Întâietatea iudeului
31Deci care este prisosul iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur? 2Mult în orice chip: mai întâi de toate
că lor le‐au fost încredințate cuvintele (oracolele) lui Dumnezeu. 3Căci ce? Dacă unii
Evr. 4.2
n‐au crezut, nu cumva necredința
lor va desființa credincioșia lui Dumnezeu? 4Să nu fie
așa: ci fie Dumnezeu
iubitor de adevăr iar orice
116.11
om un mincinos, după cum este scris: Ca
să fii îndreptățit în cuvintele tale și să biruiești când vei fi judecat. 5Dar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care cercetează cu mânie? (Vorbesc
Gal. 3.15
ca un om). 6Să nu fie așa; căci cum
34.17
va judeca Dumnezeu lumea? 7Iar dacă adevărul lui Dumnezeu prin minciuna mea a prisosit spre slava lui, de ce mai sunt și eu judecat ca păcătos? 8Și de ce să
6.1,15
nu facem cele rele ca să vină cele bune, după cum suntem huliți și după cum spun unii că zicem noi? Osânda lor este dreaptă.
Iudeii și Neamurile sunt la fel
9Ce deci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum; pentru că am învinuit mai înainte atât
Gal. 3.22
pe iudei cât și pe greci, că toți sunt sub păcat, 10după cum este scris: Nu este niciun drept, nu, niciunul măcar; 11nu
53.1
este nimeni care înțelege, nu este nimeni care caută stăruitor pe Dumnezeu. 12Toți s‐au abătut, s‐au făcut împreună nefolositori; nu este nimeni care face bunătate, nu este nici măcar unul. 13Gâtlejul
lor este un mormânt deschis; cu limbile lor vicleneau; venin
de aspide este sub buzele lor. 14Gura
lor este plină de blestem și amărăciune. 15Picioarele lor sunt iuți
ca să verse sânge, 16dărăpănare și asuprire este în căile lor 17și n‐au cunoscut calea păcii. 18Nu
este temerea de Dumnezeu înaintea ochilor lor. 19Știm însă că tot ce
15.25
zice legea, vorbește celor ce sunt sub lege, ca orice
gură să fie astupată și toată
lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu, 20pentru că din
3.11Ef. 2.8,9Tit 3.5
faptele legii nicio carne nu va fi îndreptățită înaintea lui; căci prin
lege vine cunoștința păcatului.
Iertarea prin credință
21Dar acum, fără lege s‐a arătat o dreptate
a lui Dumnezeu mărturisită
de lege și
1 Pet. 1.10
de proroci, 22o dreptate a lui Dumnezeu prin
credința în Isus Hristos pentru toți și peste toți cei ce cred. Căci nu
Gal. 3.28Col. 3.11
este deosebire. 23Căci toți
Gal. 3.22
au păcătuit și n‐ajung la slava lui Dumnezeu, 24fiind îndreptățiți în dar cu
Ef. 2.8Tit 3.5,7
harul lui prin
răscumpărarea care este în Hristos Isus; 25pe care Dumnezeu l‐a pus
4.10
mai dinainte scaun de îndurare, prin credința în sângele
lui, ca să arate dreptatea lui, pentru
trecerea peste păcatele săvârșite mai înainte, în îngăduirea lui Dumnezeu 26spre arătarea dreptății lui în vremea de acum, pentru ca el să fie drept și să îndreptățească pe cel ce este din credința lui Isus. 27Unde este deci
4.21 Cor. 1.29,31Ef. 2.9
lauda? A fost înlăturată. Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. 28Căci noi socotim că omul este îndreptățit prin
credință fără faptele legii. 29Sau Dumnezeu este numai Dumnezeu al iudeilor? Nu și al Neamurilor? Da, și al Neamurilor, 30deoarece este un
Gal. 3.8,20,28
singur Dumnezeu care va îndreptăți tăierea împrejur din credință și netăierea împrejur prin credință.
Pilda lui Avraam
31Deci desființăm noi legea prin credință? Să nu fie așa; ci statornicim legea.