Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
13

Supunerea față de stăpânire

131Orice suflet să

13.1
Tit 3.11 Pet. 2.13
fie supus înaltelor stăpâniri. Căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu, iar
13.1
Prov. 8.15,16Dan. 2.21
4.32In. 19.11
cele ce sunt, sunt rânduite de Dumnezeu. 2Încât, cine nu este supus stăpânirii
13.2
Tit 3.1
, se împotrivește întocmirii lui Dumnezeu; iar cei ce se împotrivesc își vor lua o judecată. 3Căci dregătorii nu sunt o teamă pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Și voiești să nu te temi de stăpânire? Fă
13.3
1 Pet. 2.14
3.13
binele, și vei avea laudă de la ea. 4Căci el este slujitorul lui Dumnezeu spre bine pentru tine; iar dacă faci răul, teme‐te; căci nu în zădar poartă sabia: căci el este slujiorul lui Dumnezeu, răzbunător spre mânie pentru cel ce făptuiește răul. 5De aceea este trebuință
13.5
Ecl. 8.2
ca să fiți supuși nu numai din pricina mâniei, ci
13.5
1 Pet. 2.19
și din pricina cugetului. 6Căci pentru aceasta plătiți și dări; căci ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu stăruind tocmai la aceasta. 7Dați
13.7
Mat. 22.21Mc. 12.17Lc. 20.25
tuturor ce li se datorește: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinstea.

Dragostea este împlinirea legii

8Nu datorați nimănui nimic decât a vă iubi unii pe alții; căci cine

13.8
Vers. 10.
iubește pe altul a împlinit legea. 9Căci aceasta
13.9
Ex. 20.13Deut. 5.17Mat. 19.18
: Nu preacurvi, nu omorî, nu fura, nu pofti, și orice altă poruncă este cuprinsă în acest cuvânt, în
13.9
Lev. 19.18Mat. 22.39Mc. 12.31Gal. 5.14Iac. 2.8
: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. 10Iubirea nu săvârșește rău aproapelui; iubirea
13.10
Mat. 22.40
deci este împlinirea legii.

Veghere și curăție

11Și aceasta, fiindcă știți vremea cuvenită, că acum este ceasul ca să vă sculați

13.11
1 Cor. 15.34Ef. 5.141 Tes. 5.5,6
din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât când am crezut. 12Noaptea este foarte înaintată și ziua este aproape. Să
13.12
Ef. 5.11Col. 3.8
lepădăm deci faptele întunericului și să
13.12
Ef. 6.131 Tes. 5.8
îmbrăcăm armele luminii. 13Să umblăm
13.13
Fil. 4.81 Tes. 4.121 Pet. 2.12
cuviincios ca în timpul zilei, nu
13.13
Prov. 23.20Lc. 21.341 Pet. 4.3
în ospețe desfătătoare și beții, nu
13.13
1 Cor. 6.9Ef. 5.5
în culcări rușinoase și destrăbălări, nu
13.13
Iac. 3.14
în ceartă și pizmă. 14Ci îmbrăcați‐vă
13.14
Gal. 3.27Ef. 4.24Col. 3.10
cu Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă
13.14
Gal. 5.161 Pet. 2.11
de carne, ca să‐i împliniți poftele.

14

Îngăduința creștinească

141Iar pe cel slab

14.1
Cap. 15.1.7.
în credință primiți‐l, nu pentru hotărârea întrebărilor îndoielnice. 2Unul are credință
14.2
Vers. 14.
să mănânce de toate, dar cel slab mănâncă verdețuri. 3Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine nu mănâncă; iar cine
14.3
Col. 2.16
nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă; căci Dumnezeu l‐a primit. 4Cine ești tu
14.4
Iac. 4.12
care judeci pe sluga altuia? El stă sau cade față de domnul său; dar va sta, căci Domnul are putere ca să‐l facă să stea. 5Unul
14.5
Gal. 4.10Col. 2.16
prețuiește o zi mai presus de altă zi, iar altul prețuiește orice zi la fel. Fiecare să fie pe deplin încredințat în mintea sa. 6Cine
14.6
Gal. 4.10
ține ziua, o ține pentru Domnul; și cine mănâncă, mănâncă pentru Domnul; căci mulțumește
14.6
1 Cor. 10.311 Tim. 4.3
lui Dumnezeu; și cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și mulțumește lui Dumnezeu. 7Căci nimeni
14.7
1 Cor. 6.19,20Gal. 2.201 Tes. 5.101 Pet. 4.2
dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. 8Căci și dacă trăim, trăim pentru Domnul și dacă murim, murim pentru Domnul. Deci și dacă trăim și dacă murim, suntem ai Domnului. 9Căci Hristos
14.9
2 Cor. 5.15
pentru aceasta a murit și a înviat, ca să fie Domn
14.9
Fapte. 10.36
și peste morți și peste vii. 10Tu dar pentru ce judeci pe fratele tău? Sau și tu pentru ce disprețuești pe fratele tău? Căci toți
14.10
Mat. 25.31,32Fapte. 10.42
17.312 Cor. 5.10Iuda 14‐15
ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 11Căci este scris: Viu
14.11
Is. 45.23Fil. 2.10
sunt eu, zice Domnul, că orice genunchi mi se va pleca și orice limbă va da laudă lui Dumnezeu. 12Deci dar fiecare
14.12
Mat. 12.36Gal. 6.51 Pet. 4.5
dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.

Să nu jignim pe fratele nostru

13Deci să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai bine judecați aceasta, ca să

14.13
1 Cor. 8.9,13
10.32
nu puneți o piatră de poticnire sau un prilej de cădere înaintea fratelui vostru. 14Știu și sunt încredințat în Domnul Isus că
14.14
Fapte. 10.151 Cor. 10.251 Tim. 4.4Tit 1.15
nimic nu este necurat prin sine însuși, decât pentru cel
14.14
1 Cor. 8.7,10
ce gândește că este ceva necurat, pentru acela este necurat. 15Căci dacă fratele tău se mâhnește din pricina mâncării, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu
14.15
1 Cor. 8.11
pierde din pricina mâncării tale pe acela pentru care a murit Hristos. 16Deci să nu
14.16
Cap. 12.17.
fie hulit binele vostru. 17Căci
14.17
1 Cor. 8.8
Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18Căci cine slujește ca rob lui Hristos în aceasta, este bineplăcut
14.18
2 Cor. 8.21
lui Dumnezeu și încuviințat de oameni. 19Deci dar
14.19
Ps. 34.14
să urmărim cele ale păcii și cele ale zidirii între noi
14.19
Cap. 15.2.
. 20Nu dărâma lucrarea lui Dumnezeu din
14.20
Vers. 15.
pricina mâncării. Toate
14.20
Mat. 15.11Fapte. 10.15Tit 1.15
sunt, în adevăr, curate; dar
14.20
1 Cor. 8.9‐12
este rău pentru omul care mănâncă poticnindu‐se. 21Bine este a nu mânca nici carne
14.21
1 Cor. 8.13
, nici a bea vin, nici a face ceva, de care se poticnește fratele tău sau se smintește sau este slab. 22Credința pe care o ai, s‐o ai pentru tine însuți înaintea lui Dumnezeu. Fericit
14.22
1 In. 3.21
este cine nu se judecă pe sine însuși în ceea ce încuviințează. 23Iar cine se îndoiește este osândit dacă mănâncă, pentru că nu mănâncă din credință; și tot
14.23
Tit 1.15
ce nu este din credință, este păcat.

15

Cei tari să îngăduie pe cei slabi

151Și noi

15.1
Gal. 6.1
cei tari suntem datori ca să purtăm slăbiciunile
15.1
Cap. 14.1.
celor neputincioși și să nu ne plăcem nouă înșine. 2Fiecare
15.2
1 Cor. 9.19,22
10.24,33
13.5Fil. 2.4,5
dintre noi să placă aproapelui său spre bine pentru zidire
15.2
Cap. 14.19.
. 3Căci
15.3
Mat. 26.39In. 5.30
6.38
și Hristos nu și‐a plăcut sie însuși, ci, după cum este scris: Ocările
15.3
Ps. 69.9
celor ce te ocărăsc pe tine au căzut asupra mea. 4Căci toate câte au fost
15.4
Cap. 4.23, 24.
scrise mai înainte au fost scrise spre învățătura noastră, ca prin răbdarea și mângâierea scripturilor să avem nădejde. 5Iar Dumnezeul
15.5
Cap. 12.16.
răbdării și al mângâierii să vă dea ca să gândiți aceeași unii cu alții după Hristos Isus, 6ca într‐un gând și cu
15.6
Fapte. 4.24,32
o gură să slăviți pe Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. 7De aceea primiți‐vă
15.7
Cap. 14.1, 3.
unii pe alții cum
15.7
Cap. 5.2.
v‐a primit Hristos spre slava lui Dumnezeu.

Hristos a întărit făgăduințele

8Căci zic că Hristos

15.8
Mat. 15.24In. 1.11Fapte. 3.25,26
13.46
s‐a făcut slujitor al tăierii împrejur pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să
15.8
Cap. 3.3.
întărească făgăduințele date părinților. 9Iar Neamurile să slăvească
15.9
In. 10.16
pe Dumnezeu pentru mila lui după cum este scris: Pentru aceasta
15.9
Ps. 18.49
îți voi da laudă între Neamuri și voi cânta numelui tău. 10Și iarăși zice: Veseliți‐vă
15.10
Deut. 32.43
Neamurilor, cu poporul său. 11Și iarăși: Lăudați
15.11
Ps. 117.1
, toate Neamurile, pe Domnul, și să‐l laude toate popoarele. 12Și iarăși Isaia zice: Va
15.12
Is. 11.1,10Ap. 5.5
22.16
fi o rădăcină a lui Iese și va fi unul care se va ridica să cârmuiască peste Neamuri, în el vor nădăjdui Neamurile. 13Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple de orice bucurie
15.13
Cap. 12.12;
și de pace în a crede, ca să prisosiți în nădejde, prin puterea Duhului Sfânt.

Pavel despre slujba lui

14Și eu însumi sunt încredințat

15.14
2 Pet. 1.121 In. 2.21
, frații mei, despre voi că și voi înșivă sunteți plini
15.14
1 Cor. 8.1,7,10
de bunătate, umpluți cu orice cunoștință, în stare să vă și îndemnați unii pe alții. 15Și v‐am scris mai cu îndrăzneală în unele părți, ca unul care vă aduc iarăși aminte din pricina harului
15.15
Cap. 1.5;
care mi‐a fost dat de la Dumnezeu, 16ca să
15.16
Cap. 11.13.
fiu un slujitor rânduit al lui Hristos Isus pentru Neamuri, slujind în jertfă evanghelia lui Dumnezeu pentru ca jertfirea
15.16
Is. 66.20Fil. 2.17
Neamurilor să fie făcută bineprimită, fiind sfințită prin Duhul Sfânt. 17Deci am cu ce mă lăuda în
15.17
Evr. 5.1
Hristos Isus în cele privitoare la Dumnezeu. 18Căci nu voi îndrăzni să vorbesc despre
15.18
Fapte. 21.19Gal. 2.8
cele ce n‐a lucrat Hristos prin mine pentru
15.18
Cap. 1.5;
ascultarea Neamurilor, prin cuvânt și prin faptă, 19prin
15.19
Fapte. 19.112 Cor. 12.12
puterea semnelor și minunilor, prin puterea Duhului Sfânt; încât de la Ierusalim și împrejur până în Iliric am îndeplinit propovăduirea evangheliei lui Hristos; 20căutând însă astfel ca o cinste a mea să vestesc evanghelia nu unde a mai fost numit Hristos, ca
15.20
2 Cor. 10.13,15,16
să nu zidesc pe temelie străină, 21ci, după cum este scris: Cei cărora
15.21
Is. 52.15
nu li s‐a vestit despre el vor vedea și cei ce n‐au auzit, vor înțelege.

Planurile apostolului

22De aceea am

15.22
Cap. 1.13.
și fost împiedicat de multe ori ca să vin la voi. 23Dar acum, nemaiavând vreun loc în aceste ținuturi și
15.23
Fapte. 19.21
de mulți ani având dorința să vin la voi, 24de îndată ce aș pleca în Spania (căci nădăjduiesc să vă văd trecând pe la voi și
15.24
Fapte. 15.3
să fiu petrecut de voi într‐acolo, după ce mă voi fi bucurat mai întâi puțin de tovărășia voastră) 25și acum mă duc
15.25
Fapte. 19.21
20.22
24.17
la Ierusalim slujind sfinților. 26Căci Macedonia și Ahaia au
15.26
1 Cor. 16.1,22 Cor. 8.1
binevoit să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinții care sunt în Ierusalim. 27Da, au binevoit și le sunt datornici; căci dacă
15.27
2 Cor. 9.2,12
Neamurile au fost făcute părtașe la cele duhovnicești ale lor, le
15.27
1 Cor. 9.41.
datorează și ele să le slujească în cele ale cărnii. 28Deci după ce voi săvârși aceasta și le voi pecetlui acest rod
15.28
Fil. 4.17
, voi pleca în Spania pe la voi. 29Și știu
15.29
Cap. 1.11.
că venind la voi, voi veni în plinătatea binecuvântării lui Hristos. 30Vă îndemn dar, fraților, prin Domnul nostru Isus Hristos și prin
15.30
Fil. 2.1
iubirea Duhului, să
15.30
2 Cor. 1.11Col. 4.12
vă luptați împreună cu mine în rugăciunile voastre pentru mine către Dumnezeu, 31ca să
15.31
2 Tes. 3.2
fiu scăpat de neascultătorii din Iudeea și slujirea
15.31
2 Cor. 8.4
mea rânduită pentru Ierusalim să fie bineprimită sfinților; 32ca să vin la voi cu bucurie, prin voia
15.32
Cap. 1.10.
lui Dumnezeu, și să
15.32
Fapte. 18.211 Cor. 4.19Iac. 4.15
mă odihnesc
15.32
1 Cor. 16.182 Cor. 7.132 Tim. 1.16Flm. 7,20
împreună cu voi. 33Iar Dumnezeul
15.33
Cap. 16.20.
păcii să fie cu voi toți. Amin.