Cartea cu șapte peceți
51Și am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o
carte scrisă pe dinăuntru și pe dinapoi, pecetluită
cu șapte peceți. 2Și am văzut un înger puternic vestind cu glas mare: Cine este vrednic să deschidă cartea și să‐i desfacă pecețile? 3Și nimeni în cer
, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă cartea, nici să se uite în ea. 4Și plângeam mult, pentru că nimeni n‐a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite în ea. 5Și unul dintre prezbiteri mi‐a zis: Nu plânge. Iată Leul
care este din seminția lui Iuda, Rădăcina
lui David, a biruit ca să deschidă cartea și
cele șapte peceți ale ei. 6Și am văzut între scaunul de domnie și cele patru viețuitoare și între prezbiteri un
Miel stând, ca înjunghiat, având șapte coarne și șapte
4.10
ochi, care sunt cele
șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. 7Și a venit și a luat‐o din mâna dreaptă a Celui ce
ședea pe scaunul de domnie. 8Și când a luat cartea, cele patru viețuitoare și cei
douăzeci și patru de prezbiteri au căzut înaintea Mielului, având fiecare o harfă
și potire de aur pline de tămâie, care
sunt rugăciunile sfinților. 9Și ei cântă
o cântare nouă zicând: Vrednic
ești tu să iei cartea și să deschizi pecețile ei: fiindcă
ai fost înjunghiat și ai
7.23Ef. 1.7Col. 1.14Evr. 9.121 Pet. 1.18,192 Pet. 2.11 In. 1.7
răscumpărat pentru Dumnezeu prin sângele tău oameni din
6.2511.9
orice seminție și limbă și popor și neam, 10și i‐ai
făcut Dumnezeului nostru o Împărăție și preoți și vor împărăți pe pământ. 11Și am văzut și am auzit ca un glas de îngeri mulți, împrejurul
scaunului de domnie și al viețuitoarelor și al prezbiterilor; și numărul lor era zecimi de mii
de zecimi de mii și mii de mii, 12zicând cu glas mare: Vrednic
este Mielul cel înjunghiat ca să primească puterea și bogății și înțelepciune și tărie și cinste și slavă și laudă. 13Și pe orice
făptură care este în cer și pe pământ și sub pământ și pe mare și pe toate cele din ele, le‐am auzit zicând: Celui ce
16.271 Tim. 6.161 Pet. 4.11
5.11
șade pe scaunul de domnie și Mielului fie lauda
și cinstea și slava și stăpânirea în vecii vecilor. 14Și
cele patru viețuitoare ziceau: Amin! Și prezbiterii au
căzut jos și s‐au închinat.
Ruperea a patru peceți
61Și am
văzut când a deschis Mielul una din cele șapte peceți și am auzit pe una
din cele patru viețuitoare zicând ca și cu un glas de tunet: Vino și uită‐te. 2Și am văzut și iată un cal
alb și cel ce
ședea pe el avea un arc și i
s‐a dat o cunună; și a ieșit biruitor și ca să biruiască. 3Și când a deschis pecetea a doua, am
auzit pe a doua viețuitoare zicând: Vino și uită‐te. 4Și
a ieșit un alt cal, un cal roșu ca focul, și celui ce ședea pe el i s‐a dat să ia pacea de pe pământ și să se înjunghie unii pe alții și i s‐a dat o sabie mare. 5Și când a deschis pecetea a treia, am
auzit pe a treia viețuitoare zicând: Vino și uită‐te. Și am văzut și iată un
cal negru și cel ce ședea pe el avea o cumpănă în mâna sa. 6Și am auzit ca un glas în mijlocul celor patru viețuitoare zicând: O măsură de grâu pentru un dinar și trei măsuri de orz pentru un dinar! Și nu vătăma untdelemnul
și vinul. 7Și când a deschis pecetea a patra, am
auzit glasul viețuitoarei a patra zicând: Vino și uită‐te. 8Și am văzut
și iată un cal gălbui și cel ce ședea deasupra lui avea numele Moartea; și Hadesul urma cu ea; și li s‐a dat stăpânire peste a patra parte a pământului ca să
omoare cu sabie și foamete și moarte și
prin fiarele pământului.
Ruperea peceții a cincea
9Și când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub altar
sufletele
celor înjunghiați pentru
Cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia
pe care o aveau. 10Și au strigat cu glas mare zicând: Până
când, Stăpâne
sfinte și adevărate, nu
judeci și nu răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor de pe pământ? 11Și li s‐a dat fiecăruia un veșmânt
alb și li s‐a zis să
se mai odihnească puțină vreme, până să se împlinească și cei împreună robi ai lor și frații lor care au să fie omorâți ca și ei.
Ruperea peceții a șasea
12Și am văzut când a deschis pecetea a șasea și
s‐a făcut un cutremur mare de pământ și soarele
3.15Mat. 24.29Fapte. 2.20
s‐a făcut negru ca un sac de păr și luna întreagă s‐a făcut ca sângele 13și
stelele cerului au căzut pe pământ, cum își aruncă un smochin, scuturat de vânt mare, smochinele sale iernatice. 14Și cerul
s‐a îndepărtat ca un sul când îl înfășuri; și orice
4.24
munte și ostrov s‐au mișcat din locurile lor. 15Și împărații pământului și mai marii și căpitanii și bogații și puternicii și orice rob și slobod s‐au
ascuns în peșteri și în stâncile munților. 16Și
zic munților și stâncilor: Cădeți peste noi și ascundeți‐ne de fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, 17pentru că
a venit ziua cea mare a mâniei lor și
cine poate să stea?
Cei pecetluiți
71Și după aceasta am văzut patru îngeri stând la cele patru unghiri ale pământului, ținând
cele patru vânturi ale pământului, ca
să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2Și am văzut un alt înger venind de la răsăritul soarelui, având pecetea Dumnezeului celui viu: și a strigat cu glas mare celor patru îngeri cărora li se dăduse să vatăme pământul și marea, 3zicând: Nu
vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până vom pecetlui
pe robii Dumnezeului nostru pe frunțile
lor. 4Și
am auzit numărul celor pecetluiți, o
sută patruzeci și patru de mii pecetluiți, din orice seminție a fiilor lui Israel: 5din seminția lui Iuda douăsprezece mii pecetluiți; din seminția lui Ruben douăsprezece mii; din seminția lui Gad douăsprezece mii; 6din seminția lui Așer douăsprezece mii; din seminția lui Neftali douăsprezece mii; din seminția lui Manase douăsprezece mii; 7din seminția lui Simeon douăsprezece mii; din seminția lui Levi douăsprezece mii; din seminția lui Isahar douăsprezece mii; 8din seminția lui Zabulon douăsprezece mii; din seminția lui Iosif douăsprezece mii; din seminția lui Beniamin douăsprezece mii erau pecetluiți.
Sfinții și mucenicii
9După acestea am văzut și iată o gloată mare
, pe care nimeni nu putea s‐o numere, din
orice neam și seminții și popoare și limbi, stând înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați
în veșminte albe și cu ramuri de finic în mâinile lor. 10Și ei strigă cu glas mare zicând: Mântuirea
este a Dumnezeului nostru care
șade pe scaunul de domnie și a Mielului. 11Și
toți îngerii stăteau de jur împrejurul scaunului de domnie și împrejurul prezbiterilor și celor patru viețuitoare; și au căzut pe fețele lor înaintea scaunului de domnie și s‐au închinat lui Dumnezeu, 12zicând
: Amin, lauda și slava și înțelepciunea și mulțumita și cinstea și puterea și tăria sunt ale Dumnezeului nostru, în vecii vecilor. Amin. 13Și unul dintre prezbiteri a răspuns zicându‐mi: Aceștia care sunt îmbrăcați în veșminte
albe cine sunt și de unde au venit? 14Și i‐am zis: Domnul meu, tu știi. Și el mi‐a zis: Aceștia
sunt cei ce vin din necazul cel mare și și‐au spălat
veșmintele lor și le‐au albit în sângele Mielului. 15Pentru aceasta sunt înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și‐i slujesc zi și noapte în Templul său: și cel ce șade pe scaunul de domnie își va întinde
cortul peste ei. 16Nu
vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici
nu‐i va bate soarele, nici vreo arșiță, 17pentru că Mielul care este în mijlocul scaunului de domnie va fi Păstorul lor
36.8In. 10.11,14
și‐i va călăuzi la izvoarele apelor vieții; și
Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.
