Urarea
11Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat
2.72 Tim. 1.11
să fie apostol, pus deoparte
13.2Gal. 1.15
pentru evanghelia lui Dumnezeu, 2pe care a făgăduit‐o
mai dinainte prin
prorocii săi în Sfintele Scripturi 3despre Fiul său (născut
din sămânța lui David după carne, 4hotărât
Fiu al lui Dumnezeu cu putere
, după Duhul
de sfințenie, prin învierea morților), Isus Hristos, Domnul nostru, 5prin care
am luat har și apostolie spre ascultarea
de credință între toate Neamurile pentru
numele său, 6între care sunteți și voi chemați, să fiți ai lui Isus Hristos: 7tuturor care sunteți în Roma, iubiți de Dumnezeu, chemați
să fiți sfinți: Har
vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos.
Pavel și creștinii din Roma
8Mai întâi mulțumesc
Dumnezeului meu prin Isus Hristos pentru voi toți, fiindcă credința
voastră se vestește în toată lumea. 9Căci martor îmi este Dumnezeu
, căruia îi slujesc
în duhul meu, în evanghelia Fiului său, că neîncetat
fac pomenire de voi, 10cerând totdeauna
în rugăciunile mele, dacă cumva în cele din urmă voi avea parte prin voia
lui Dumnezeu să vin la voi. 11Căci doresc să vă văd ca să
vă împărtășesc vreun dar de har duhovnicesc ca să fiți întăriți. 12Și ca adică să fim mângâiați împreună între voi, fiecare prin credința
care este în celălalt, atât a voastră, cât și a mea. 13Dar nu voiesc să nu știți, fraților, că de
multe ori mi‐am pus în gând să vin la voi (și
am fost împiedicat până acum) pentru ca să am oarecare rod
și între voi ca și între celelalte Neamuri. 14
Sunt un datornic atât grecilor cât și barbarilor, atât înțelepților cât și proștilor. 15Astfel, întru cât mă privește pe mine, sunt gata să vă vestesc evanghelia și vouă care sunteți în Roma.
Starea omului după voia lui Dumnezeu se capătă prin credință
16Căci
nu mă rușinez de evanghelie, pentru că
15.2
este puterea lui Dumnezeu spre mântuire pentru oricine crede, atât pentru
24.47Fapte. 3.26
13.26,46
iudeu, mai întâi, cât și pentru grec. 17Pentru că în
ea se descoperă o dreptate a lui Dumnezeu din credință pentru credință, după cum este scris: Dreptul
va trăi din credință.
Starea de păcat a omenirii
18Căci mânia
lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necucernicii și nedreptăți a oamenilor, care țin cu sila adevărul în nedreptate. 19Pentru că
ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este arătat între ei, căci Dumnezeu
le‐a arătat. 20Căci de la facerea lumii ce nu se poate vedea
17.27
despre el se vede lămurit, căci se pricepe cu mintea prin cele făcute, adică veșnica lui putere și măreție dumnezeiască, pentru ca ei să fie fără cuvânt de apărare. 21Pentru că, deși au cunoscut pe Dumnezeu, nu l‐au proslăvit ca pe Dumnezeu, nici nu i‐au mulțumit, ci au ajuns deșerți
în gândirile lor și inima lor fără pricepere a fost întunecată. 22Zicând
că sunt înțelepți, au ajuns nebuni 23și au schimbat slava Dumnezeului
25Ier. 2.11Ezec. 8.10Fapte. 17.29
nesupus putrezirii cu asemănarea icoanei unui om supus putrezirii și a păsărilor și a dobitoacelor cu patru picioare și a târâtoarelor. 24De aceea
și Dumnezeu i‐a dat prinși în poftele inimilor lor spre necurățenie, ca
trupurile lor să fie necinstite între ei
înșiși, 25ca unii care au schimbat adevărul
lui Dumnezeu în minciună și au cinstit și au slujit zidirii în
13.25Amos 2.4
locul Ziditorului, care este binecuvântat în veci. Amin. 26Pentru aceasta Dumnezeu i‐a dat prinși în patimi
de necinste, căci și cele de parte femeiască ale lor au schimbat întrebuințarea firească în cea împotriva firii. 27Asemenea și cei de parte bărbătească, lăsând întrebuințarea firească a părții femeiești, au fost aprinși în pofta lor între ei, săvârșind rușinea, parte bărbătească în parte bărbătească și primind în ei înșiși răsplata cuvenită a rătăcirii lor. 28Și după cum n‐au socotit că e bine să aibă pe Dumnezeu în deplină cunoștință, și Dumnezeu i‐a dat la o gândire netrebnică, pentru ca să facă cele ce nu se cuvin
; 29fiind plini de orice nedreptate, de răutate, de lăcomie de bani, de înrăire; umpluți de pizmă, de omor, de ceartă, de înșelăciune, de viclenie, șoptitori, 30vorbitori de rău, urâtori de Dumnezeu, semeți, îngâmfați, lăudăroși, născocitori de rele, nesupuși părinților, 31fără pricepere, călcători de cuvânt, fără iubire firească, fără milă; 32ca unii care cunoscând
bine hotărârea lui Dumnezeu că cei ce făptuiesc unele ca acestea sunt
vrednici de moarte, nu numai că fac aceleași, dar și găsesc plăcere
în cei ce le făptuiesc.
Nepocăința iudeilor
21De aceea ești fără cuvânt de apărare, omule, oricine ai fi tu care judeci; căci în ceea ce judeci pe altul, te osândești
pe tine însuți, pentru că
tu care judeci făptuiești aceleași lucruri. 2Dar știm că judecata lui Dumnezeu este după adevăr împotriva celor ce făptuiesc unele ca acestea. 3Și socotești tu aceasta, omule, care judeci pe cei ce făptuiesc unele ca acestea și care faci aceleași, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4Sau disprețuești tu bogățiile
bunătății lui și a îngăduirii
și a îndelungii răbdări,
necunoscând
că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăință? 5Dar după învârtoșarea ta și după inima ta nepocăită îți
îngrămădești ție însuți o comoară de mânie în ziua de mânie și de descoperire a dreptei judecăți a lui Dumnezeu, 6care
32.19Mat. 16.271 Cor. 3.82 Cor. 5.10Ap. 2.23
20.12
22.12
va da fiecăruia după lucrările sale. 7Celor ce prin stăruința în lucrarea bună caută slavă și cinste și neputrezire: viața veșnică; 8iar celor ce fac dezbinări și nu se supun
adevărului dar sunt supuși nedreptății: mânie și aprindere, 9necaz și strâmtorare peste orice suflet de om care lucrează cu desăvârșire răul, atât peste al iudeului mai întâi
, cât și al grecului. 10Dar slavă
și cinste și pace oricui care lucrează binele, atât iudeului mai întâi, cât și grecului. 11Căci
la Dumnezeu nu este căutare la față. 12Câți dar au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege; și câți au păcătuit sub lege, vor fi judecați prin lege. 13Căci nu
auzitorii legii sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci făcătorii legii vor fi îndreptățiți. 14Căci când Neamuri care n‐au legea fac din fire cele ale legii, aceștia neavând legea, își sunt lor înșiși legea, 15ca unii care dovedesc lucrarea legii scrisă în inimile lor, mărturisindu‐le împreună cugetul lor și gândirile lor unul cu altul învinuind sau apărându‐i: 16în
ziua când Dumnezeu va judeca prin
17.312 Tim. 4.1,81 Pet. 4.5
Isus Hristos cele ascunse ale oamenilor după evanghelia
mea.
Iudeii nu se pot dezvinovăți
17Dacă tu
dar porți numele de iudeu și te
odihnești pe lege și
48.2In. 8.41
te lauzi în Dumnezeu 18și cunoști
voia lui și încuviințezi
pe cele foarte bune, fiind învățat din lege 19și ai încredere
23.16,17,19,24In. 9.34,40,41
că tu însuți ești călăuză de orbi, lumină celor ce sunt în întuneric, 20îndreptător al proștilor, învățător al pruncilor, având
forma cunoștinței și adevărului în lege; 21deci tu care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu care propovăduești: Nu fura! furi? 22Tu
care zici: Nu săvârși preacurvie!
săvârșești preacurvie? tu care urăști idolii, jefuiești templele? 23Tu
care te lauzi cu legea, necinstești pe Dumnezeu prin călcarea legii? 24Căci numele lui Dumnezeu este hulit din pricina voastră între Neamuri, după cum este
scris.
Adevărata tăiere împrejur
25Căci tăierea împrejur
folosește într‐adevăr dacă înfăptuiești legea; dar dacă ești călcător de lege, tăierea ta împrejur s‐a făcut netăiere împrejur. 26Deci dacă
netăierea împrejur păzește hotărârile legii, oare netăierea lui împrejur nu va fi socotită ea ca tăiere împrejur? 27Și cea care din fire este netăiere împrejur și împlinește legea oare nu te
va judeca pe tine, care cu slovă și tăierea împrejur ești călcător de lege? 28Căci iudeu nu
este cel pe dinafară, nici tăiere împrejur cea care este pe dinafară în carne: 29ci iudeu este cel ce
este unul în lăuntru și tăierea împrejur
este aceea a inimii în duh,
iar nu în slovă; a cărui laudă
este nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.
Întâietatea iudeului
31Deci care este prisosul iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur? 2Mult în orice chip: mai întâi de toate
că lor le‐au fost încredințate cuvintele (oracolele) lui Dumnezeu. 3Căci ce? Dacă unii
n‐au crezut, nu cumva necredința
lor va desființa credincioșia lui Dumnezeu? 4Să nu fie
așa: ci fie Dumnezeu
iubitor de adevăr iar orice
116.11
om un mincinos, după cum este scris: Ca
să fii îndreptățit în cuvintele tale și să biruiești când vei fi judecat. 5Dar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care cercetează cu mânie? (Vorbesc
ca un om). 6Să nu fie așa; căci cum
34.17
va judeca Dumnezeu lumea? 7Iar dacă adevărul lui Dumnezeu prin minciuna mea a prisosit spre slava lui, de ce mai sunt și eu judecat ca păcătos? 8Și de ce să
nu facem cele rele ca să vină cele bune, după cum suntem huliți și după cum spun unii că zicem noi? Osânda lor este dreaptă.
Iudeii și Neamurile sunt la fel
9Ce deci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum; pentru că am învinuit mai înainte atât
pe iudei cât și pe greci, că toți sunt sub păcat, 10după cum este scris: Nu este niciun drept, nu, niciunul măcar; 11nu
53.1
este nimeni care înțelege, nu este nimeni care caută stăruitor pe Dumnezeu. 12Toți s‐au abătut, s‐au făcut împreună nefolositori; nu este nimeni care face bunătate, nu este nici măcar unul. 13Gâtlejul
lor este un mormânt deschis; cu limbile lor vicleneau; venin
de aspide este sub buzele lor. 14Gura
lor este plină de blestem și amărăciune. 15Picioarele lor sunt iuți
ca să verse sânge, 16dărăpănare și asuprire este în căile lor 17și n‐au cunoscut calea păcii. 18Nu
este temerea de Dumnezeu înaintea ochilor lor. 19Știm însă că tot ce
15.25
zice legea, vorbește celor ce sunt sub lege, ca orice
gură să fie astupată și toată
lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu, 20pentru că din
3.11Ef. 2.8,9Tit 3.5
faptele legii nicio carne nu va fi îndreptățită înaintea lui; căci prin
lege vine cunoștința păcatului.
Iertarea prin credință
21Dar acum, fără lege s‐a arătat o dreptate
a lui Dumnezeu mărturisită
de lege și
de proroci, 22o dreptate a lui Dumnezeu prin
credința în Isus Hristos pentru toți și peste toți cei ce cred. Căci nu
este deosebire. 23Căci toți
au păcătuit și n‐ajung la slava lui Dumnezeu, 24fiind îndreptățiți în dar cu
harul lui prin
răscumpărarea care este în Hristos Isus; 25pe care Dumnezeu l‐a pus
4.10
mai dinainte scaun de îndurare, prin credința în sângele
lui, ca să arate dreptatea lui, pentru
trecerea peste păcatele săvârșite mai înainte, în îngăduirea lui Dumnezeu 26spre arătarea dreptății lui în vremea de acum, pentru ca el să fie drept și să îndreptățească pe cel ce este din credința lui Isus. 27Unde este deci
lauda? A fost înlăturată. Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. 28Căci noi socotim că omul este îndreptățit prin
credință fără faptele legii. 29Sau Dumnezeu este numai Dumnezeu al iudeilor? Nu și al Neamurilor? Da, și al Neamurilor, 30deoarece este un
singur Dumnezeu care va îndreptăți tăierea împrejur din credință și netăierea împrejur prin credință.
Pilda lui Avraam
31Deci desființăm noi legea prin credință? Să nu fie așa; ci statornicim legea.