Nepocăința iudeilor
21De aceea ești fără cuvânt de apărare, omule, oricine ai fi tu care judeci; căci în ceea ce judeci pe altul, te osândești
pe tine însuți, pentru că
tu care judeci făptuiești aceleași lucruri. 2Dar știm că judecata lui Dumnezeu este după adevăr împotriva celor ce făptuiesc unele ca acestea. 3Și socotești tu aceasta, omule, care judeci pe cei ce făptuiesc unele ca acestea și care faci aceleași, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4Sau disprețuești tu bogățiile
Ef. 1.7
2.4,7
bunătății lui și a îngăduirii
și a îndelungii răbdări,
necunoscând
că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăință? 5Dar după învârtoșarea ta și după inima ta nepocăită îți
îngrămădești ție însuți o comoară de mânie în ziua de mânie și de descoperire a dreptei judecăți a lui Dumnezeu, 6care
32.19Mat. 16.271 Cor. 3.82 Cor. 5.10Ap. 2.23
20.12
22.12
va da fiecăruia după lucrările sale. 7Celor ce prin stăruința în lucrarea bună caută slavă și cinste și neputrezire: viața veșnică; 8iar celor ce fac dezbinări și nu se supun
adevărului dar sunt supuși nedreptății: mânie și aprindere, 9necaz și strâmtorare peste orice suflet de om care lucrează cu desăvârșire răul, atât peste al iudeului mai întâi
, cât și al grecului. 10Dar slavă
și cinste și pace oricui care lucrează binele, atât iudeului mai întâi, cât și grecului. 11Căci
la Dumnezeu nu este căutare la față. 12Câți dar au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege; și câți au păcătuit sub lege, vor fi judecați prin lege. 13Căci nu
auzitorii legii sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci făcătorii legii vor fi îndreptățiți. 14Căci când Neamuri care n‐au legea fac din fire cele ale legii, aceștia neavând legea, își sunt lor înșiși legea, 15ca unii care dovedesc lucrarea legii scrisă în inimile lor, mărturisindu‐le împreună cugetul lor și gândirile lor unul cu altul învinuind sau apărându‐i: 16în
ziua când Dumnezeu va judeca prin
17.312 Tim. 4.1,81 Pet. 4.5
Isus Hristos cele ascunse ale oamenilor după evanghelia
1 Tim. 1.112 Tim. 2.8
mea.
Iudeii nu se pot dezvinovăți
17Dacă tu
dar porți numele de iudeu și te
odihnești pe lege și
48.2In. 8.41
te lauzi în Dumnezeu 18și cunoști
voia lui și încuviințezi
pe cele foarte bune, fiind învățat din lege 19și ai încredere
23.16,17,19,24In. 9.34,40,41
că tu însuți ești călăuză de orbi, lumină celor ce sunt în întuneric, 20îndreptător al proștilor, învățător al pruncilor, având
2 Tim. 1.13
3.5
forma cunoștinței și adevărului în lege; 21deci tu care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu care propovăduești: Nu fura! furi? 22Tu
care zici: Nu săvârși preacurvie!
săvârșești preacurvie? tu care urăști idolii, jefuiești templele? 23Tu
care te lauzi cu legea, necinstești pe Dumnezeu prin călcarea legii? 24Căci numele lui Dumnezeu este hulit din pricina voastră între Neamuri, după cum este
scris.
Adevărata tăiere împrejur
25Căci tăierea împrejur
folosește într‐adevăr dacă înfăptuiești legea; dar dacă ești călcător de lege, tăierea ta împrejur s‐a făcut netăiere împrejur. 26Deci dacă
netăierea împrejur păzește hotărârile legii, oare netăierea lui împrejur nu va fi socotită ea ca tăiere împrejur? 27Și cea care din fire este netăiere împrejur și împlinește legea oare nu te
va judeca pe tine, care cu slovă și tăierea împrejur ești călcător de lege? 28Căci iudeu nu
este cel pe dinafară, nici tăiere împrejur cea care este pe dinafară în carne: 29ci iudeu este cel ce
este unul în lăuntru și tăierea împrejur
este aceea a inimii în duh,
2 Cor. 3.6
iar nu în slovă; a cărui laudă
este nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.