61Și am
văzut când a deschis Mielul una din cele șapte peceți și am auzit pe una
din cele patru viețuitoare zicând ca și cu un glas de tunet: Vino și uită‐te. 2Și am văzut și iată un cal
alb și cel ce
ședea pe el avea un arc și i
s‐a dat o cunună; și a ieșit biruitor și ca să biruiască. 3Și când a deschis pecetea a doua, am
auzit pe a doua viețuitoare zicând: Vino și uită‐te. 4Și
a ieșit un alt cal, un cal roșu ca focul, și celui ce ședea pe el i s‐a dat să ia pacea de pe pământ și să se înjunghie unii pe alții și i s‐a dat o sabie mare. 5Și când a deschis pecetea a treia, am
auzit pe a treia viețuitoare zicând: Vino și uită‐te. Și am văzut și iată un
cal negru și cel ce ședea pe el avea o cumpănă în mâna sa. 6Și am auzit ca un glas în mijlocul celor patru viețuitoare zicând: O măsură de grâu pentru un dinar și trei măsuri de orz pentru un dinar! Și nu vătăma untdelemnul
și vinul. 7Și când a deschis pecetea a patra, am
auzit glasul viețuitoarei a patra zicând: Vino și uită‐te. 8Și am văzut
și iată un cal gălbui și cel ce ședea deasupra lui avea numele Moartea; și Hadesul urma cu ea; și li s‐a dat stăpânire peste a patra parte a pământului ca să
omoare cu sabie și foamete și moarte și
prin fiarele pământului.
9Și când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub altar
sufletele
celor înjunghiați pentru
Cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia
pe care o aveau. 10Și au strigat cu glas mare zicând: Până
când, Stăpâne
sfinte și adevărate, nu
judeci și nu răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor de pe pământ? 11Și li s‐a dat fiecăruia un veșmânt
alb și li s‐a zis să
se mai odihnească puțină vreme, până să se împlinească și cei împreună robi ai lor și frații lor care au să fie omorâți ca și ei.
12Și am văzut când a deschis pecetea a șasea și
s‐a făcut un cutremur mare de pământ și soarele
3.15Mat. 24.29Fapte. 2.20
s‐a făcut negru ca un sac de păr și luna întreagă s‐a făcut ca sângele 13și
stelele cerului au căzut pe pământ, cum își aruncă un smochin, scuturat de vânt mare, smochinele sale iernatice. 14Și cerul
s‐a îndepărtat ca un sul când îl înfășuri; și orice
4.24
munte și ostrov s‐au mișcat din locurile lor. 15Și împărații pământului și mai marii și căpitanii și bogații și puternicii și orice rob și slobod s‐au
ascuns în peșteri și în stâncile munților. 16Și
zic munților și stâncilor: Cădeți peste noi și ascundeți‐ne de fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, 17pentru că
a venit ziua cea mare a mâniei lor și
cine poate să stea?
71Și după aceasta am văzut patru îngeri stând la cele patru unghiri ale pământului, ținând
cele patru vânturi ale pământului, ca
să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2Și am văzut un alt înger venind de la răsăritul soarelui, având pecetea Dumnezeului celui viu: și a strigat cu glas mare celor patru îngeri cărora li se dăduse să vatăme pământul și marea, 3zicând: Nu
vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până vom pecetlui
pe robii Dumnezeului nostru pe frunțile
lor. 4Și
am auzit numărul celor pecetluiți, o
sută patruzeci și patru de mii pecetluiți, din orice seminție a fiilor lui Israel: 5din seminția lui Iuda douăsprezece mii pecetluiți; din seminția lui Ruben douăsprezece mii; din seminția lui Gad douăsprezece mii; 6din seminția lui Așer douăsprezece mii; din seminția lui Neftali douăsprezece mii; din seminția lui Manase douăsprezece mii; 7din seminția lui Simeon douăsprezece mii; din seminția lui Levi douăsprezece mii; din seminția lui Isahar douăsprezece mii; 8din seminția lui Zabulon douăsprezece mii; din seminția lui Iosif douăsprezece mii; din seminția lui Beniamin douăsprezece mii erau pecetluiți.
9După acestea am văzut și iată o gloată mare
, pe care nimeni nu putea s‐o numere, din
orice neam și seminții și popoare și limbi, stând înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați
în veșminte albe și cu ramuri de finic în mâinile lor. 10Și ei strigă cu glas mare zicând: Mântuirea
este a Dumnezeului nostru care
șade pe scaunul de domnie și a Mielului. 11Și
toți îngerii stăteau de jur împrejurul scaunului de domnie și împrejurul prezbiterilor și celor patru viețuitoare; și au căzut pe fețele lor înaintea scaunului de domnie și s‐au închinat lui Dumnezeu, 12zicând
: Amin, lauda și slava și înțelepciunea și mulțumita și cinstea și puterea și tăria sunt ale Dumnezeului nostru, în vecii vecilor. Amin. 13Și unul dintre prezbiteri a răspuns zicându‐mi: Aceștia care sunt îmbrăcați în veșminte
albe cine sunt și de unde au venit? 14Și i‐am zis: Domnul meu, tu știi. Și el mi‐a zis: Aceștia
sunt cei ce vin din necazul cel mare și și‐au spălat
veșmintele lor și le‐au albit în sângele Mielului. 15Pentru aceasta sunt înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și‐i slujesc zi și noapte în Templul său: și cel ce șade pe scaunul de domnie își va întinde
cortul peste ei. 16Nu
vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici
nu‐i va bate soarele, nici vreo arșiță, 17pentru că Mielul care este în mijlocul scaunului de domnie va fi Păstorul lor
36.8In. 10.11,14
și‐i va călăuzi la izvoarele apelor vieții; și
Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.
81Și când a deschis
pecetea a șaptea, s‐a făcut tăcere în cer ca o jumătate de ceas. 2Și
am văzut pe cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu și
li s‐au dat șapte trâmbițe. 3Și un alt înger a venit și a stat la altar, având o tămâietoare de aur; și i s‐a dat tămâie multă ca s‐o dea rugăciunilor
tuturor sfinților pe altarul
cel de aur înaintea scaunului de domnie. 4Și fumul
tămâiei s‐a suit cu rugăciunile sfinților din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu. 5Și îngerul a luat tămâietoarea și a umplut‐o din focul altarului și a aruncat‐o pe pământ; și s‐au
făcut tunete și glasuri și fulgere și un cutremur
de pământ.
6Și cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbițe s‐au pregătit să trâmbițeze. 7Și întâiul a trâmbițat: și
s‐a făcut grindină și foc amestecat cu sânge și au fost aruncate pe
pământ; și a treia parte din pământ a fost arsă de tot; și a treia parte din
copaci a fost arsă de tot, și orice iarbă verde a fost arsă de tot. 8Și al doilea înger a trâmbițat, și
ca un munte mare aprins de foc a fost aruncat în mare; și
a treia parte din mare s‐a
făcut sânge. 9Și
a murit a treia parte din făpturile care sunt în mare, care au suflare și a treia parte din corăbii a fost nimicită. 10Și al treilea înger a trâmbițat, și
a căzut din cer o stea mare aprinsă ca o făclie și a
căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele apelor. 11Și numele stelei
se cheamă Pelin. Și
23.15
a treia parte din ape s‐a prefăcut în pelin și mulți din oameni au murit de ape, fiindcă se făcuseră amare. 12Și al
patrulea înger a trâmbițat și a fost lovită a treia parte din soare și a treia parte din lună și a treia parte din stele, ca să fie întunecată a treia parte a lor, și ziua să nu lumineze a treia parte a ei și noaptea asemenea. 13Și am văzut și am
auzit un vultur zburând în mijlocul cerului zicând cu glas mare: Vai
, vai, vai, de locuitorii de pe pământ, din pricina celorlalte glasuri ale trâmbiței celor trei îngeri care au să mai trâmbițeze!