Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
7

Cei pecetluiți

71Și după aceasta am văzut patru îngeri stând la cele patru unghiri ale pământului, ținând

7.1
Dan. 7.2
cele patru vânturi ale pământului, ca
7.1
Cap. 9.4.
să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2Și am văzut un alt înger venind de la răsăritul soarelui, având pecetea Dumnezeului celui viu: și a strigat cu glas mare celor patru îngeri cărora li se dăduse să vatăme pământul și marea, 3zicând: Nu
7.3
Cap. 6.6;
vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până vom pecetlui
7.3
Ezec. 9.4
pe robii Dumnezeului nostru pe frunțile
7.3
Cap. 22.4.
lor. 4Și
7.4
Cap. 9.16.
am auzit numărul celor pecetluiți, o
7.4
Cap. 14.1.
sută patruzeci și patru de mii pecetluiți, din orice seminție a fiilor lui Israel: 5din seminția lui Iuda douăsprezece mii pecetluiți; din seminția lui Ruben douăsprezece mii; din seminția lui Gad douăsprezece mii; 6din seminția lui Așer douăsprezece mii; din seminția lui Neftali douăsprezece mii; din seminția lui Manase douăsprezece mii; 7din seminția lui Simeon douăsprezece mii; din seminția lui Levi douăsprezece mii; din seminția lui Isahar douăsprezece mii; 8din seminția lui Zabulon douăsprezece mii; din seminția lui Iosif douăsprezece mii; din seminția lui Beniamin douăsprezece mii erau pecetluiți.

Sfinții și mucenicii

9După acestea am văzut și iată o gloată mare

7.9
Rom. 11.25
, pe care nimeni nu putea s‐o numere, din
7.9
Cap. 5.9.
orice neam și seminții și popoare și limbi, stând înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați
7.9
Cap. 3.5, 18;
în veșminte albe și cu ramuri de finic în mâinile lor. 10Și ei strigă cu glas mare zicând: Mântuirea
7.10
Ps. 3.8Is. 43.21Ier. 3.23Osea 13.14
este a Dumnezeului nostru care
7.10
Cap. 5.13.
șade pe scaunul de domnie și a Mielului. 11Și
7.11
Cap. 4.6.
toți îngerii stăteau de jur împrejurul scaunului de domnie și împrejurul prezbiterilor și celor patru viețuitoare; și au căzut pe fețele lor înaintea scaunului de domnie și s‐au închinat lui Dumnezeu, 12zicând
7.12
Cap. 5.13, 14.
: Amin, lauda și slava și înțelepciunea și mulțumita și cinstea și puterea și tăria sunt ale Dumnezeului nostru, în vecii vecilor. Amin. 13Și unul dintre prezbiteri a răspuns zicându‐mi: Aceștia care sunt îmbrăcați în veșminte
7.13
Vers. 9.
albe cine sunt și de unde au venit? 14Și i‐am zis: Domnul meu, tu știi. Și el mi‐a zis: Aceștia
7.14
Cap. 6.9;
sunt cei ce vin din necazul cel mare și și‐au spălat
7.14
Is. 1.18Evr. 9.141 In. 1.7Zah. 3.3‐5
veșmintele lor și le‐au albit în sângele Mielului. 15Pentru aceasta sunt înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și‐i slujesc zi și noapte în Templul său: și cel ce șade pe scaunul de domnie își va întinde
7.15
Is. 4.5,6
cortul peste ei. 16Nu
7.16
Is. 49.10
vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici
7.16
Ps. 121.6
nu‐i va bate soarele, nici vreo arșiță, 17pentru că Mielul care este în mijlocul scaunului de domnie va fi Păstorul lor
7.17
Ps. 23.1
36.8In. 10.11,14
și‐i va călăuzi la izvoarele apelor vieții; și
7.17
Is. 25.8
Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.

8

Ruperea peceții a șaptea

81Și când a deschis

8.1
Cap. 6.1.
pecetea a șaptea, s‐a făcut tăcere în cer ca o jumătate de ceas. 2Și
8.2
Mat. 18.10Lc. 1.19
am văzut pe cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu și
8.2
2 Cron. 29.25,28
li s‐au dat șapte trâmbițe. 3Și un alt înger a venit și a stat la altar, având o tămâietoare de aur; și i s‐a dat tămâie multă ca s‐o dea rugăciunilor
8.3
Cap. 5.8.
tuturor sfinților pe altarul
8.3
Ex. 30.1
cel de aur înaintea scaunului de domnie. 4Și fumul
8.4
Ps. 148.2Lc. 1.10
tămâiei s‐a suit cu rugăciunile sfinților din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu. 5Și îngerul a luat tămâietoarea și a umplut‐o din focul altarului și a aruncat‐o pe pământ; și s‐au
8.5
Cap. 16.18.
făcut tunete și glasuri și fulgere și un cutremur
8.5
2 Sam. 22.81 Reg. 19.11Fapte. 4.31
de pământ.

Cele dintâi patru trâmbițe

6Și cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbițe s‐au pregătit să trâmbițeze. 7Și întâiul a trâmbițat: și

8.7
Ezec. 38.22
s‐a făcut grindină și foc amestecat cu sânge și au fost aruncate pe
8.7
Cap. 6.2.
pământ; și a treia parte din pământ a fost arsă de tot; și a treia parte din
8.7
Cap. 9.4.
copaci a fost arsă de tot, și orice iarbă verde a fost arsă de tot. 8Și al doilea înger a trâmbițat, și
8.8
Ier. 51.25Amos 7.4
ca un munte mare aprins de foc a fost aruncat în mare; și
8.8
Cap. 16.3.
a treia parte din mare s‐a
8.8
Ezec. 14.19
făcut sânge. 9Și
8.9
Cap. 16.3.
a murit a treia parte din făpturile care sunt în mare, care au suflare și a treia parte din corăbii a fost nimicită. 10Și al treilea înger a trâmbițat, și
8.10
Is. 14.12
a căzut din cer o stea mare aprinsă ca o făclie și a
8.10
Cap. 16.4.
căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele apelor. 11Și numele stelei
8.11
Rut 1.20
se cheamă Pelin. Și
8.11
Ex. 15.23Ier. 9.15
23.15
a treia parte din ape s‐a prefăcut în pelin și mulți din oameni au murit de ape, fiindcă se făcuseră amare. 12Și al
8.12
Is. 13.10Amos 8.9
patrulea înger a trâmbițat și a fost lovită a treia parte din soare și a treia parte din lună și a treia parte din stele, ca să fie întunecată a treia parte a lor, și ziua să nu lumineze a treia parte a ei și noaptea asemenea. 13Și am văzut și am
8.13
Cap. 14.6;
auzit un vultur zburând în mijlocul cerului zicând cu glas mare: Vai
8.13
Cap. 9.12;
, vai, vai, de locuitorii de pe pământ, din pricina celorlalte glasuri ale trâmbiței celor trei îngeri care au să mai trâmbițeze!

9

Trâmbița a cincea

91Și al cincilea înger a trâmbițat; și

9.1
Lc. 10.18
am văzut o stea căzută din cer pe pământ și i s‐a dat cheia puțului
9.1
Lc. 8.3120.1
Adâncului. 2Și a deschis puțul Adâncului și s‐a
9.2
Ioel 2.2,10
suit fum din puț, ca fumul unui cuptor mare și soarele și văzduhul au fost întunecate de fumul puțului. 3Și din fum au ieșit lăcuste
9.3
Ex. 10.4Jud. 7.12
pe pământ și li s‐a dat putere
9.3
Vers. 10.
cum au putere scorpiile pământului. 4Și li s‐a zis să
9.4
Cap. 6.6;
nu vatăme iarba
9.4
Cap. 8.7.
pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, decât numai pe oameni care n‐au pecetea
9.4
Cap. 7.3.
lui Dumnezeu pe fruntea lor. 5Și li s‐a dat să nu‐i omoare, ci
9.5
Vers. 10. Cap. 11.7.
să fie munciți cinci luni; și muncirea lor este ca muncirea de scorpie când înțeapă pe om. 6Și în zilele acelea oamenii vor căuta
9.6
Iov 3.21Is. 2.19Ier. 8.3
moartea și n‐o vor găsi; și vor dori să moară și moartea fuge de ei. 7Și asemănarea
9.7
Ioel 2.4
lăcustelor era asemenea cu caii pregătiți pentru război; și pe
9.7
Num. 3.17
capetele lor erau ca niște cununi asemenea aurului și fețele
9.7
Dan. 7.8
lor erau ca fețe de oameni. 8Și aveau păr ca părul de femei și dinții
9.8
Ioel 1.6
lor erau ca dinții de lei. 9Și aveau platoșe ca platoșe de fier; și vuietul aripilor lor era ca
9.9
Ioel 2.5‐7
vuietul de care, de cai mulți alergând la război. 10Și au
9.10
Vers. 5.
cozi asemenea scorpiilor și bolduri; și puterea lor este în cozile lor ca să vatăme pe oameni cinci luni. 11Au peste ei ca împărat
9.11
Ef. 2.2
pe îngerul
9.11
Vers. 1.
Adâncului, care pe evreiește are numele Abadon și în grecește are numele Apolion. 12Vaiul întâi
9.12
Cap. 8.13.
a trecut; iată mai vin două vaiuri după acestea.

Trâmbița a șasea

13Și al șaselea înger a trâmbițat, și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu 14zicând celui al șaselea înger, care are trâmbița: Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legați la

9.14
Cap. 16.12.
râul cel mare, Eufrat. 15Și cei patru îngeri, care erau pregătiți pentru ceasul și ziua și luna și anul, au fost dezlegați ca să omoare a treia parte din oameni. 16Și numărul oștilor
9.16
Ps. 68.17Dan. 7.10
de călăreți
9.16
Ezec. 38.4
era de douăzeci de mii de zecimi de mii: am
9.16
Cap. 7.4.
auzit numărul lor. 17Și astfel am văzut caii în vedenie și pe cei ce ședeau pe ei având platoșe ca de foc și de iacint și de pucioasă: și capetele
9.17
1 Cron. 12.8Is. 5.28,29
cailor erau ca niște capete de lei și din gurile lor iese foc și fum și pucioasă. 18De aceste trei răni au fost omorâți a treia parte din oameni, de focul și de fumul și de pucioasa ce iese din gurile lor. 19Căci puterea cailor este în gura lor și în cozile lor; căci cozile
9.19
Is. 9.15
lor sunt asemenea șerpilor, având capete; și cu ele vatămă. 20Și cei rămași dintre oameni, care n‐au fost omorâți de aceste răni, nu
9.20
Deut. 31.29
s‐au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine la draci
9.20
Lev. 17.7Deut. 32.17Ps. 106.371 Cor. 10.20
și la idolii
9.20
Ps. 115.4
135.15Dan. 5.23
cei de aur și de argint și de aramă și de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21Și nu s‐au pocăit de omorurile lor, nici de fermecătoriile
9.21
Cap. 22.15.
, nici de curvia, nici de furturile lor.