Nepocăința iudeilor
21De aceea ești fără cuvânt de apărare, omule, oricine ai fi tu care judeci; căci în ceea ce judeci pe altul, te osândești
pe tine însuți, pentru că
tu care judeci făptuiești aceleași lucruri. 2Dar știm că judecata lui Dumnezeu este după adevăr împotriva celor ce făptuiesc unele ca acestea. 3Și socotești tu aceasta, omule, care judeci pe cei ce făptuiesc unele ca acestea și care faci aceleași, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4Sau disprețuești tu bogățiile
bunătății lui și a îngăduirii
și a îndelungii răbdări,
necunoscând
că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăință? 5Dar după învârtoșarea ta și după inima ta nepocăită îți
îngrămădești ție însuți o comoară de mânie în ziua de mânie și de descoperire a dreptei judecăți a lui Dumnezeu, 6care
32.19Mat. 16.271 Cor. 3.82 Cor. 5.10Ap. 2.23
20.12
22.12
va da fiecăruia după lucrările sale. 7Celor ce prin stăruința în lucrarea bună caută slavă și cinste și neputrezire: viața veșnică; 8iar celor ce fac dezbinări și nu se supun
adevărului dar sunt supuși nedreptății: mânie și aprindere, 9necaz și strâmtorare peste orice suflet de om care lucrează cu desăvârșire răul, atât peste al iudeului mai întâi
, cât și al grecului. 10Dar slavă
și cinste și pace oricui care lucrează binele, atât iudeului mai întâi, cât și grecului. 11Căci
la Dumnezeu nu este căutare la față. 12Câți dar au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege; și câți au păcătuit sub lege, vor fi judecați prin lege. 13Căci nu
auzitorii legii sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci făcătorii legii vor fi îndreptățiți. 14Căci când Neamuri care n‐au legea fac din fire cele ale legii, aceștia neavând legea, își sunt lor înșiși legea, 15ca unii care dovedesc lucrarea legii scrisă în inimile lor, mărturisindu‐le împreună cugetul lor și gândirile lor unul cu altul învinuind sau apărându‐i: 16în
ziua când Dumnezeu va judeca prin
17.312 Tim. 4.1,81 Pet. 4.5
Isus Hristos cele ascunse ale oamenilor după evanghelia
mea.
Iudeii nu se pot dezvinovăți
17Dacă tu
dar porți numele de iudeu și te
odihnești pe lege și
48.2In. 8.41
te lauzi în Dumnezeu 18și cunoști
voia lui și încuviințezi
pe cele foarte bune, fiind învățat din lege 19și ai încredere
23.16,17,19,24In. 9.34,40,41
că tu însuți ești călăuză de orbi, lumină celor ce sunt în întuneric, 20îndreptător al proștilor, învățător al pruncilor, având
forma cunoștinței și adevărului în lege; 21deci tu care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu care propovăduești: Nu fura! furi? 22Tu
care zici: Nu săvârși preacurvie!
săvârșești preacurvie? tu care urăști idolii, jefuiești templele? 23Tu
care te lauzi cu legea, necinstești pe Dumnezeu prin călcarea legii? 24Căci numele lui Dumnezeu este hulit din pricina voastră între Neamuri, după cum este
scris.
Adevărata tăiere împrejur
25Căci tăierea împrejur
folosește într‐adevăr dacă înfăptuiești legea; dar dacă ești călcător de lege, tăierea ta împrejur s‐a făcut netăiere împrejur. 26Deci dacă
netăierea împrejur păzește hotărârile legii, oare netăierea lui împrejur nu va fi socotită ea ca tăiere împrejur? 27Și cea care din fire este netăiere împrejur și împlinește legea oare nu te
va judeca pe tine, care cu slovă și tăierea împrejur ești călcător de lege? 28Căci iudeu nu
este cel pe dinafară, nici tăiere împrejur cea care este pe dinafară în carne: 29ci iudeu este cel ce
este unul în lăuntru și tăierea împrejur
este aceea a inimii în duh,
iar nu în slovă; a cărui laudă
este nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.
Întâietatea iudeului
31Deci care este prisosul iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur? 2Mult în orice chip: mai întâi de toate
că lor le‐au fost încredințate cuvintele (oracolele) lui Dumnezeu. 3Căci ce? Dacă unii
n‐au crezut, nu cumva necredința
lor va desființa credincioșia lui Dumnezeu? 4Să nu fie
așa: ci fie Dumnezeu
iubitor de adevăr iar orice
116.11
om un mincinos, după cum este scris: Ca
să fii îndreptățit în cuvintele tale și să biruiești când vei fi judecat. 5Dar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care cercetează cu mânie? (Vorbesc
ca un om). 6Să nu fie așa; căci cum
34.17
va judeca Dumnezeu lumea? 7Iar dacă adevărul lui Dumnezeu prin minciuna mea a prisosit spre slava lui, de ce mai sunt și eu judecat ca păcătos? 8Și de ce să
nu facem cele rele ca să vină cele bune, după cum suntem huliți și după cum spun unii că zicem noi? Osânda lor este dreaptă.
Iudeii și Neamurile sunt la fel
9Ce deci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum; pentru că am învinuit mai înainte atât
pe iudei cât și pe greci, că toți sunt sub păcat, 10după cum este scris: Nu este niciun drept, nu, niciunul măcar; 11nu
53.1
este nimeni care înțelege, nu este nimeni care caută stăruitor pe Dumnezeu. 12Toți s‐au abătut, s‐au făcut împreună nefolositori; nu este nimeni care face bunătate, nu este nici măcar unul. 13Gâtlejul
lor este un mormânt deschis; cu limbile lor vicleneau; venin
de aspide este sub buzele lor. 14Gura
lor este plină de blestem și amărăciune. 15Picioarele lor sunt iuți
ca să verse sânge, 16dărăpănare și asuprire este în căile lor 17și n‐au cunoscut calea păcii. 18Nu
este temerea de Dumnezeu înaintea ochilor lor. 19Știm însă că tot ce
15.25
zice legea, vorbește celor ce sunt sub lege, ca orice
gură să fie astupată și toată
lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu, 20pentru că din
3.11Ef. 2.8,9Tit 3.5
faptele legii nicio carne nu va fi îndreptățită înaintea lui; căci prin
lege vine cunoștința păcatului.
Iertarea prin credință
21Dar acum, fără lege s‐a arătat o dreptate
a lui Dumnezeu mărturisită
de lege și
de proroci, 22o dreptate a lui Dumnezeu prin
credința în Isus Hristos pentru toți și peste toți cei ce cred. Căci nu
este deosebire. 23Căci toți
au păcătuit și n‐ajung la slava lui Dumnezeu, 24fiind îndreptățiți în dar cu
harul lui prin
răscumpărarea care este în Hristos Isus; 25pe care Dumnezeu l‐a pus
4.10
mai dinainte scaun de îndurare, prin credința în sângele
lui, ca să arate dreptatea lui, pentru
trecerea peste păcatele săvârșite mai înainte, în îngăduirea lui Dumnezeu 26spre arătarea dreptății lui în vremea de acum, pentru ca el să fie drept și să îndreptățească pe cel ce este din credința lui Isus. 27Unde este deci
lauda? A fost înlăturată. Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. 28Căci noi socotim că omul este îndreptățit prin
credință fără faptele legii. 29Sau Dumnezeu este numai Dumnezeu al iudeilor? Nu și al Neamurilor? Da, și al Neamurilor, 30deoarece este un
singur Dumnezeu care va îndreptăți tăierea împrejur din credință și netăierea împrejur prin credință.
Pilda lui Avraam
31Deci desființăm noi legea prin credință? Să nu fie așa; ci statornicim legea.
41Deci ce vom zice că a aflat după carne Avraam
strămoșul nostru? 2Căci dacă Avraam a fost îndreptățit
din fapte, are cuvânt de laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3Căci ce zice scriptura? Și Avraam
a crezut pe Dumnezeu și i s‐a socotit ca dreptate. 4Însă celui ce
face fapte, plata nu i se socotește ca din har, ci ca o datorie. 5Iar celui ce nu face fapte dar crede în cel ce îndreptățește
pe cel nelegiuit, credința lui i se socotește dreptate. 6După cum și David rostește fericirea omului, căruia Dumnezeu îi socotește dreptate fără fapte: 7zicând: Fericiți
sunt aceia ale căror nelegiuiri au fost iertate și ale căror păcate au fost acoperite. 8Fericit este bărbatul al cărui păcat nu‐l va socoti Domnul. 9Fericirea aceasta deci este rostită oare peste tăierea împrejur sau și peste netăierea împrejur? Căci zicem: Lui Avraam credința i s‐a socotit ca dreptate. 10Deci cum s‐a socotit? Când era el în tăiere împrejur sau în netăiere împrejur? Nu în tăiere împrejur, ci în netăiere împrejur. 11Și a
primit semnul tăierii împrejur ca o pecete a dreptății credinței pe care o avea când era în netăiere împrejur, ca el să
fie tatăl tuturor celor ce sunt în netăiere împrejur, dar cred, spre a li se socoti și lor dreptatea 12și ca să fie tată al tăierii împrejur pentru aceia care nu numai sunt din tăierea împrejur, dar și umblă pe urmele credinței tatălui nostru Avraam pe care o avea când era în netăiere împrejur.
Moștenirea vine prin credință
13Căci nu prin lege a fost făgăduința către Avraam sau către sămânța lui, că va fi moștenitor
al lumii, ci prin dreptatea din credință. 14Căci
dacă cei ce sunt din lege sunt moștenitori, credința este zădărnicită și făgăduința este desființată. 15Căci legea
lucrează mânie; iar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege. 16De aceea ea este din credință ca să fie după har
; pentru ca
făgăduința să fie temeinică pentru toată sămânța; nu numai pentru cea care este din lege, ci și pentru cea care
este din credința lui Avraam, care este tată al nostru al tuturor, 17(după cum este scris: Te‐am
pus tată al multor neamuri) înaintea aceluia pe care
l‐a crezut, adică Dumnezeu, care dă viață celor morți și cheamă cele
ce nu sunt ca și cum ar fi. 18El, împotriva nădejdii, a crezut cu nădejde, ca să ajungă tată al multor neamuri după zicerea: Așa
va fi sămânța ta. 19Și nefiind slab în credință, nu s‐a
18.11Evr. 11.11,12
uitat la trupul său însuși, care era ca mort, (fiind cam de o sută de ani), nici la pântecele Sarei care era ca mort, 20și uitându‐se la făgăduința lui Dumnezeu, n‐a șovăit prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând slavă lui Dumnezeu, 21și deplin încredințat că, ceea ce a făgăduit este puternic
să și facă. 22De aceea i s‐a și socotit ca dreptate. 23Și nu
s‐a scris numai pentru el că i s‐a socotit; 24ci și pentru noi cărora ni se va socoti, noi care credem în acela
13.30
care a sculat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, 25care
3.18
a fost dat pentru greșelile noastre și a fost sculat
pentru îndreptățirea noastră.
