Ruperea a patru peceți
61Și am
văzut când a deschis Mielul una din cele șapte peceți și am auzit pe una
din cele patru viețuitoare zicând ca și cu un glas de tunet: Vino și uită‐te. 2Și am văzut și iată un cal
alb și cel ce
ședea pe el avea un arc și i
s‐a dat o cunună; și a ieșit biruitor și ca să biruiască. 3Și când a deschis pecetea a doua, am
auzit pe a doua viețuitoare zicând: Vino și uită‐te. 4Și
a ieșit un alt cal, un cal roșu ca focul, și celui ce ședea pe el i s‐a dat să ia pacea de pe pământ și să se înjunghie unii pe alții și i s‐a dat o sabie mare. 5Și când a deschis pecetea a treia, am
auzit pe a treia viețuitoare zicând: Vino și uită‐te. Și am văzut și iată un
cal negru și cel ce ședea pe el avea o cumpănă în mâna sa. 6Și am auzit ca un glas în mijlocul celor patru viețuitoare zicând: O măsură de grâu pentru un dinar și trei măsuri de orz pentru un dinar! Și nu vătăma untdelemnul
și vinul. 7Și când a deschis pecetea a patra, am
auzit glasul viețuitoarei a patra zicând: Vino și uită‐te. 8Și am văzut
și iată un cal gălbui și cel ce ședea deasupra lui avea numele Moartea; și Hadesul urma cu ea; și li s‐a dat stăpânire peste a patra parte a pământului ca să
omoare cu sabie și foamete și moarte și
prin fiarele pământului.
Ruperea peceții a cincea
9Și când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub altar
sufletele
celor înjunghiați pentru
Cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia
pe care o aveau. 10Și au strigat cu glas mare zicând: Până
când, Stăpâne
sfinte și adevărate, nu
judeci și nu răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor de pe pământ? 11Și li s‐a dat fiecăruia un veșmânt
alb și li s‐a zis să
se mai odihnească puțină vreme, până să se împlinească și cei împreună robi ai lor și frații lor care au să fie omorâți ca și ei.
Ruperea peceții a șasea
12Și am văzut când a deschis pecetea a șasea și
s‐a făcut un cutremur mare de pământ și soarele
3.15Mat. 24.29Fapte. 2.20
s‐a făcut negru ca un sac de păr și luna întreagă s‐a făcut ca sângele 13și
stelele cerului au căzut pe pământ, cum își aruncă un smochin, scuturat de vânt mare, smochinele sale iernatice. 14Și cerul
s‐a îndepărtat ca un sul când îl înfășuri; și orice
4.24
munte și ostrov s‐au mișcat din locurile lor. 15Și împărații pământului și mai marii și căpitanii și bogații și puternicii și orice rob și slobod s‐au
ascuns în peșteri și în stâncile munților. 16Și
zic munților și stâncilor: Cădeți peste noi și ascundeți‐ne de fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, 17pentru că
a venit ziua cea mare a mâniei lor și
cine poate să stea?