ea, și negustorii
pământului s‐au îmbogățit din puterea desfătării ei. 4Și am auzit un alt glas din cer zicând: Ieșiți
52.11Ier. 50.8
51.6,452 Cor. 6.17
din ea, poporul meu, ca să nu fiți părtași cu păcatele ei și să nu luați din rănile ei: 5pentru că
păcatele ei au ajuns până la cer și Dumnezeu
și‐a adus aminte de nedreptățile ei. 6Dați‐i
51.24,492 Tim. 1.14
înapoi cum a dat și ea și îndoiți‐i îndoit, după faptele ei; în paharul în care a amestecat
ea, amestecați‐i
îndoit. 7Pe cât
s‐a slăvit și s‐a desfătat, atât dați‐i muncire și întristare. Fiindcă zice în inima ei: Șed ca împărăteasă
și nu sunt văduvă, și nu voi vedea întristare nicidecum: 8pentru aceea într‐o
singură zi îi vor veni rănile ei, moarte și întristare și foamete; și va fi arsă de tot în
foc; pentru că
Domnul Dumnezeu care o judecă este tare.
9Și împărații
pământului care au curvit și s‐au desfătat cu ea
vor plânge și se vor jeli de ea când
vor vedea fumul arderii ei. 10Stând de departe de teama muncirii ei și zicând: Vai
, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare! pentru că într‐un
singur ceas ți‐a venit judecata. 11Și negustorii
pământului plâng și se întristează de ea, pentru că nimeni nu mai cumpără marfa lor: 12marfă
de aur și argint și pietre scumpe și mărgăritare și de in subțire și purpură și mătăsărie și stacojiu și orice lemn bine mirositor și orice vas de fildeș și orice vas din lemn scump și de aramă și fier și marmură 13și scorțișoară și mirodenii și mirosuri și mir și tămâie și vin și untdelemn și făină de grâu curat și grâu și vite și oi; și marfă de cai și căruțe și robi și suflete
de oameni. 14Și roadele poftei sufletului tău s‐au depărtat de la tine și toate cele alese și strălucite au pierit de la tine și oamenii nu le vor mai afla nicidecum. 15Negustorii
de acestea, care s‐au îmbogățit de la ea, vor sta departe de teama muncirii ei, plângând și întristându‐se, 16zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, cea
îmbrăcată în veșmânt de in subțire și purpură și stacojiu și împodobită cu aur și pietre scumpe și mărgăritare! 17Pentru că într‐un
singur ceas a fost pustiită o bogăție așa de mare! Și
oricare cârmaci și oricine merge pe apă spre vreun loc și marinarii și cei ce lucrează pe mare, stăteau de departe 18și
, privind fumul arderii ei, strigau zicând: Care
cetate este asemenea cu cetatea cea mare? 19Și și‐au aruncat
țărână pe capetele lor și strigau, plângând și întristându‐se, zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, în care s‐au îmbogățit din cele de preț ale ei toți cei ce au corăbii pe mare! Fiindcă într‐un singur ceas
a fost pustiită!
20Veselește‐te de ea, cerule
49.13Ier. 51.48
, și sfinților și apostolilor și prorocilor, pentru că
Dumnezeu v‐a judecat judecata voastră față de ea. 21Și un înger tare a ridicat o piatră ca o piatră mare de moară și a aruncat‐o în mare zicând: Cu
astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, și nicidecum nu
va mai fi aflată. 22Și
16.9
25.10Ezec. 26.13
glas de harfiști și de cântăreți și de cântători din fluier și de trâmbițași nu va mai fi auzit nicidecum în tine; și uruit de piatră de moară nu va mai fi auzit nicidecum în tine. 23Și lumină
de candelă nu va mai străluci nicidecum în tine și glas de mire
16.9
25.10
33.11
și de mireasă nu va mai fi auzit nicidecum în tine, fiindcă negustorii
tăi erau mai marii pământului, fiindcă
prin fermecătoria ta au fost rătăcite toate Neamurile. 24Și
în ea a fost aflat sângele prorocilor și sfinților și al tuturor celor înjunghiați
pe pământ.
191După acestea am auzit
ca un glas mare de gloată multă în cer, zicând: Aliluia! Mântuirea
și slava și cinstea și puterea sunt ale Dumnezeului nostru! 2Pentru că judecățile lui sunt adevărate
și drepte; pentru că a judecat pe curva cea mare, care a stricat pământul în curvia ei, și a răzbunat
sângele robilor lui din mâna ei. 3Și au zis a doua oară: Aliluia! Și fumul
ei se suie în vecii vecilor. 4Și cei
douăzeci și patru de prezbiteri și cele patru viețuitoare au căzut și s‐au închinat lui Dumnezeu care șade pe scaunul de domnie, zicând: Amin!
8.6
Aliluia! 5Și un glas a ieșit din scaunul de domnie zicând: Lăudați
135.1
pe Dumnezeul nostru, voi toți robii lui și voi care vă temeți de el, cei mici și
cei mari. 6Și
43.2
am auzit ca un glas de gloată multă și ca un glas de ape multe și ca un glas de tunete tari zicând: Aliluia! pentru că Domnul
Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic și‐a luat Împărăția. 7Să ne bucurăm și să ne veselim și să‐i dăm slavă, fiindcă a
25.102 Cor. 11.2Ef. 5.32
venit nunta Mielului și nevasta lui s‐a pregătit. 8Și i s‐a dat
să se îmbrace în veșmânt de in subțire strălucit curat; căci veșmântul de in
subțire sunt faptele drepte ale sfinților. 9Și‐mi zice: Scrie: Fericiți
sunt cei chemați la ospățul nunții Mielului. Și îmi zice: Acestea
sunt cuvinte adevărate ale lui Dumnezeu. 10Și am
căzut înaintea picioarelor lui ca să mă închin lui. Și‐mi zice: Vezi să n‐o faci
14.14,15
; eu sunt împreună rob cu tine și cu frații tăi, care
au mărturia lui Isus; închină‐te lui Dumnezeu: căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.
11Și
am văzut cerul deschis și iată un
cal alb și cel ce șade pe el numit Credincios
și Adevărat. Și el
judecă și se războiește în dreptate. 12Și ochii
lui sunt o flacără de foc și pe capul
lui sunt multe cununi împărătești
având un nume scris pe care nimeni nu‐l știe decât numai el. 13Și este
îmbrăcat într‐o haină stropită cu sânge și numele lui se cheamă Cuvântul
lui Dumnezeu. 14Și oștile
care sunt în cer îl urmau pe cai albi, îmbrăcate
în haine de in subțire alb curat. 15Și din
gura lui ieșea o sabie ascuțită, ca să lovească Neamurile cu ea; și el îi
va păstori cu un toiag de fier; și
el va călca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu Cel Atotputernic. 16Și el are
pe haina și pe coapsa lui un nume scris: Împărat
al împăraților și Domn al domnilor. 17Și am văzut un înger stând în soare; și el a strigat cu glas mare, zicând tuturor
păsărilor care zboară în mijlocul cerului: Veniți
și adunați‐vă la ospățul cel mare al lui Dumnezeu, 18ca
să mâncați cărnuri de împărați și cărnuri de căpitani și cărnuri de puternici și cărnuri de cai și ale celor ce șed pe ei și cărnurile tuturor, slobozi și robi, mici și mari. 19Și
am văzut fiara și pe împărații pământului și oștile lor adunate să facă război cu cel ce șade pe cal și cu oastea lui. 20Și
fiara a fost prinsă, și cu ea prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele prin care rătăcise pe cei ce au luat semnul fiarei și pe cei ce
s‐au închinat icoanei ei; cei
doi au fost aruncați vii în iazul de foc care
arde cu pucioasă. 21Și cei rămași au fost omorâți
de sabia celui ce șade pe cal, adică sabia care ieșea din gura lui; și toate
păsările s‐au
săturat de cărnurile lor.
201Și am văzut un înger pogorându‐se din cer
, având cheia Adâncului și un lanț mare în mâna lui. 2Și a apucat pe balaur
, șarpele cel din început, care este Diavolul și Satana, și l‐a legat pentru o mie de ani. 3Și l‐a aruncat în Adânc și l‐a închis; și a pecetluit
deasupra lui, ca
să nu mai rătăcească Neamurile, până se vor sfârși cei o mie de ani; după aceea trebuie ca el să fie dezlegat pentru puțină vreme. 4Și am văzut scaune
de domnie și au șezut pe ele și li s‐a dat judecata
, și am văzut sufletele
celor ce li se tăiase capul pentru mărturia lui Isus și pentru Cuvântul lui Dumnezeu și cei ce
nu se închinaseră fiarei, nici icoanei ei
și nu primiseră semnul pe fruntea și pe mâna lor; și au trăit și au
împărățit cu Hristos o mie de ani. 5Cei rămași dintre morți n‐au trăit până vor fi sfârșiți cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. 6Fericit și sfânt este cine are parte de întâia înviere; asupra lor a doua moarte
n‐are stăpânire, ci vor fi preoți
ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și
vor împărăți cu el o mie de ani.
7Și când se vor împlini cei o mie de ani, Satana
va fi dezlegat din închisoarea sa. 8Și va ieși ca să
rătăcească Neamurile, care sunt în cele patru unghiri ale pământului, pe Gog
39.1
și Magog, ca să‐i
adune la război, pe ei al căror număr este ca nisipul mării. 9Și
s‐au suit pe fața pământului și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea cea iubită: și s‐a pogorât foc din cer și i‐a mistuit. 10Și
Diavolul care‐i rătăcise a fost aruncat în iazul de foc și pucioasă, unde
este atât fiara cât și prorocul mincinos; și vor fi munciți
zi și noapte în vecii vecilor.
11Și am văzut un mare scaun de domnie alb și pe Cel ce ședea deasupra, de la a cărui față au
fugit pământul și cerul și
n‐a fost aflat loc pentru ele. 12Și am văzut pe morți, pe cei mari
și pe cei mici, stând înaintea scaunului de domnie și au fost deschise
cărți; și o altă
carte a fost deschisă, care este cartea vieții; și morții au fost judecați din cele scrise în cărți, după
32.19Mat. 16.27Rom. 2.6
faptele lor. 13Și marea a dat pe morții care sunt în ea și Moartea
și Hadesul au dat pe morții care sunt în ele; și au fost judecați fiecare după
faptele lor. 14Și Moartea
și Hadesul au fost aruncate în iazul de foc. Aceasta este moartea a doua, iazul
de foc. 15Și dacă cineva n‐a fost aflat scris în cartea vieții, a fost aruncat
în iazul de foc.