Urarea
11Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat
2.72 Tim. 1.11
să fie apostol, pus deoparte
13.2Gal. 1.15
pentru evanghelia lui Dumnezeu, 2pe care a făgăduit‐o
mai dinainte prin
prorocii săi în Sfintele Scripturi 3despre Fiul său (născut
din sămânța lui David după carne, 4hotărât
Fiu al lui Dumnezeu cu putere
, după Duhul
de sfințenie, prin învierea morților), Isus Hristos, Domnul nostru, 5prin care
am luat har și apostolie spre ascultarea
de credință între toate Neamurile pentru
numele său, 6între care sunteți și voi chemați, să fiți ai lui Isus Hristos: 7tuturor care sunteți în Roma, iubiți de Dumnezeu, chemați
să fiți sfinți: Har
vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos.
Pavel și creștinii din Roma
8Mai întâi mulțumesc
Dumnezeului meu prin Isus Hristos pentru voi toți, fiindcă credința
voastră se vestește în toată lumea. 9Căci martor îmi este Dumnezeu
, căruia îi slujesc
în duhul meu, în evanghelia Fiului său, că neîncetat
fac pomenire de voi, 10cerând totdeauna
în rugăciunile mele, dacă cumva în cele din urmă voi avea parte prin voia
lui Dumnezeu să vin la voi. 11Căci doresc să vă văd ca să
vă împărtășesc vreun dar de har duhovnicesc ca să fiți întăriți. 12Și ca adică să fim mângâiați împreună între voi, fiecare prin credința
care este în celălalt, atât a voastră, cât și a mea. 13Dar nu voiesc să nu știți, fraților, că de
multe ori mi‐am pus în gând să vin la voi (și
am fost împiedicat până acum) pentru ca să am oarecare rod
și între voi ca și între celelalte Neamuri. 14
Sunt un datornic atât grecilor cât și barbarilor, atât înțelepților cât și proștilor. 15Astfel, întru cât mă privește pe mine, sunt gata să vă vestesc evanghelia și vouă care sunteți în Roma.
Starea omului după voia lui Dumnezeu se capătă prin credință
16Căci
nu mă rușinez de evanghelie, pentru că
15.2
este puterea lui Dumnezeu spre mântuire pentru oricine crede, atât pentru
24.47Fapte. 3.26
13.26,46
iudeu, mai întâi, cât și pentru grec. 17Pentru că în
ea se descoperă o dreptate a lui Dumnezeu din credință pentru credință, după cum este scris: Dreptul
va trăi din credință.
Starea de păcat a omenirii
18Căci mânia
lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necucernicii și nedreptăți a oamenilor, care țin cu sila adevărul în nedreptate. 19Pentru că
ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este arătat între ei, căci Dumnezeu
le‐a arătat. 20Căci de la facerea lumii ce nu se poate vedea
17.27
despre el se vede lămurit, căci se pricepe cu mintea prin cele făcute, adică veșnica lui putere și măreție dumnezeiască, pentru ca ei să fie fără cuvânt de apărare. 21Pentru că, deși au cunoscut pe Dumnezeu, nu l‐au proslăvit ca pe Dumnezeu, nici nu i‐au mulțumit, ci au ajuns deșerți
în gândirile lor și inima lor fără pricepere a fost întunecată. 22Zicând
că sunt înțelepți, au ajuns nebuni 23și au schimbat slava Dumnezeului
25Ier. 2.11Ezec. 8.10Fapte. 17.29
nesupus putrezirii cu asemănarea icoanei unui om supus putrezirii și a păsărilor și a dobitoacelor cu patru picioare și a târâtoarelor. 24De aceea
și Dumnezeu i‐a dat prinși în poftele inimilor lor spre necurățenie, ca
trupurile lor să fie necinstite între ei
înșiși, 25ca unii care au schimbat adevărul
lui Dumnezeu în minciună și au cinstit și au slujit zidirii în
13.25Amos 2.4
locul Ziditorului, care este binecuvântat în veci. Amin. 26Pentru aceasta Dumnezeu i‐a dat prinși în patimi
de necinste, căci și cele de parte femeiască ale lor au schimbat întrebuințarea firească în cea împotriva firii. 27Asemenea și cei de parte bărbătească, lăsând întrebuințarea firească a părții femeiești, au fost aprinși în pofta lor între ei, săvârșind rușinea, parte bărbătească în parte bărbătească și primind în ei înșiși răsplata cuvenită a rătăcirii lor. 28Și după cum n‐au socotit că e bine să aibă pe Dumnezeu în deplină cunoștință, și Dumnezeu i‐a dat la o gândire netrebnică, pentru ca să facă cele ce nu se cuvin
; 29fiind plini de orice nedreptate, de răutate, de lăcomie de bani, de înrăire; umpluți de pizmă, de omor, de ceartă, de înșelăciune, de viclenie, șoptitori, 30vorbitori de rău, urâtori de Dumnezeu, semeți, îngâmfați, lăudăroși, născocitori de rele, nesupuși părinților, 31fără pricepere, călcători de cuvânt, fără iubire firească, fără milă; 32ca unii care cunoscând
bine hotărârea lui Dumnezeu că cei ce făptuiesc unele ca acestea sunt
vrednici de moarte, nu numai că fac aceleași, dar și găsesc plăcere
în cei ce le făptuiesc.