Pavel și mântuirea israeliților
91Spun
adevărul în Hristos, nu mint, cugetul meu mărturisește împreună cu mine în Duhul Sfânt, 2că
am mare întristare și neîncetată durere în inima mea. 3Căci aș putea dori să
fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru frații mei, rudele mele după carne, 4care
sunt israeliți, care au
înfierea și slava
78.61
și legămintele
și darea legii
și slujba dumnezeiască
și făgăduințele
, 5care au pe părinții
și din
care este după carne Hristosul, care
este peste toate, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
Dumnezeu este stăpân să aleagă
6Dar nu
este ca și cum ar fi căzut Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu
toți care sunt din Israel sunt Israel; 7nici pentru că sunt sămânță a lui Avraam
sunt toți copii, ci: În Isaac
ți se va numi sămânța. 8Adică nu copiii cărnii sunt copii
ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca o sămânță. 9Căci acesta este un cuvânt de făgăduință: Voi veni pe vremea aceasta
și Sara va avea un fiu. 10Și nu numai atât; ci și cu privire la Rebeca
zămislind de la unul singur, de la Isaac tatăl nostru: 11căci deși copiii nu erau încă născuți și nu făptuiseră ceva bine sau rău, pentru ca planul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămână în picioare nu din fapte, ci de la
cel ce cheamă, 12i s‐a zis: Cel
mare va sluji ca rob celui mai mic. 13După cum este scris: Am iubit pe Iacov
și am urât pe Esau.
Dumnezeu se îndură de cine‐i place
14Ce vom zice dar? Nu cumva
34.10Ps. 92.15
este nedreptate la Dumnezeu? Să nu fie așa. 15Căci el zice lui Moise: Voi avea
milă de oricine am milă și mă voi îndura de oricine mă îndur. 16Deci dar nu este de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care are milă. 17Căci scriptura
zice lui Faraon: Chiar pentru aceasta
te‐am sculat, ca să arăt în tine puterea mea și ca numele meu să fie vestit în tot pământul. 18Deci dar el are milă de cine voiește și învârtoșează pe cine voiește. 19Dar îmi vei zice: Pentru ce mai bagă vină? Căci
23.13Dan. 4.35
cine se împotrivește voii lui? 20Dar mai degrabă, omule, cine ești tu care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva va
45.6
64.8
zice plăsmuitura către plăsmuitor: Pentru ce m‐ai făcut astfel? 21Sau n‐are olarul
putere peste lutul lui ca din aceeași frământătură să facă un
vas spre cinste, iar altul spre necinste? 22Ce dacă Dumnezeu, voind să‐și arate mânia și să‐și facă cunoscută puterea, a îngăduit cu multă îndelungă‐răbdare niște vase
de mânie întocmite
spre pieire, 23și ca să facă cunoscute bogățiile
slavei lui peste niște vase de milă, pe care mai dinainte le‐a pregătit
spre slavă, 24adică, pe noi, pe care ne‐a și chemat, nu
numai dintre iudei, ci și dintre Neamuri? 25După cum zice și în Osea: Voi
numi popor al meu pe cel care nu este poporul meu și iubită pe cea care nu este iubită. 26Și
va fi așa: în locul unde li s‐a zis: Voi nu sunteți poporul meu: acolo vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu. 27Iar Isaia strigă despre Israel
: Dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița
va fi mântuită. 28Căci Domnul va face
cuvântul său pe pământ, sfârșindu‐l și scurtându‐l. 29Și după cum a zis mai înainte Isaia: Dacă
Domnul Savaot nu ne‐ar fi lăsat o sămânță, am fi fost ca
Sodoma și am fi fost asemănați cu Gomora.
Neamurile au căpătat mântuirea
30Ce vom zice dar? Că Neamurile
care nu urmăreau dreptatea au aflat dreptatea, dar dreptatea care
este din credință; 31iar Israel, urmărind
o lege de dreptate, n‐a
ajuns la legea aceea. 32Pentru ce? Pentru că nu era căutată din credință, ci ca din fapte. S‐au
poticnit de piatra de poticnire, 33după cum este scris: Iată
28.16Mat. 21.421 Pet. 2.6‐8
eu pun în Sion o piatră de poticnire și
o stâncă de cădere: și cine crede în el nu va fi rușinat.
Mântuirea este aproape
101Fraților, plăcerea inimii mele și cererea mea către Dumnezeu pentru ei este ca să fie mântuiți. 2Căci le mărturisesc că
22.3Gal. 1.14
4.17
au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit unei depline cunoștințe. 3Căci necunoscând dreptatea lui Dumnezeu
și căutând să statornicească pe a lor
, nu s‐au supus dreptății lui Dumnezeu. 4Căci Hristos
este sfârșitul legii ca dreptate pentru orice credincios. 5Căci Moise scrie despre dreptatea care este din lege: Omul
care va face va trăi prin ea. 6Iar dreptatea care este din credință zice așa
: Nu zice în inima ta: Cine se va sui în cer? (adică să aducă jos pe Hristos.) 7Sau: Cine se va pogorî în adânc? (adică să scoată afară pe Hristos dintre cei morți.) 8Dar ce zice ea? Cuvântul este aproape
de tine, în gura ta și în inima ta: adică cuvântul credinței pe care o propovăduim. 9Pentru că dacă
vei mărturisi cu gura ta pe Isus ca Domn și vei crede în inima ta că Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți, vei fi mântuit. 10Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire. 11Căci scriptura zice: Oricine
49.23Ier. 17.7
care crede în el nu va fi rușinat. 12Căci nu
este deosebire de iudeu și grec: căci el este
Domn al tuturor
2.4,7
, bogat pentru toți care‐l cheamă. 13Căci
oricine care va chema numele
Domnului va fi mântuit.
Lucrul acesta a fost vestit
14Dar cum vor chema pe acela în care n‐au crezut? Și cum vor crede în acela despre care n‐au auzit? Și cum vor auzi fără propovăduitor? 15Și cum vor propovădui dacă nu vor fi trimiși? După cum este scris: Cât
de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune! 16Dar nu
toți au ascultat de evanghelie. Căci Isaia zice: Doamne
, cine a crezut cele auzite de la noi? 17Deci credința vine din cele auzite, iar cele auzite prin cuvântul lui Hristos. 18Dar eu zic: Oare n‐au auzit ei? Da, negreșit: Sunetul lor a ieșit în
28.19Mc. 16.15Col. 1.6,23
tot pământul și
cuvintele lor până la marginile pământului locuit. 19Dar eu zic: Oare n‐a cunoscut Israel? Moise cel dintâi zice: Eu vă
voi întărâta la gelozie cu aceea ce nu este neam
, vă voi ațâța la mânie cu un neam neînțelegător. 20Iar Isaia îndrăznește și zice: Am fost
aflat de cei ce nu mă căutau și m‐am arătat celor ce nu întrebau de mine. 21Dar despre Israel zice: Toată
ziua am întins mâinile către un popor neascultător și împotrivitor cu vorba.
Orbirea lui Israel
111Deci zic: Oare a lepădat Dumnezeu pe poporul său? Să nu fie așa. Căci și
eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2Dumnezeu n‐a lepădat pe poporul său pe care l‐a
cunoscut mai dinainte. Sau nu știți ce zice scriptura despre Ilie, cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel? 3Doamne
, au omorât pe prorocii tăi, au surpat altarele tale din temelie și eu am rămas singur și caută sufletul meu. 4Dar ce‐i zice răspunsul dumnezeiesc? Mi‐am
lăsat șapte mii de bărbați care nu și‐au plecat genunchiul la Baal. 5Astfel
deci și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri din har. 6Iar dacă
este din har, nu mai este din fapte: altfel harul nu mai este har. 7Ce deci? Ceea ce caută
stăruitor Israel n‐a dobândit, iar alegerea a dobândit aceasta și ceilalți au fost învârtoșați, 8după cum este scris: Dumnezeu
le‐a dat un duh de amorțire, ochi
ca să nu vadă și urechi ca să nu audă până în ziua de azi. 9Și David zice: Masa lor să
li se prefacă laț și capcană și piatră de poticnire și răsplată pentru ei. 10Să
li se întunece ochii ca să nu vadă și încovoaie‐le pururea spinarea.
Înștiințarea Neamurilor
11Deci zic: Oare s‐au poticnit ei ca să cadă? Să nu fie așa. Ci prin
18.6
22.18,21
28.24,28
poticnirea lor a venit mântuire pentru Neamuri, ca să‐i facă pe ei geloși. 12Și dacă poticnirea lor este bogăția lumii și împuținarea lor o bogăție a Neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor? 13Vouă Neamurilor vă spun. Întrucât deci eu sunt
13.2
22.21Gal. 1.16
2.2,7‐9Ef. 3.81 Tim. 2.72 Tim. 1.11
apostol al Neamurilor îmi slăvesc slujba mea, 14poate cumva voi face geloși pe cei ce sunt carnea mea, și
9.221 Tim. 4.16Iac. 5.20
voi mântui pe unii din ei. 15Căci dacă lepădarea lor este împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață dintre cei morți? 16Iar dacă pârga
este sfântă, așa este și frământătura; și dacă rădăcina este sfântă, așa sunt și ramurile. 17Și dacă unele
dintre ramuri au fost rupte și tu
, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit în ele și te‐ai făcut împreună părtaș al rădăcinii și al grăsimii măslinului, 18nu
te lăuda față de ramuri; iar dacă te lauzi, nu tu ții rădăcina, ci rădăcina pe tine. 19Dar vei zice: Unele ramuri au fost rupte ca să fiu altoit eu. 20Bine; au fost rupte prin necredința lor, iar tu stai prin credință. Nu
gândi lucruri înalte, ci teme‐te
. 21Căci dacă n‐a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. 22Deci vezi bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime către cei ce au căzut, iar către tine bunătatea lui Dumnezeu, dacă
vei stărui în bunătatea lui; altfel și
tu vei fi tăiat. 23Și chiar ei, dacă
nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți; căci Dumnezeu este puternic să‐i altoiască iarăși. 24Căci dacă tu ai fost tăiat din cel ce din fire este un măslin sălbatic și, împotriva firii, ai fost altoit într‐un măslin bun, cu atât mai mult aceștia, care sunt ramurile firești, vor fi altoiți în chiar măslinul lor.
Tot Israelul va fi mântuit
25Căci nu voiesc să nu știți, fraților, taina aceasta, ca să nu fiți cuminți
în ochii voștri înșivă, că pentru Israel s‐a făcut învârtoșare
în parte până
va intra plinătatea Neamurilor. 26Și astfel tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: Izbăvitorul va veni
din Sion; el va abate nelegiuirile de la Iacov. 27Și acesta
10.16
este legământul de la mine pentru ei, când voi înlătura păcatele lor. 28Negreșit în ce privește evanghelia sunt vrăjmași, pentru voi, dar în ce privește alegerea sunt iubiți
9.5
10.15
, pentru părinții lor. 29Căci darurile și chemarea
lui Dumnezeu sunt fără părere de rău. 30Căci după cum și voi n‐ați ascultat altădată
de Dumnezeu, iar acum ați căpătat milă prin neascultarea lor, 31astfel și aceștia n‐au ascultat acum, ca prin mila către voi să capete și ei milă acum. 32Căci Dumnezeu
a închis împreună pe toți în neascultare ca să aibă milă de toți. 33O, adâncime a bogăției și a înțelepciunii și a cunoștinței lui Dumnezeu! Cât
de cu neputință de cercetat sunt judecățile lui și cât de cu neputință de urmărit
căile lui! 34Pentru că
cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine
s‐a făcut sfetnicul lui? 35Sau cine
41.11
i‐a dat întâi lui și i se va da înapoi? 36Căci toate sunt din el
și prin el și pentru el! A lui
să fie slava în veci! Amin.