191După acestea am auzit
ca un glas mare de gloată multă în cer, zicând: Aliluia! Mântuirea
și slava și cinstea și puterea sunt ale Dumnezeului nostru! 2Pentru că judecățile lui sunt adevărate
și drepte; pentru că a judecat pe curva cea mare, care a stricat pământul în curvia ei, și a răzbunat
sângele robilor lui din mâna ei. 3Și au zis a doua oară: Aliluia! Și fumul
ei se suie în vecii vecilor. 4Și cei
douăzeci și patru de prezbiteri și cele patru viețuitoare au căzut și s‐au închinat lui Dumnezeu care șade pe scaunul de domnie, zicând: Amin!
8.6
Aliluia! 5Și un glas a ieșit din scaunul de domnie zicând: Lăudați
135.1
pe Dumnezeul nostru, voi toți robii lui și voi care vă temeți de el, cei mici și
cei mari. 6Și
43.2
am auzit ca un glas de gloată multă și ca un glas de ape multe și ca un glas de tunete tari zicând: Aliluia! pentru că Domnul
Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic și‐a luat Împărăția. 7Să ne bucurăm și să ne veselim și să‐i dăm slavă, fiindcă a
25.102 Cor. 11.2Ef. 5.32
venit nunta Mielului și nevasta lui s‐a pregătit. 8Și i s‐a dat
să se îmbrace în veșmânt de in subțire strălucit curat; căci veșmântul de in
subțire sunt faptele drepte ale sfinților. 9Și‐mi zice: Scrie: Fericiți
sunt cei chemați la ospățul nunții Mielului. Și îmi zice: Acestea
sunt cuvinte adevărate ale lui Dumnezeu. 10Și am
căzut înaintea picioarelor lui ca să mă închin lui. Și‐mi zice: Vezi să n‐o faci
14.14,15
; eu sunt împreună rob cu tine și cu frații tăi, care
au mărturia lui Isus; închină‐te lui Dumnezeu: căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.
11Și
am văzut cerul deschis și iată un
cal alb și cel ce șade pe el numit Credincios
și Adevărat. Și el
judecă și se războiește în dreptate. 12Și ochii
lui sunt o flacără de foc și pe capul
lui sunt multe cununi împărătești
având un nume scris pe care nimeni nu‐l știe decât numai el. 13Și este
îmbrăcat într‐o haină stropită cu sânge și numele lui se cheamă Cuvântul
lui Dumnezeu. 14Și oștile
care sunt în cer îl urmau pe cai albi, îmbrăcate
în haine de in subțire alb curat. 15Și din
gura lui ieșea o sabie ascuțită, ca să lovească Neamurile cu ea; și el îi
va păstori cu un toiag de fier; și
el va călca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu Cel Atotputernic. 16Și el are
pe haina și pe coapsa lui un nume scris: Împărat
al împăraților și Domn al domnilor. 17Și am văzut un înger stând în soare; și el a strigat cu glas mare, zicând tuturor
păsărilor care zboară în mijlocul cerului: Veniți
și adunați‐vă la ospățul cel mare al lui Dumnezeu, 18ca
să mâncați cărnuri de împărați și cărnuri de căpitani și cărnuri de puternici și cărnuri de cai și ale celor ce șed pe ei și cărnurile tuturor, slobozi și robi, mici și mari. 19Și
am văzut fiara și pe împărații pământului și oștile lor adunate să facă război cu cel ce șade pe cal și cu oastea lui. 20Și
fiara a fost prinsă, și cu ea prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele prin care rătăcise pe cei ce au luat semnul fiarei și pe cei ce
s‐au închinat icoanei ei; cei
doi au fost aruncați vii în iazul de foc care
arde cu pucioasă. 21Și cei rămași au fost omorâți
de sabia celui ce șade pe cal, adică sabia care ieșea din gura lui; și toate
păsările s‐au
săturat de cărnurile lor.
201Și am văzut un înger pogorându‐se din cer
, având cheia Adâncului și un lanț mare în mâna lui. 2Și a apucat pe balaur
, șarpele cel din început, care este Diavolul și Satana, și l‐a legat pentru o mie de ani. 3Și l‐a aruncat în Adânc și l‐a închis; și a pecetluit
deasupra lui, ca
să nu mai rătăcească Neamurile, până se vor sfârși cei o mie de ani; după aceea trebuie ca el să fie dezlegat pentru puțină vreme. 4Și am văzut scaune
de domnie și au șezut pe ele și li s‐a dat judecata
, și am văzut sufletele
celor ce li se tăiase capul pentru mărturia lui Isus și pentru Cuvântul lui Dumnezeu și cei ce
nu se închinaseră fiarei, nici icoanei ei
și nu primiseră semnul pe fruntea și pe mâna lor; și au trăit și au
împărățit cu Hristos o mie de ani. 5Cei rămași dintre morți n‐au trăit până vor fi sfârșiți cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. 6Fericit și sfânt este cine are parte de întâia înviere; asupra lor a doua moarte
n‐are stăpânire, ci vor fi preoți
ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și
vor împărăți cu el o mie de ani.
7Și când se vor împlini cei o mie de ani, Satana
va fi dezlegat din închisoarea sa. 8Și va ieși ca să
rătăcească Neamurile, care sunt în cele patru unghiri ale pământului, pe Gog
39.1
și Magog, ca să‐i
adune la război, pe ei al căror număr este ca nisipul mării. 9Și
s‐au suit pe fața pământului și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea cea iubită: și s‐a pogorât foc din cer și i‐a mistuit. 10Și
Diavolul care‐i rătăcise a fost aruncat în iazul de foc și pucioasă, unde
este atât fiara cât și prorocul mincinos; și vor fi munciți
zi și noapte în vecii vecilor.
11Și am văzut un mare scaun de domnie alb și pe Cel ce ședea deasupra, de la a cărui față au
fugit pământul și cerul și
n‐a fost aflat loc pentru ele. 12Și am văzut pe morți, pe cei mari
și pe cei mici, stând înaintea scaunului de domnie și au fost deschise
cărți; și o altă
carte a fost deschisă, care este cartea vieții; și morții au fost judecați din cele scrise în cărți, după
32.19Mat. 16.27Rom. 2.6
faptele lor. 13Și marea a dat pe morții care sunt în ea și Moartea
și Hadesul au dat pe morții care sunt în ele; și au fost judecați fiecare după
faptele lor. 14Și Moartea
și Hadesul au fost aruncate în iazul de foc. Aceasta este moartea a doua, iazul
de foc. 15Și dacă cineva n‐a fost aflat scris în cartea vieții, a fost aruncat
în iazul de foc.
211Și am
66.222 Pet. 3.13
văzut un cer nou și un pământ nou; căci
cerul dintâi și pământul dintâi se duseseră și marea nu mai este. 2Și am văzut
12.22
13.14
cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându‐se din cer de la Dumnezeu, gătită
61.102 Cor. 11.2
ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. 3Și am auzit un glas mare din scaunul de domnie zicând: Iată cortul
lui Dumnezeu este cu oamenii și el va locui cu ei și ei vor fi poporul lui și Dumnezeu însuși va fi cu ei și va fi Dumnezeul lor: 4și
va șterge orice lacrimă din ochii lor; și
moartea nu va mai fi, nici
61.3
65.19
tânguire, nici strigăt, nici durere nu va mai fi, fiindcă cele dintâi s‐au dus. 5Și Cel ce
șade pe scaunul de domnie a zis: Iată
eu fac toate noi. Și zice: Scrie, fiindcă aceste
cuvinte sunt credincioase și adevărate. 6Și mi‐a zis: S‐a
făcut! Eu
sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Eu voi
55.1In. 4.10,14
7.37
da celui însetat din izvorul apei vieții în dar. 7Biruitorul va moșteni acestea și eu
îi voi fi Dumnezeu și el îmi va fi fiu. 8Iar
în privința fricoșilor și necredincioșilor și urâcioșilor și omorâtorilor și curvarilor și fermecătorilor și închinătorilor la idoli și tuturor mincinoșilor, partea lor va fi în iazul
care arde cu foc și pucioasă, care este moartea a doua.
9Și unul din cei
șapte îngeri, care au cele șapte potire umplute cu cele din urmă șapte răni, a venit și a vorbit cu mine zicând: Vino aici, îți voi arăta pe mireasa
, nevasta Mielului. 10Și m‐a dus în
Duh pe un munte mare și înalt și mi‐a arătat cetatea
sfântă, Ierusalimul, pogorându‐se din cer de la Dumnezeu, 11având
slava lui Dumnezeu; luminătorul ei era asemenea cu o piatră foarte scumpă, ca piatra de iaspis, sticlind ca cristalul. 12Ea avea un zid mare și înalt, avea douăsprezece
porți, și la porți doisprezece îngeri, și nume scrise deasupra, care sunt ale celor douăsprezece seminții ale copiilor lui Israel. 13Dinspre
răsărit erau trei porți; și dinspre miazănoapte trei porți; și dinspre miazăzi trei porți; și dinspre apus trei porți. 14Și zidul cetății avea douăsprezece temelii și pe ele
douăsprezece nume, ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. 15Și cel ce vorbea cu mine avea
ca măsură o trestie de aur ca să măsoare cetatea și porțile ei și zidul ei. 16Și cetatea este în patru unghiri și lungimea ei este cât lățimea. Și a măsurat cetatea cu trestie până la douăsprezece mii de stadii: lungimea și lărgimea și înălțimea ei erau deopotrivă. 17Și a măsurat zidul ei, o sută patruzeci și patru de coți, după măsură de om, adică a îngerului. 18Și ziditura zidului ei era de iaspis; și cetatea era de aur curat, asemenea cristalului curat. 19Temeliile
zidului cetății erau împodobite cu orice piatră scumpă; întâia temelie era de iaspis, a doua de safir, a treia de halchedon, a patra de smarald, 20a cincea de sardonix, a șasea de sardiu, a șaptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopraz, a unsprezecea de iacint, a douăsprezecea de ametist. 21Și cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritare; fiecare din porți era dintr‐un singur mărgăritar. Și ulița cetății
era de aur curat, ca cristalul străveziu. 22Și n‐am văzut
Templu în ea, pentru că Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic este Templul ei și Mielul. 23Și cetatea
60.19,20
n‐are trebuință de soare, nici de lună ca s‐o lumineze: fiindcă slava lui Dumnezeu a luminat‐o și candela ei este Mielul. 24Și Neamurile
66.12
vor umbla prin lumina ei și împărații pământului îi aduc slava lor. 25Și porțile
ei nu sunt închise nicidecum ziua, căci nu va fi
noapte acolo. 26Și‐i vor aduce
slava și cinstea Neamurilor. 27Și nu
52.1
60.21Ioel 3.17
intră nicidecum în ea nimic de rând, nici cine face urâciune și minciună, ci numai cei scriși în cartea
vieții Mielului.