Îngăduința creștinească
141Iar pe cel slab
în credință primiți‐l, nu pentru hotărârea întrebărilor îndoielnice. 2Unul are credință
să mănânce de toate, dar cel slab mănâncă verdețuri. 3Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine nu mănâncă; iar cine
nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă; căci Dumnezeu l‐a primit. 4Cine ești tu
care judeci pe sluga altuia? El stă sau cade față de domnul său; dar va sta, căci Domnul are putere ca să‐l facă să stea. 5Unul
prețuiește o zi mai presus de altă zi, iar altul prețuiește orice zi la fel. Fiecare să fie pe deplin încredințat în mintea sa. 6Cine
ține ziua, o ține pentru Domnul; și cine mănâncă, mănâncă pentru Domnul; căci mulțumește
lui Dumnezeu; și cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și mulțumește lui Dumnezeu. 7Căci nimeni
dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. 8Căci și dacă trăim, trăim pentru Domnul și dacă murim, murim pentru Domnul. Deci și dacă trăim și dacă murim, suntem ai Domnului. 9Căci Hristos
pentru aceasta a murit și a înviat, ca să fie Domn
și peste morți și peste vii. 10Tu dar pentru ce judeci pe fratele tău? Sau și tu pentru ce disprețuești pe fratele tău? Căci toți
17.312 Cor. 5.10Iuda 14‐15
ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 11Căci este scris: Viu
sunt eu, zice Domnul, că orice genunchi mi se va pleca și orice limbă va da laudă lui Dumnezeu. 12Deci dar fiecare
dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
Să nu jignim pe fratele nostru
13Deci să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai bine judecați aceasta, ca să
10.32
nu puneți o piatră de poticnire sau un prilej de cădere înaintea fratelui vostru. 14Știu și sunt încredințat în Domnul Isus că
nimic nu este necurat prin sine însuși, decât pentru cel
ce gândește că este ceva necurat, pentru acela este necurat. 15Căci dacă fratele tău se mâhnește din pricina mâncării, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu
pierde din pricina mâncării tale pe acela pentru care a murit Hristos. 16Deci să nu
fie hulit binele vostru. 17Căci
Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18Căci cine slujește ca rob lui Hristos în aceasta, este bineplăcut
lui Dumnezeu și încuviințat de oameni. 19Deci dar
să urmărim cele ale păcii și cele ale zidirii între noi
. 20Nu dărâma lucrarea lui Dumnezeu din
pricina mâncării. Toate
sunt, în adevăr, curate; dar
este rău pentru omul care mănâncă poticnindu‐se. 21Bine este a nu mânca nici carne
, nici a bea vin, nici a face ceva, de care se poticnește fratele tău sau se smintește sau este slab. 22Credința pe care o ai, s‐o ai pentru tine însuți înaintea lui Dumnezeu. Fericit
este cine nu se judecă pe sine însuși în ceea ce încuviințează. 23Iar cine se îndoiește este osândit dacă mănâncă, pentru că nu mănâncă din credință; și tot
ce nu este din credință, este păcat.