Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
4

41Deci ce vom zice că a aflat după carne Avraam

4.1
Is. 51.2Mat. 3.9In. 8.33,392 Cor. 11.22
strămoșul nostru? 2Căci dacă Avraam a fost îndreptățit
4.2
Cap. 3.20, 27, 28.
din fapte, are cuvânt de laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3Căci ce zice scriptura? Și Avraam
4.3
Gen. 15.6Gal. 3.6Iac. 2.23
a crezut pe Dumnezeu și i s‐a socotit ca dreptate. 4Însă celui ce
4.4
Cap. 11.6.
face fapte, plata nu i se socotește ca din har, ci ca o datorie. 5Iar celui ce nu face fapte dar crede în cel ce îndreptățește
4.5
Ios. 24.2
pe cel nelegiuit, credința lui i se socotește dreptate. 6După cum și David rostește fericirea omului, căruia Dumnezeu îi socotește dreptate fără fapte: 7zicând: Fericiți
4.7
Ps. 32.1,2
sunt aceia ale căror nelegiuiri au fost iertate și ale căror păcate au fost acoperite. 8Fericit este bărbatul al cărui păcat nu‐l va socoti Domnul. 9Fericirea aceasta deci este rostită oare peste tăierea împrejur sau și peste netăierea împrejur? Căci zicem: Lui Avraam credința i s‐a socotit ca dreptate. 10Deci cum s‐a socotit? Când era el în tăiere împrejur sau în netăiere împrejur? Nu în tăiere împrejur, ci în netăiere împrejur. 11Și a
4.11
Gen. 17.10
primit semnul tăierii împrejur ca o pecete a dreptății credinței pe care o avea când era în netăiere împrejur, ca el să
4.11
Lc. 19.9Gal. 3.7
fie tatăl tuturor celor ce sunt în netăiere împrejur, dar cred, spre a li se socoti și lor dreptatea 12și ca să fie tată al tăierii împrejur pentru aceia care nu numai sunt din tăierea împrejur, dar și umblă pe urmele credinței tatălui nostru Avraam pe care o avea când era în netăiere împrejur.

Moștenirea vine prin credință

13Căci nu prin lege a fost făgăduința către Avraam sau către sămânța lui, că va fi moștenitor

4.13
Gen. 17.4Gal. 3.29
al lumii, ci prin dreptatea din credință. 14Căci
4.14
Gal. 3.18
dacă cei ce sunt din lege sunt moștenitori, credința este zădărnicită și făgăduința este desființată. 15Căci legea
4.15
Cap. 3.20;
lucrează mânie; iar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege. 16De aceea ea este din credință ca să fie după har
4.16
Cap. 3.24.
; pentru ca
4.16
Gal. 3.22
făgăduința să fie temeinică pentru toată sămânța; nu numai pentru cea care este din lege, ci și pentru cea care
4.16
Is. 51.2
este din credința lui Avraam, care este tată al nostru al tuturor, 17(după cum este scris: Te‐am
4.17
Gen. 17.5
pus tată al multor neamuri) înaintea aceluia pe care
4.17
Cap. 8.11.
l‐a crezut, adică Dumnezeu, care dă viață celor morți și cheamă cele
4.17
Cap. 9.26.
ce nu sunt ca și cum ar fi. 18El, împotriva nădejdii, a crezut cu nădejde, ca să ajungă tată al multor neamuri după zicerea: Așa
4.18
Gen. 15.5
va fi sămânța ta. 19Și nefiind slab în credință, nu s‐a
4.19
Gen. 17.17
18.11Evr. 11.11,12
uitat la trupul său însuși, care era ca mort, (fiind cam de o sută de ani), nici la pântecele Sarei care era ca mort, 20și uitându‐se la făgăduința lui Dumnezeu, n‐a șovăit prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând slavă lui Dumnezeu, 21și deplin încredințat că, ceea ce a făgăduit este puternic
4.21
Ps. 115.3Lc. 1.37,45Evr. 11.19
să și facă. 22De aceea i s‐a și socotit ca dreptate. 23Și nu
4.23
Cap. 15.4.
s‐a scris numai pentru el că i s‐a socotit; 24ci și pentru noi cărora ni se va socoti, noi care credem în acela
4.24
Fapte. 2.24
13.30
care a sculat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, 25care
4.25
Is. 53.5,65.62 Cor. 5.21Gal. 1.4Evr. 9.281 Pet. 2.24
3.18
a fost dat pentru greșelile noastre și a fost sculat
4.25
1 Cor. 15.171 Pet. 1.21
pentru îndreptățirea noastră.