Predarea în slujba lui Dumnezeu
121Vă îndemn
dar, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, ca să
înfățișați
trupurile voastre ca o jertfă
vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, care este închinarea voastră chibzuită. 2Și să
nu fiți fățuiți ca veacul acesta: ci fiți schimbați
4.23Col. 1.21‐22
3.10
prin înnoirea minții voastre, ca să încercați
care este voia lui Dumnezeu cea bună și bineplăcută și desăvârșită. 3Căci prin harul
care îmi este dat zic oricui care este între voi să nu
gândească despre sine mai sus decât ceea ce trebuie să gândească, ci să gândească așa ca să fie cumpătat, după cum Dumnezeu a împărțit fiecăruia
o măsură de credință. 4Căci după cum
într‐un singur trup avem multe mădulare și toate mădularele n‐au aceeași lucrare: 5astfel noi
12.20,27Ef. 1.23
4.25
, cei mulți, suntem un singur trup în Hristos, iar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. 6Având
însă deosebite daruri potrivit
harului care ne‐a fost dat; fie prorocie
13.2
14.1,6,29,31
, să prorocim după măsura credinței noastre; 7fie slujbă, să ne vedem de slujbă; fie că cineva
este învățător, să‐și vadă de învățătură; 8fie că cineva
este îndemnător, să‐și vadă de îndemnare; cel
ce împarte, să împartă cu dărnicie; cel
ce cârmuiește, să fie cu sârguință; cel ce face milă, s‐o facă cu
voioșie.
Dragostea să se arate în toate
9Iubirea
să fie fără fățărnicie. Aveți groază
36.4
97.10Amos 5.15
de rău, lipiți‐vă de bine. 10În iubirea frățească fiți cu
2.17
3.82 Pet. 1.7
dragoste duioasă unii către alții; în cinste
: dând întâietate unii altora; 11în sârguință: fără preget; în duh: fierbinți, slujind Domnului; 12în nădejde: bucurându‐vă
4.41 Tes. 5.16Evr. 3.61 Pet. 4.13
; în necaz: răbdători
12.1Iac. 1.4
5.71 Pet. 2.19,20
; în rugăciune: stăruitori
12.5Ef. 6.18Col. 4.21 Tes. 5.17
cu răbdare; 13în trebuințele
13.161 In. 3.17
sfinților: părtași; în iubirea de oaspeți
: urmărind‐o. 14Binecuvântați
23.34Fapte. 7.601 Cor. 4.121 Pet. 2.23
3.9
pe cei ce vă prigonesc; binecuvântați și nu blestemați. 15Bucurați‐vă
cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng. 16Gândiți
aceeași unii pentru alții. Nu
2Ier. 45.5
gândiți la cele înalte, ci lăsați‐vă mânați de cele smerite. Nu
26.12Is. 5.21
vă faceți cuminți în ochii voștri înșivă.
Răzbunarea este a Domnului
17Nu
răsplătiți nimănui rău pentru rău; puneți‐vă
în minte cele frumoase înaintea tuturor oamenilor. 18Dacă este cu putință, întrucât vă privește, trăiți
în pace cu toți oamenii. 19Nu
vă răzbunați voi înșivă, iubiților, ci dați loc mâniei; căci este scris: A mea este răzbunarea
, eu voi răsplăti, zice Domnul. 20Ci
dacă va flămânzi vrăjmașul tău, dă‐i de mâncare; dacă va înseta, dă‐i să bea; căci făcând aceasta vei îngrămădi cărbuni de foc pe capul lui. 21Nu fi biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.
Supunerea față de stăpânire
131Orice suflet să
fie supus înaltelor stăpâniri. Căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu, iar
4.32In. 19.11
cele ce sunt, sunt rânduite de Dumnezeu. 2Încât, cine nu este supus stăpânirii
, se împotrivește întocmirii lui Dumnezeu; iar cei ce se împotrivesc își vor lua o judecată. 3Căci dregătorii nu sunt o teamă pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Și voiești să nu te temi de stăpânire? Fă
3.13
binele, și vei avea laudă de la ea. 4Căci el este slujitorul lui Dumnezeu spre bine pentru tine; iar dacă faci răul, teme‐te; căci nu în zădar poartă sabia: căci el este slujiorul lui Dumnezeu, răzbunător spre mânie pentru cel ce făptuiește răul. 5De aceea este trebuință
ca să fiți supuși nu numai din pricina mâniei, ci
și din pricina cugetului. 6Căci pentru aceasta plătiți și dări; căci ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu stăruind tocmai la aceasta. 7Dați
tuturor ce li se datorește: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinstea.
Dragostea este împlinirea legii
8Nu datorați nimănui nimic decât a vă iubi unii pe alții; căci cine
iubește pe altul a împlinit legea. 9Căci aceasta
: Nu preacurvi, nu omorî, nu fura, nu pofti, și orice altă poruncă este cuprinsă în acest cuvânt, în
: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. 10Iubirea nu săvârșește rău aproapelui; iubirea
deci este împlinirea legii.
Veghere și curăție
11Și aceasta, fiindcă știți vremea cuvenită, că acum este ceasul ca să vă sculați
din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât când am crezut. 12Noaptea este foarte înaintată și ziua este aproape. Să
lepădăm deci faptele întunericului și să
îmbrăcăm armele luminii. 13Să umblăm
cuviincios ca în timpul zilei, nu
în ospețe desfătătoare și beții, nu
în culcări rușinoase și destrăbălări, nu
în ceartă și pizmă. 14Ci îmbrăcați‐vă
cu Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă
de carne, ca să‐i împliniți poftele.
Îngăduința creștinească
141Iar pe cel slab
în credință primiți‐l, nu pentru hotărârea întrebărilor îndoielnice. 2Unul are credință
să mănânce de toate, dar cel slab mănâncă verdețuri. 3Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine nu mănâncă; iar cine
nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă; căci Dumnezeu l‐a primit. 4Cine ești tu
care judeci pe sluga altuia? El stă sau cade față de domnul său; dar va sta, căci Domnul are putere ca să‐l facă să stea. 5Unul
prețuiește o zi mai presus de altă zi, iar altul prețuiește orice zi la fel. Fiecare să fie pe deplin încredințat în mintea sa. 6Cine
ține ziua, o ține pentru Domnul; și cine mănâncă, mănâncă pentru Domnul; căci mulțumește
lui Dumnezeu; și cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și mulțumește lui Dumnezeu. 7Căci nimeni
dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. 8Căci și dacă trăim, trăim pentru Domnul și dacă murim, murim pentru Domnul. Deci și dacă trăim și dacă murim, suntem ai Domnului. 9Căci Hristos
pentru aceasta a murit și a înviat, ca să fie Domn
și peste morți și peste vii. 10Tu dar pentru ce judeci pe fratele tău? Sau și tu pentru ce disprețuești pe fratele tău? Căci toți
17.312 Cor. 5.10Iuda 14‐15
ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 11Căci este scris: Viu
sunt eu, zice Domnul, că orice genunchi mi se va pleca și orice limbă va da laudă lui Dumnezeu. 12Deci dar fiecare
dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
Să nu jignim pe fratele nostru
13Deci să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai bine judecați aceasta, ca să
10.32
nu puneți o piatră de poticnire sau un prilej de cădere înaintea fratelui vostru. 14Știu și sunt încredințat în Domnul Isus că
nimic nu este necurat prin sine însuși, decât pentru cel
ce gândește că este ceva necurat, pentru acela este necurat. 15Căci dacă fratele tău se mâhnește din pricina mâncării, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu
pierde din pricina mâncării tale pe acela pentru care a murit Hristos. 16Deci să nu
fie hulit binele vostru. 17Căci
Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18Căci cine slujește ca rob lui Hristos în aceasta, este bineplăcut
lui Dumnezeu și încuviințat de oameni. 19Deci dar
să urmărim cele ale păcii și cele ale zidirii între noi
. 20Nu dărâma lucrarea lui Dumnezeu din
pricina mâncării. Toate
sunt, în adevăr, curate; dar
este rău pentru omul care mănâncă poticnindu‐se. 21Bine este a nu mânca nici carne
, nici a bea vin, nici a face ceva, de care se poticnește fratele tău sau se smintește sau este slab. 22Credința pe care o ai, s‐o ai pentru tine însuți înaintea lui Dumnezeu. Fericit
este cine nu se judecă pe sine însuși în ceea ce încuviințează. 23Iar cine se îndoiește este osândit dacă mănâncă, pentru că nu mănâncă din credință; și tot
ce nu este din credință, este păcat.
