Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
11

Orbirea lui Israel

111Deci zic: Oare a lepădat Dumnezeu pe poporul său? Să nu fie așa. Căci și

11.1
1 Sam. 12.22Ier. 31.372 Cor. 11.22Fil. 3.5
eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2Dumnezeu n‐a lepădat pe poporul său pe care l‐a
11.2
Cap. 8.29.
cunoscut mai dinainte. Sau nu știți ce zice scriptura despre Ilie, cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel? 3Doamne
11.3
1 Reg. 19.10,14
, au omorât pe prorocii tăi, au surpat altarele tale din temelie și eu am rămas singur și caută sufletul meu. 4Dar ce‐i zice răspunsul dumnezeiesc? Mi‐am
11.4
1 Reg. 19.18
lăsat șapte mii de bărbați care nu și‐au plecat genunchiul la Baal. 5Astfel
11.5
Cap. 9.27.
deci și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri din har. 6Iar dacă
11.6
Cap. 4.4, 5.
este din har, nu mai este din fapte: altfel harul nu mai este har. 7Ce deci? Ceea ce caută
11.7
Cap. 9.31;
stăruitor Israel n‐a dobândit, iar alegerea a dobândit aceasta și ceilalți au fost învârtoșați, 8după cum este scris: Dumnezeu
11.8
Is. 29.10
le‐a dat un duh de amorțire, ochi
11.8
Deut. 29.4Is. 6.9Ier. 5.21Ezec. 12.2Mat. 13.14In. 12.40Fapte. 28.26,27
ca să nu vadă și urechi ca să nu audă până în ziua de azi. 9Și David zice: Masa lor să
11.9
Ps. 69.22
li se prefacă laț și capcană și piatră de poticnire și răsplată pentru ei. 10
11.10
Ps. 69.23
li se întunece ochii ca să nu vadă și încovoaie‐le pururea spinarea.

Înștiințarea Neamurilor

11Deci zic: Oare s‐au poticnit ei ca să cadă? Să nu fie așa. Ci prin

11.11
Fapte. 13.46
18.6
22.18,21
28.24,28
poticnirea lor a venit mântuire pentru Neamuri, ca să‐i facă pe ei geloși. 12Și dacă poticnirea lor este bogăția lumii și împuținarea lor o bogăție a Neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor? 13Vouă Neamurilor vă spun. Întrucât deci eu sunt
11.13
Fapte. 9.15
13.2
22.21Gal. 1.16
2.2,7‐9Ef. 3.81 Tim. 2.72 Tim. 1.11
apostol al Neamurilor îmi slăvesc slujba mea, 14poate cumva voi face geloși pe cei ce sunt carnea mea, și
11.14
1 Cor. 7.16
9.221 Tim. 4.16Iac. 5.20
voi mântui pe unii din ei. 15Căci dacă lepădarea lor este împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață dintre cei morți? 16Iar dacă pârga
11.16
Lev. 23.10Num. 15.18‐21
este sfântă, așa este și frământătura; și dacă rădăcina este sfântă, așa sunt și ramurile. 17Și dacă unele
11.17
Ier. 11.16
dintre ramuri au fost rupte și tu
11.17
Fapte. 2.39Ef. 2.12,13
, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit în ele și te‐ai făcut împreună părtaș al rădăcinii și al grăsimii măslinului, 18nu
11.18
1 Cor. 10.12
te lăuda față de ramuri; iar dacă te lauzi, nu tu ții rădăcina, ci rădăcina pe tine. 19Dar vei zice: Unele ramuri au fost rupte ca să fiu altoit eu. 20Bine; au fost rupte prin necredința lor, iar tu stai prin credință. Nu
11.20
Cap. 12.16.
gândi lucruri înalte, ci teme‐te
11.20
Prov. 28.14Is. 66.2Fil. 2.12
. 21Căci dacă n‐a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. 22Deci vezi bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime către cei ce au căzut, iar către tine bunătatea lui Dumnezeu, dacă
11.22
1 Cor. 15.2Evr. 3.6,14
vei stărui în bunătatea lui; altfel și
11.22
In. 15.2
tu vei fi tăiat. 23Și chiar ei, dacă
11.23
2 Cor. 3.16
nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți; căci Dumnezeu este puternic să‐i altoiască iarăși. 24Căci dacă tu ai fost tăiat din cel ce din fire este un măslin sălbatic și, împotriva firii, ai fost altoit într‐un măslin bun, cu atât mai mult aceștia, care sunt ramurile firești, vor fi altoiți în chiar măslinul lor.

Tot Israelul va fi mântuit

25Căci nu voiesc să nu știți, fraților, taina aceasta, ca să nu fiți cuminți

11.25
Cap. 12.16.
în ochii voștri înșivă, că pentru Israel s‐a făcut învârtoșare
11.25
Vers. 7.
în parte până
11.25
Lc. 21.24Ap. 7.9
va intra plinătatea Neamurilor. 26Și astfel tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: Izbăvitorul va veni
11.26
Is. 59.29.
din Sion; el va abate nelegiuirile de la Iacov. 27Și acesta
11.27
Is. 27.9Ier. 31.31Evr. 8.8
10.16
este legământul de la mine pentru ei, când voi înlătura păcatele lor. 28Negreșit în ce privește evanghelia sunt vrăjmași, pentru voi, dar în ce privește alegerea sunt iubiți
11.28
Deut. 7.8
9.5
10.15
, pentru părinții lor. 29Căci darurile și chemarea
11.29
Num. 23.19
lui Dumnezeu sunt fără părere de rău. 30Căci după cum și voi n‐ați ascultat altădată
11.30
Ef. 2.2Col. 3.7
de Dumnezeu, iar acum ați căpătat milă prin neascultarea lor, 31astfel și aceștia n‐au ascultat acum, ca prin mila către voi să capete și ei milă acum. 32Căci Dumnezeu
11.32
Cap. 3.9.
a închis împreună pe toți în neascultare ca să aibă milă de toți. 33O, adâncime a bogăției și a înțelepciunii și a cunoștinței lui Dumnezeu! Cât
11.33
Ps. 36.6
de cu neputință de cercetat sunt judecățile lui și cât de cu neputință de urmărit
11.33
Iov 11.7Ps. 92.5
căile lui! 34Pentru că
11.34
Iov 15.8Is. 40.13Ier. 23.181 Cor. 2.16
cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine
11.34
Iov 36.22
s‐a făcut sfetnicul lui? 35Sau cine
11.35
Iov 35.7
41.11
i‐a dat întâi lui și i se va da înapoi? 36Căci toate sunt din el
11.36
1 Cor. 8.6Col. 1.16
și prin el și pentru el! A lui
11.36
Gal. 1.51 Tim. 1.172 Tim. 4.18Evr. 13.211 Pet. 5.112 Pet. 3.18Iuda 25Ap. 1.6
să fie slava în veci! Amin.

12

Predarea în slujba lui Dumnezeu

121Vă îndemn

12.1
2 Cor. 10.1
dar, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, ca să
12.1
1 Pet. 2.5
înfățișați
12.1
Ps. 50.13,141 Cor. 6.13,20
trupurile voastre ca o jertfă
12.1
Evr. 10.20
vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, care este închinarea voastră chibzuită. 2Și să
12.2
1 Pet. 1.141 In. 2.15
nu fiți fățuiți ca veacul acesta: ci fiți schimbați
12.2
Ef. 1.18
4.23Col. 1.21‐22
3.10
prin înnoirea minții voastre, ca să încercați
12.2
Ef. 5.10,171 Tes. 4.3
care este voia lui Dumnezeu cea bună și bineplăcută și desăvârșită. 3Căci prin harul
12.3
Cap. 1.5;
care îmi este dat zic oricui care este între voi să nu
12.3
Prov. 25.27Ecl. 7.16
gândească despre sine mai sus decât ceea ce trebuie să gândească, ci să gândească așa ca să fie cumpătat, după cum Dumnezeu a împărțit fiecăruia
12.3
1 Cor. 12.7,11Ef. 4.7
o măsură de credință. 4Căci după cum
12.4
1 Cor. 12.12Ef. 4.16
într‐un singur trup avem multe mădulare și toate mădularele n‐au aceeași lucrare: 5astfel noi
12.5
1 Cor. 10.17
12.20,27Ef. 1.23
4.25
, cei mulți, suntem un singur trup în Hristos, iar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. 6Având
12.6
1 Cor. 12.41 Pet. 4.10,11
însă deosebite daruri potrivit
12.6
Vers. 3.
harului care ne‐a fost dat; fie prorocie
12.6
Fapte. 11.271 Cor. 12.10,28
13.2
14.1,6,29,31
, să prorocim după măsura credinței noastre; 7fie slujbă, să ne vedem de slujbă; fie că cineva
12.7
Fapte. 13.1Gal. 6.6Ef. 4.111 Tim. 5.17
este învățător, să‐și vadă de învățătură; 8fie că cineva
12.8
Fapte. 15.321 Cor. 14.3
este îndemnător, să‐și vadă de îndemnare; cel
12.8
Mat. 6.1‐3
ce împarte, să împartă cu dărnicie; cel
12.8
Fapte. 20.281 Tim. 5.17Evr. 13.7,241 Pet. 5.2
ce cârmuiește, să fie cu sârguință; cel ce face milă, s‐o facă cu
12.8
2 Cor. 9.7
voioșie.

Dragostea să se arate în toate

9Iubirea

12.9
1 Tim. 1.51 Pet. 1.22
să fie fără fățărnicie. Aveți groază
12.9
Ps. 34.14
36.4
97.10Amos 5.15
de rău, lipiți‐vă de bine. 10În iubirea frățească fiți cu
12.10
Evr. 13.11 Pet. 1.22
2.17
3.82 Pet. 1.7
dragoste duioasă unii către alții; în cinste
12.10
Fil. 2.31 Pet. 5.5
: dând întâietate unii altora; 11în sârguință: fără preget; în duh: fierbinți, slujind Domnului; 12în nădejde: bucurându‐vă
12.12
Lc. 10.2015.13Fil. 3.1
4.41 Tes. 5.16Evr. 3.61 Pet. 4.13
; în necaz: răbdători
12.12
Lc. 21.191 Tim. 6.11Evr. 10.36
12.1Iac. 1.4
5.71 Pet. 2.19,20
; în rugăciune: stăruitori
12.12
Lc. 18.1Fapte. 2.42
12.5Ef. 6.18Col. 4.21 Tes. 5.17
cu răbdare; 13în trebuințele
12.13
1 Cor. 16.12 Cor. 9.1,12Evr. 6.10
13.161 In. 3.17
sfinților: părtași; în iubirea de oaspeți
12.13
1 Tim. 3.2Tit 1.8Evr. 13.21 Pet. 4.9
: urmărind‐o. 14Binecuvântați
12.14
Mat. 5.44Lc. 6.28
23.34Fapte. 7.601 Cor. 4.121 Pet. 2.23
3.9
pe cei ce vă prigonesc; binecuvântați și nu blestemați. 15Bucurați‐vă
12.15
1 Cor. 12.26
cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng. 16Gândiți
12.16
Cap. 15.5.
aceeași unii pentru alții. Nu
12.16
Ps. 131.1
2Ier. 45.5
gândiți la cele înalte, ci lăsați‐vă mânați de cele smerite. Nu
12.16
Prov. 3.7
26.12Is. 5.21
vă faceți cuminți în ochii voștri înșivă.

Răzbunarea este a Domnului

17Nu

12.17
Prov. 20.22Mat. 5.391 Tes. 5.151 Pet. 3.9
răsplătiți nimănui rău pentru rău; puneți‐vă
12.17
Cap. 14.16.
în minte cele frumoase înaintea tuturor oamenilor. 18Dacă este cu putință, întrucât vă privește, trăiți
12.18
Mc. 9.50Evr. 12.14
în pace cu toți oamenii. 19Nu
12.19
Lev. 19.18Prov. 24.29
vă răzbunați voi înșivă, iubiților, ci dați loc mâniei; căci este scris: A mea este răzbunarea
12.19
Deut. 32.35Evr. 10.30
, eu voi răsplăti, zice Domnul. 20Ci
12.20
Ex. 23.4,5Prov. 25.21,22Mat. 5.44
dacă va flămânzi vrăjmașul tău, dă‐i de mâncare; dacă va înseta, dă‐i să bea; căci făcând aceasta vei îngrămădi cărbuni de foc pe capul lui. 21Nu fi biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.

13

Supunerea față de stăpânire

131Orice suflet să

13.1
Tit 3.11 Pet. 2.13
fie supus înaltelor stăpâniri. Căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu, iar
13.1
Prov. 8.15,16Dan. 2.21
4.32In. 19.11
cele ce sunt, sunt rânduite de Dumnezeu. 2Încât, cine nu este supus stăpânirii
13.2
Tit 3.1
, se împotrivește întocmirii lui Dumnezeu; iar cei ce se împotrivesc își vor lua o judecată. 3Căci dregătorii nu sunt o teamă pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Și voiești să nu te temi de stăpânire? Fă
13.3
1 Pet. 2.14
3.13
binele, și vei avea laudă de la ea. 4Căci el este slujitorul lui Dumnezeu spre bine pentru tine; iar dacă faci răul, teme‐te; căci nu în zădar poartă sabia: căci el este slujiorul lui Dumnezeu, răzbunător spre mânie pentru cel ce făptuiește răul. 5De aceea este trebuință
13.5
Ecl. 8.2
ca să fiți supuși nu numai din pricina mâniei, ci
13.5
1 Pet. 2.19
și din pricina cugetului. 6Căci pentru aceasta plătiți și dări; căci ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu stăruind tocmai la aceasta. 7Dați
13.7
Mat. 22.21Mc. 12.17Lc. 20.25
tuturor ce li se datorește: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinstea.

Dragostea este împlinirea legii

8Nu datorați nimănui nimic decât a vă iubi unii pe alții; căci cine

13.8
Vers. 10.
iubește pe altul a împlinit legea. 9Căci aceasta
13.9
Ex. 20.13Deut. 5.17Mat. 19.18
: Nu preacurvi, nu omorî, nu fura, nu pofti, și orice altă poruncă este cuprinsă în acest cuvânt, în
13.9
Lev. 19.18Mat. 22.39Mc. 12.31Gal. 5.14Iac. 2.8
: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. 10Iubirea nu săvârșește rău aproapelui; iubirea
13.10
Mat. 22.40
deci este împlinirea legii.

Veghere și curăție

11Și aceasta, fiindcă știți vremea cuvenită, că acum este ceasul ca să vă sculați

13.11
1 Cor. 15.34Ef. 5.141 Tes. 5.5,6
din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât când am crezut. 12Noaptea este foarte înaintată și ziua este aproape. Să
13.12
Ef. 5.11Col. 3.8
lepădăm deci faptele întunericului și să
13.12
Ef. 6.131 Tes. 5.8
îmbrăcăm armele luminii. 13Să umblăm
13.13
Fil. 4.81 Tes. 4.121 Pet. 2.12
cuviincios ca în timpul zilei, nu
13.13
Prov. 23.20Lc. 21.341 Pet. 4.3
în ospețe desfătătoare și beții, nu
13.13
1 Cor. 6.9Ef. 5.5
în culcări rușinoase și destrăbălări, nu
13.13
Iac. 3.14
în ceartă și pizmă. 14Ci îmbrăcați‐vă
13.14
Gal. 3.27Ef. 4.24Col. 3.10
cu Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă
13.14
Gal. 5.161 Pet. 2.11
de carne, ca să‐i împliniți poftele.