Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
18

Căderea Babilonului

181După

18.1
Cap. 17.1.
acestea am văzut pogorându‐se din cer un alt înger, având o mare stăpânire și
18.1
Ezec. 43.2
pământul a fost luminat de slava lui. 2Și a strigat cu glas tare zicând: A
18.2
Is. 13.19
21.9Ier. 51.8
căzut, a căzut Babilonul cel mare, și s‐a
18.2
Is. 13.21
21.8
34.14Ier. 50.39
51.37
făcut un loc de locuit al dracilor și o temniță a oricărui duh necurat și o temniță
18.2
Is. 14.23
34.11Mc. 5.2,3
a oricărei păsări necurate și urâte. 3Pentru că toate Neamurile au
18.3
Cap. 14.8;
băut din vinul aprinderii curviei ei și împărații pământului au curvit cu ea, și negustorii
18.3
Vers. 11.15.
pământului s‐au îmbogățit din puterea desfătării ei. 4Și am auzit un alt glas din cer zicând: Ieșiți
18.4
Is. 48.20
52.11Ier. 50.8
51.6,452 Cor. 6.17
din ea, poporul meu, ca să nu fiți părtași cu păcatele ei și să nu luați din rănile ei: 5pentru că
18.5
Gen. 18.20,21Ier. 51.9In. 1.2
păcatele ei au ajuns până la cer și Dumnezeu
18.5
Cap. 16.19.
și‐a adus aminte de nedreptățile ei. 6Dați‐i
18.6
Ps. 137.8Ier. 50.15,19
51.24,492 Tim. 1.14
înapoi cum a dat și ea și îndoiți‐i îndoit, după faptele ei; în paharul în care a amestecat
18.6
Cap. 14.10.
ea, amestecați‐i
18.6
Cap. 16.19.
îndoit. 7Pe cât
18.7
Ezec. 28.2
s‐a slăvit și s‐a desfătat, atât dați‐i muncire și întristare. Fiindcă zice în inima ei: Șed ca împărăteasă
18.7
Is. 47.7,8Țef. 2.15
și nu sunt văduvă, și nu voi vedea întristare nicidecum: 8pentru aceea într‐o
18.8
Is. 47.9
singură zi îi vor veni rănile ei, moarte și întristare și foamete; și va fi arsă de tot în
18.8
Cap. 17.16.
foc; pentru că
18.8
Ier. 50.34
Domnul Dumnezeu care o judecă este tare.

Bocirea asupra Babilonului

9Și împărații

18.9
Ezec. 26.16,17
pământului care au curvit și s‐au desfătat cu ea
18.9
Ier. 50.46
vor plânge și se vor jeli de ea când
18.9
Vers. 18. Cap. 19.3.
vor vedea fumul arderii ei. 10Stând de departe de teama muncirii ei și zicând: Vai
18.10
Is. 21.9
, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare! pentru că într‐un
18.10
Vers. 17.19.
singur ceas ți‐a venit judecata. 11Și negustorii
18.11
Ezec. 27.27‐36
pământului plâng și se întristează de ea, pentru că nimeni nu mai cumpără marfa lor: 12marfă
18.12
Cap. 17.4.
de aur și argint și pietre scumpe și mărgăritare și de in subțire și purpură și mătăsărie și stacojiu și orice lemn bine mirositor și orice vas de fildeș și orice vas din lemn scump și de aramă și fier și marmură 13și scorțișoară și mirodenii și mirosuri și mir și tămâie și vin și untdelemn și făină de grâu curat și grâu și vite și oi; și marfă de cai și căruțe și robi și suflete
18.13
Ezec. 27.13
de oameni. 14Și roadele poftei sufletului tău s‐au depărtat de la tine și toate cele alese și strălucite au pierit de la tine și oamenii nu le vor mai afla nicidecum. 15Negustorii
18.15
Vers. 3.11.
de acestea, care s‐au îmbogățit de la ea, vor sta departe de teama muncirii ei, plângând și întristându‐se, 16zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, cea
18.16
Cap. 17.4.
îmbrăcată în veșmânt de in subțire și purpură și stacojiu și împodobită cu aur și pietre scumpe și mărgăritare! 17Pentru că într‐un
18.17
Vers. 10.
singur ceas a fost pustiită o bogăție așa de mare! Și
18.17
Is. 23.14Ezec. 27.29
oricare cârmaci și oricine merge pe apă spre vreun loc și marinarii și cei ce lucrează pe mare, stăteau de departe 18și
18.18
Ezec. 27.30,31
, privind fumul arderii ei, strigau zicând: Care
18.18
Cap. 13.4.
cetate este asemenea cu cetatea cea mare? 19Și și‐au aruncat
18.19
Ios. 7.61 Sam. 4.12Iov 2.12Ezec. 27.30
țărână pe capetele lor și strigau, plângând și întristându‐se, zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, în care s‐au îmbogățit din cele de preț ale ei toți cei ce au corăbii pe mare! Fiindcă într‐un singur ceas
18.19
Vers. 8.
a fost pustiită!

Bucuria cerului

20Veselește‐te de ea, cerule

18.20
Is. 44.23
49.13Ier. 51.48
, și sfinților și apostolilor și prorocilor, pentru că
18.20
Lc. 11.49,50
Dumnezeu v‐a judecat judecata voastră față de ea. 21Și un înger tare a ridicat o piatră ca o piatră mare de moară și a aruncat‐o în mare zicând: Cu
18.21
Ier. 51.64
astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, și nicidecum nu
18.21
Cap. 12.8;
va mai fi aflată. 22Și
18.22
Is. 24.8Ier. 7.34
16.9
25.10Ezec. 26.13
glas de harfiști și de cântăreți și de cântători din fluier și de trâmbițași nu va mai fi auzit nicidecum în tine; și uruit de piatră de moară nu va mai fi auzit nicidecum în tine. 23Și lumină
18.23
Ier. 25.10
de candelă nu va mai străluci nicidecum în tine și glas de mire
18.23
Ier. 7.34
16.9
25.10
33.11
și de mireasă nu va mai fi auzit nicidecum în tine, fiindcă negustorii
18.23
Is. 23.8
tăi erau mai marii pământului, fiindcă
18.23
2 Reg. 9.22Naum 3.4
prin fermecătoria ta au fost rătăcite toate Neamurile. 24Și
18.24
Cap. 17.6.
în ea a fost aflat sângele prorocilor și sfinților și al tuturor celor înjunghiați
18.24
Ier. 51.49
pe pământ.

19

Nunta Mielului

191După acestea am auzit

19.1
Cap. 11.15.
ca un glas mare de gloată multă în cer, zicând: Aliluia! Mântuirea
19.1
Cap. 4.11;
și slava și cinstea și puterea sunt ale Dumnezeului nostru! 2Pentru că judecățile lui sunt adevărate
19.2
Cap. 15.3;
și drepte; pentru că a judecat pe curva cea mare, care a stricat pământul în curvia ei, și a răzbunat
19.2
Deut. 32.4318.20
sângele robilor lui din mâna ei. 3Și au zis a doua oară: Aliluia! Și fumul
19.3
Is. 34.108.9,18
ei se suie în vecii vecilor. 4Și cei
19.4
Cap. 4.4, 6, 10;
douăzeci și patru de prezbiteri și cele patru viețuitoare au căzut și s‐au închinat lui Dumnezeu care șade pe scaunul de domnie, zicând: Amin!
19.4
1 Cron. 16.36Neem. 5.13
8.6
Aliluia! 5Și un glas a ieșit din scaunul de domnie zicând: Lăudați
19.5
Ps. 134.1
135.1
pe Dumnezeul nostru, voi toți robii lui și voi care vă temeți de el, cei mici și
19.5
Cap. 11.18;
cei mari. 6Și
19.6
Ezec. 1.24
43.2
am auzit ca un glas de gloată multă și ca un glas de ape multe și ca un glas de tunete tari zicând: Aliluia! pentru că Domnul
19.6
Cap. 11.15, 17;
Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic și‐a luat Împărăția. 7Să ne bucurăm și să ne veselim și să‐i dăm slavă, fiindcă a
19.7
Mat. 22.2
25.102 Cor. 11.2Ef. 5.32
venit nunta Mielului și nevasta lui s‐a pregătit. 8Și i s‐a dat
19.8
Ps. 45.13,14Ezec. 16.10
să se îmbrace în veșmânt de in subțire strălucit curat; căci veșmântul de in
19.8
Ps. 132.9
subțire sunt faptele drepte ale sfinților. 9Și‐mi zice: Scrie: Fericiți
19.9
Mat. 22.2,3Lc. 14.15,16
sunt cei chemați la ospățul nunții Mielului. Și îmi zice: Acestea
19.9
Cap. 21.5;
sunt cuvinte adevărate ale lui Dumnezeu. 10Și am
19.10
Cap. 22.8.
căzut înaintea picioarelor lui ca să mă închin lui. Și‐mi zice: Vezi să n‐o faci
19.10
Fapte. 10.26
14.14,15
; eu sunt împreună rob cu tine și cu frații tăi, care
19.10
1 In. 5.10
au mărturia lui Isus; închină‐te lui Dumnezeu: căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.

Biruința asupra fiarei și prorocul mincinos

11Și

19.11
Cap. 15.5.
am văzut cerul deschis și iată un
19.11
Cap. 6.2.
cal alb și cel ce șade pe el numit Credincios
19.11
Cap. 3.14.
și Adevărat. Și el
19.11
Is. 11.4
judecă și se războiește în dreptate. 12Și ochii
19.12
Cap. 1.14;
lui sunt o flacără de foc și pe capul
19.12
Cap. 6.2.
lui sunt multe cununi împărătești
19.12
Cap. 2.17. Vers. 16.
având un nume scris pe care nimeni nu‐l știe decât numai el. 13Și este
19.13
Is. 63.2,3
îmbrăcat într‐o haină stropită cu sânge și numele lui se cheamă Cuvântul
19.13
In. 1.11 In. 5.7
lui Dumnezeu. 14Și oștile
19.14
Cap. 14.20.
care sunt în cer îl urmau pe cai albi, îmbrăcate
19.14
Mat. 28.37.9
în haine de in subțire alb curat. 15Și din
19.15
Is. 11.42 Tes. 2.8
gura lui ieșea o sabie ascuțită, ca să lovească Neamurile cu ea; și el îi
19.15
Ps. 2.912.5
va păstori cu un toiag de fier; și
19.15
Is. 63.3
el va călca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu Cel Atotputernic. 16Și el are
19.16
Vers. 12.
pe haina și pe coapsa lui un nume scris: Împărat
19.16
Dan. 2.471 Tim. 6.15
al împăraților și Domn al domnilor. 17Și am văzut un înger stând în soare; și el a strigat cu glas mare, zicând tuturor
19.17
Vers. 21.
păsărilor care zboară în mijlocul cerului: Veniți
19.17
Ezec. 39.17
și adunați‐vă la ospățul cel mare al lui Dumnezeu, 18ca
19.18
Ezec. 39.18,20
să mâncați cărnuri de împărați și cărnuri de căpitani și cărnuri de puternici și cărnuri de cai și ale celor ce șed pe ei și cărnurile tuturor, slobozi și robi, mici și mari. 19Și
19.19
Cap. 16.16;
am văzut fiara și pe împărații pământului și oștile lor adunate să facă război cu cel ce șade pe cal și cu oastea lui. 20Și
19.20
Cap. 16.13, 14.
fiara a fost prinsă, și cu ea prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele prin care rătăcise pe cei ce au luat semnul fiarei și pe cei ce
19.20
Cap. 13.12, 15.
s‐au închinat icoanei ei; cei
19.20
Dan. 7.11
doi au fost aruncați vii în iazul de foc care
19.20
Cap. 14.10;
arde cu pucioasă. 21Și cei rămași au fost omorâți
19.21
Vers. 15.
de sabia celui ce șade pe cal, adică sabia care ieșea din gura lui; și toate
19.21
Vers. 17, 18.
păsările s‐au
19.21
Cap. 17.16.
săturat de cărnurile lor.

20

Împărăția lui Hristos

201Și am văzut un înger pogorându‐se din cer

20.1
Cap. 1.18;
, având cheia Adâncului și un lanț mare în mâna lui. 2Și a apucat pe balaur
20.2
2 Pet. 2.2,4Iuda 6
, șarpele cel din început, care este Diavolul și Satana, și l‐a legat pentru o mie de ani. 3Și l‐a aruncat în Adânc și l‐a închis; și a pecetluit
20.3
Dan. 6.17
deasupra lui, ca
20.3
Cap. 16.14, 16. Vers. 8.
să nu mai rătăcească Neamurile, până se vor sfârși cei o mie de ani; după aceea trebuie ca el să fie dezlegat pentru puțină vreme. 4Și am văzut scaune
20.4
Dan. 7.9,22,27Mat. 19.28Lc. 22.30
de domnie și au șezut pe ele și li s‐a dat judecata
20.4
1 Cor. 6.2,3
, și am văzut sufletele
20.4
Cap. 6.9.
celor ce li se tăiase capul pentru mărturia lui Isus și pentru Cuvântul lui Dumnezeu și cei ce
20.4
Cap. 13.12.
nu se închinaseră fiarei, nici icoanei ei
20.4
Cap. 13.15, 16.
și nu primiseră semnul pe fruntea și pe mâna lor; și au trăit și au
20.4
Rom. 8.172 Tim. 2.12
împărățit cu Hristos o mie de ani. 5Cei rămași dintre morți n‐au trăit până vor fi sfârșiți cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. 6Fericit și sfânt este cine are parte de întâia înviere; asupra lor a doua moarte
20.6
Cap. 2.11;
n‐are stăpânire, ci vor fi preoți
20.6
Is. 61.61 Pet. 2.95.10
ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și
20.6
Vers. 4.
vor împărăți cu el o mie de ani.

Satana dezlegat și biruit

7Și când se vor împlini cei o mie de ani, Satana

20.7
Vers. 2.
va fi dezlegat din închisoarea sa. 8Și va ieși ca să
20.8
Vers. 3, 10.
rătăcească Neamurile, care sunt în cele patru unghiri ale pământului, pe Gog
20.8
Ezec. 38.2
39.1
și Magog, ca să‐i
20.8
Cap. 16.14.
adune la război, pe ei al căror număr este ca nisipul mării. 9Și
20.9
Is. 8.8Ezec. 38.9,16
s‐au suit pe fața pământului și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea cea iubită: și s‐a pogorât foc din cer și i‐a mistuit. 10Și
20.10
Vers. 8.
Diavolul care‐i rătăcise a fost aruncat în iazul de foc și pucioasă, unde
20.10
Cap. 19.20.
este atât fiara cât și prorocul mincinos; și vor fi munciți
20.10
Cap. 14.10, 11.
zi și noapte în vecii vecilor.

Judecata de apoi

11Și am văzut un mare scaun de domnie alb și pe Cel ce ședea deasupra, de la a cărui față au

20.11
2 Pet. 3.7,10,11
fugit pământul și cerul și
20.11
Dan. 2.35
n‐a fost aflat loc pentru ele. 12Și am văzut pe morți, pe cei mari
20.12
Cap. 19.5.
și pe cei mici, stând înaintea scaunului de domnie și au fost deschise
20.12
Dan. 7.10
cărți; și o altă
20.12
Ps. 69.28Dan. 12.1Fil. 4.3
carte a fost deschisă, care este cartea vieții; și morții au fost judecați din cele scrise în cărți, după
20.12
Ier. 17.10
32.19Mat. 16.27Rom. 2.6
faptele lor. 13Și marea a dat pe morții care sunt în ea și Moartea
20.13
Cap. 6.9.
și Hadesul au dat pe morții care sunt în ele; și au fost judecați fiecare după
20.13
Vers. 12.
faptele lor. 14Și Moartea
20.14
1 Cor. 15.26,54,55
și Hadesul au fost aruncate în iazul de foc. Aceasta este moartea a doua, iazul
20.14
Vers. 6. Cap. 21.8.
de foc. 15Și dacă cineva n‐a fost aflat scris în cartea vieții, a fost aruncat
20.15
Cap. 19.20.
în iazul de foc.