Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
3

Întâietatea iudeului

31Deci care este prisosul iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur? 2Mult în orice chip: mai întâi de toate

3.2
Deut. 4.7,8Ps. 147.19,209.4
că lor le‐au fost încredințate cuvintele (oracolele) lui Dumnezeu. 3Căci ce? Dacă unii
3.3
Cap. 10.16.
n‐au crezut, nu cumva necredința
3.3
Num. 23.1911.292 Tim. 2.13
lor va desființa credincioșia lui Dumnezeu? 4Să nu fie
3.4
Iov 40.8
așa: ci fie Dumnezeu
3.4
In. 3.33
iubitor de adevăr iar orice
3.4
Ps. 62.9
116.11
om un mincinos, după cum este scris: Ca
3.4
1 Pet. 5.1,4
să fii îndreptățit în cuvintele tale și să biruiești când vei fi judecat. 5Dar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care cercetează cu mânie? (Vorbesc
3.5
Cap. 6.19.
ca un om). 6Să nu fie așa; căci cum
3.6
Gen. 18.25Iov 8.3
34.17
va judeca Dumnezeu lumea? 7Iar dacă adevărul lui Dumnezeu prin minciuna mea a prisosit spre slava lui, de ce mai sunt și eu judecat ca păcătos? 8Și de ce să
3.8
Cap. 5.20;
nu facem cele rele ca să vină cele bune, după cum suntem huliți și după cum spun unii că zicem noi? Osânda lor este dreaptă.

Iudeii și Neamurile sunt la fel

9Ce deci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum; pentru că am învinuit mai înainte atât

3.9
Vers. 23.
pe iudei cât și pe greci, că toți sunt sub păcat, 10după cum este scris: Nu este niciun drept, nu, niciunul măcar; 11nu
3.11
Ps. 14.1‐3
53.1
este nimeni care înțelege, nu este nimeni care caută stăruitor pe Dumnezeu. 12Toți s‐au abătut, s‐au făcut împreună nefolositori; nu este nimeni care face bunătate, nu este nici măcar unul. 13Gâtlejul
3.13
Ps. 5.9Ier. 5.16
lor este un mormânt deschis; cu limbile lor vicleneau; venin
3.13
Ps. 140.3
de aspide este sub buzele lor. 14Gura
3.14
Ps. 10.7
lor este plină de blestem și amărăciune. 15Picioarele lor sunt iuți
3.15
Prov. 1.16Is. 59.7,8
ca să verse sânge, 16dărăpănare și asuprire este în căile lor 17și n‐au cunoscut calea păcii. 18Nu
3.18
Ps. 36.1
este temerea de Dumnezeu înaintea ochilor lor. 19Știm însă că tot ce
3.19
In. 10.34
15.25
zice legea, vorbește celor ce sunt sub lege, ca orice
3.19
Iov 5.16Ps. 107.42Ezec. 16.362.1
gură să fie astupată și toată
3.19
Cap. 2.2. Vers. 9.23.
lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu, 20pentru că din
3.20
Ps. 143.2Fapte. 13.39Gal. 2.16
3.11Ef. 2.8,9Tit 3.5
faptele legii nicio carne nu va fi îndreptățită înaintea lui; căci prin
3.20
Cap. 7.7.
lege vine cunoștința păcatului.

Iertarea prin credință

21Dar acum, fără lege s‐a arătat o dreptate

3.21
Fapte. 15.11Fil. 3.9Evr. 11.4
a lui Dumnezeu mărturisită
3.21
In. 5.46Fapte. 26.22
de lege și
3.21
Cap. 1.2.
de proroci, 22o dreptate a lui Dumnezeu prin
3.22
Cap. 4.
credința în Isus Hristos pentru toți și peste toți cei ce cred. Căci nu
3.22
Cap. 10.12.
este deosebire. 23Căci toți
3.23
Vers. 9. Cap. 11.32.
au păcătuit și n‐ajung la slava lui Dumnezeu, 24fiind îndreptățiți în dar cu
3.24
Cap. 4.16.
harul lui prin
3.24
Mat. 20.28Ef. 1.7Col. 1.111 Tim. 2.6Evr. 9.121 Pet. 1.18,19
răscumpărarea care este în Hristos Isus; 25pe care Dumnezeu l‐a pus
3.25
Lev. 16.151 In. 2.2
4.10
mai dinainte scaun de îndurare, prin credința în sângele
3.25
Col. 1.20
lui, ca să arate dreptatea lui, pentru
3.25
Fapte. 13.38,391 Tim. 1.15Fapte. 17.30Evr. 9.15
trecerea peste păcatele săvârșite mai înainte, în îngăduirea lui Dumnezeu 26spre arătarea dreptății lui în vremea de acum, pentru ca el să fie drept și să îndreptățească pe cel ce este din credința lui Isus. 27Unde este deci
3.27
Cap. 2.17, 23;
lauda? A fost înlăturată. Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. 28Căci noi socotim că omul este îndreptățit prin
3.28
Fapte. 13.38,39Gal. 2.16
credință fără faptele legii. 29Sau Dumnezeu este numai Dumnezeu al iudeilor? Nu și al Neamurilor? Da, și al Neamurilor, 30deoarece este un
3.30
Cap. 10.12, 13.
singur Dumnezeu care va îndreptăți tăierea împrejur din credință și netăierea împrejur prin credință.

Pilda lui Avraam

31Deci desființăm noi legea prin credință? Să nu fie așa; ci statornicim legea.

4

41Deci ce vom zice că a aflat după carne Avraam

4.1
Is. 51.2Mat. 3.9In. 8.33,392 Cor. 11.22
strămoșul nostru? 2Căci dacă Avraam a fost îndreptățit
4.2
Cap. 3.20, 27, 28.
din fapte, are cuvânt de laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3Căci ce zice scriptura? Și Avraam
4.3
Gen. 15.6Gal. 3.6Iac. 2.23
a crezut pe Dumnezeu și i s‐a socotit ca dreptate. 4Însă celui ce
4.4
Cap. 11.6.
face fapte, plata nu i se socotește ca din har, ci ca o datorie. 5Iar celui ce nu face fapte dar crede în cel ce îndreptățește
4.5
Ios. 24.2
pe cel nelegiuit, credința lui i se socotește dreptate. 6După cum și David rostește fericirea omului, căruia Dumnezeu îi socotește dreptate fără fapte: 7zicând: Fericiți
4.7
Ps. 32.1,2
sunt aceia ale căror nelegiuiri au fost iertate și ale căror păcate au fost acoperite. 8Fericit este bărbatul al cărui păcat nu‐l va socoti Domnul. 9Fericirea aceasta deci este rostită oare peste tăierea împrejur sau și peste netăierea împrejur? Căci zicem: Lui Avraam credința i s‐a socotit ca dreptate. 10Deci cum s‐a socotit? Când era el în tăiere împrejur sau în netăiere împrejur? Nu în tăiere împrejur, ci în netăiere împrejur. 11Și a
4.11
Gen. 17.10
primit semnul tăierii împrejur ca o pecete a dreptății credinței pe care o avea când era în netăiere împrejur, ca el să
4.11
Lc. 19.9Gal. 3.7
fie tatăl tuturor celor ce sunt în netăiere împrejur, dar cred, spre a li se socoti și lor dreptatea 12și ca să fie tată al tăierii împrejur pentru aceia care nu numai sunt din tăierea împrejur, dar și umblă pe urmele credinței tatălui nostru Avraam pe care o avea când era în netăiere împrejur.

Moștenirea vine prin credință

13Căci nu prin lege a fost făgăduința către Avraam sau către sămânța lui, că va fi moștenitor

4.13
Gen. 17.4Gal. 3.29
al lumii, ci prin dreptatea din credință. 14Căci
4.14
Gal. 3.18
dacă cei ce sunt din lege sunt moștenitori, credința este zădărnicită și făgăduința este desființată. 15Căci legea
4.15
Cap. 3.20;
lucrează mânie; iar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege. 16De aceea ea este din credință ca să fie după har
4.16
Cap. 3.24.
; pentru ca
4.16
Gal. 3.22
făgăduința să fie temeinică pentru toată sămânța; nu numai pentru cea care este din lege, ci și pentru cea care
4.16
Is. 51.2
este din credința lui Avraam, care este tată al nostru al tuturor, 17(după cum este scris: Te‐am
4.17
Gen. 17.5
pus tată al multor neamuri) înaintea aceluia pe care
4.17
Cap. 8.11.
l‐a crezut, adică Dumnezeu, care dă viață celor morți și cheamă cele
4.17
Cap. 9.26.
ce nu sunt ca și cum ar fi. 18El, împotriva nădejdii, a crezut cu nădejde, ca să ajungă tată al multor neamuri după zicerea: Așa
4.18
Gen. 15.5
va fi sămânța ta. 19Și nefiind slab în credință, nu s‐a
4.19
Gen. 17.17
18.11Evr. 11.11,12
uitat la trupul său însuși, care era ca mort, (fiind cam de o sută de ani), nici la pântecele Sarei care era ca mort, 20și uitându‐se la făgăduința lui Dumnezeu, n‐a șovăit prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând slavă lui Dumnezeu, 21și deplin încredințat că, ceea ce a făgăduit este puternic
4.21
Ps. 115.3Lc. 1.37,45Evr. 11.19
să și facă. 22De aceea i s‐a și socotit ca dreptate. 23Și nu
4.23
Cap. 15.4.
s‐a scris numai pentru el că i s‐a socotit; 24ci și pentru noi cărora ni se va socoti, noi care credem în acela
4.24
Fapte. 2.24
13.30
care a sculat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, 25care
4.25
Is. 53.5,65.62 Cor. 5.21Gal. 1.4Evr. 9.281 Pet. 2.24
3.18
a fost dat pentru greșelile noastre și a fost sculat
4.25
1 Cor. 15.171 Pet. 1.21
pentru îndreptățirea noastră.

5

Roadele acestui fapt

51Deci fiind îndreptățiți din credință

5.1
Is. 32.17In. 16.33
, avem pace
5.1
Ef. 2.14Col. 1.20
la Dumnezeu prin
5.1
In. 10.9
14.6Ef. 2.18
3.12Evr. 10.19
Domnul nostru Isus Hristos, 2prin care am avut și intrare prin credință la acest har, în
5.2
1 Cor. 15.1
care stăm; și ne lăudăm
5.2
Evr. 3.6
în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3Și nu numai așa, ci ne
5.3
Mat. 5.11,12Fapte. 5.412 Cor. 12.10Fil. 2.17Iac. 1.2,121 Pet. 3.14
lăudăm și în necazuri, știind
5.3
Iac. 1.3
că necazul lucrează răbdare, 4iar răbdarea
5.4
Iac. 1.12
, încercare și încercarea, nădejde; 5iar nădejdea
5.5
Fil. 1.20
nu dă de rușine, pentru că
5.5
2 Cor. 1.22Gal. 4.6Ef. 1.13,14
iubirea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne‐a fost dat. 6Căci pe când eram noi încă neputincioși, Hristos la vremea cuvenită a
5.6
Cap. 4.25. Vers. 8.
murit pentru cei nelegiuiți. 7Căci abia dacă va muri cineva pentru un drept; căci pentru cel bun poate ar îndrăzni cineva chiar să moară. 8Dar Dumnezeu
5.8
In. 15.131 Pet. 3.181 In. 3.16
4.9,10
învederează iubirea sa însăși către noi prin aceea că pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. 9Cu mult mai mult deci, fiind îndreptățiți acum în
5.9
Cap. 3.25.
sângele lui, vom fi mântuiți prin el de mânia
5.9
Cap. 1.18.
lui Dumnezeu. 10Căci dacă
5.10
Cap. 8.32.
, pe când eram vrăjmași, am fost împăcați
5.10
2 Cor. 5.18,19Ef. 2.16Col. 1.20,21
cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, mult mai degrabă, fiind împăcați, vom fi mântuiți prin
5.10
In. 5.26
14.192 Cor. 4.10,11
viața lui. 11Dar nu numai așa, ci ne
5.11
Cap. 2.17;
și lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am luat acum împăcarea.

Păcatul și harul

12De aceea după cum printr‐un

5.12
Gen. 3.61 Cor. 15.21
singur om a intrat păcatul în lume și prin
5.12
Gen. 2.171 Cor. 15.21
păcat moartea, și astfel moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit: 13(căci până la lege era păcat în lume, dar păcatul
5.13
Cap. 4.15.
nu se trece în socoteală când nu este lege. 14Totuși moartea a domnit de la Adam până la Moise și peste cei ce nu păcătuiseră după asemănarea călcării lui Adam, care
5.14
1 Cor. 15.21,22,45
este un chip al celui ce avea să vină. 15Însă darul slobod nu este ca greșeala. Căci dacă prin greșeala unuia singur cei mulți au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul slobod a prisosit față de cei
5.15
Is. 53.11Mat. 20.28
26.28
mulți prin harul unui singur om, Isus Hristos. 16Și darul nu este ca printr‐unul singur care a păcătuit: căci judecata a venit de la unul singur spre osândă, iar darul slobod a venit din multe greșeli spre o faptă de îndreptățire. 17Căci dacă prin greșeala unuia singur moartea a domnit printr‐unul singur, cu mult mai mult cei ce primesc prisosirea harului și a darului dreptății vor domni în viață printr‐unul singur, Isus Hristos). 18Așadar, după cum printr‐o singură greșeală judecata a fost pentru
5.18
In. 12.32Evr. 2.9
toți oamenii spre osândă, tot așa și printr‐o singură faptă de dreptate, darul slobod a fost pentru toți oamenii spre o faptă de îndreptățire de viață. 19Căci după cum prin neascultarea unui singur om cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa și prin neascultarea unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți. 20Dar legea
5.20
In. 15.224.15
7.8Gal. 3.19,23
a venit pe deasupra ca să se înmulțească greșeala; și unde s‐a înmulțit
5.20
Lc. 7.471 Tim. 1.14
păcatul, harul a prisosit peste măsură, 21pentru ca, după cum păcatul a domnit prin moarte, tot așa și harul să domnească prin dreptate spre viață veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.