41Deci ce vom zice că a aflat după carne Avraam
strămoșul nostru? 2Căci dacă Avraam a fost îndreptățit
din fapte, are cuvânt de laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3Căci ce zice scriptura? Și Avraam
a crezut pe Dumnezeu și i s‐a socotit ca dreptate. 4Însă celui ce
face fapte, plata nu i se socotește ca din har, ci ca o datorie. 5Iar celui ce nu face fapte dar crede în cel ce îndreptățește
pe cel nelegiuit, credința lui i se socotește dreptate. 6După cum și David rostește fericirea omului, căruia Dumnezeu îi socotește dreptate fără fapte: 7zicând: Fericiți
sunt aceia ale căror nelegiuiri au fost iertate și ale căror păcate au fost acoperite. 8Fericit este bărbatul al cărui păcat nu‐l va socoti Domnul. 9Fericirea aceasta deci este rostită oare peste tăierea împrejur sau și peste netăierea împrejur? Căci zicem: Lui Avraam credința i s‐a socotit ca dreptate. 10Deci cum s‐a socotit? Când era el în tăiere împrejur sau în netăiere împrejur? Nu în tăiere împrejur, ci în netăiere împrejur. 11Și a
primit semnul tăierii împrejur ca o pecete a dreptății credinței pe care o avea când era în netăiere împrejur, ca el să
fie tatăl tuturor celor ce sunt în netăiere împrejur, dar cred, spre a li se socoti și lor dreptatea 12și ca să fie tată al tăierii împrejur pentru aceia care nu numai sunt din tăierea împrejur, dar și umblă pe urmele credinței tatălui nostru Avraam pe care o avea când era în netăiere împrejur.
Moștenirea vine prin credință
13Căci nu prin lege a fost făgăduința către Avraam sau către sămânța lui, că va fi moștenitor
al lumii, ci prin dreptatea din credință. 14Căci
dacă cei ce sunt din lege sunt moștenitori, credința este zădărnicită și făgăduința este desființată. 15Căci legea
lucrează mânie; iar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege. 16De aceea ea este din credință ca să fie după har
; pentru ca
făgăduința să fie temeinică pentru toată sămânța; nu numai pentru cea care este din lege, ci și pentru cea care
este din credința lui Avraam, care este tată al nostru al tuturor, 17(după cum este scris: Te‐am
pus tată al multor neamuri) înaintea aceluia pe care
l‐a crezut, adică Dumnezeu, care dă viață celor morți și cheamă cele
ce nu sunt ca și cum ar fi. 18El, împotriva nădejdii, a crezut cu nădejde, ca să ajungă tată al multor neamuri după zicerea: Așa
va fi sămânța ta. 19Și nefiind slab în credință, nu s‐a
18.11Evr. 11.11,12
uitat la trupul său însuși, care era ca mort, (fiind cam de o sută de ani), nici la pântecele Sarei care era ca mort, 20și uitându‐se la făgăduința lui Dumnezeu, n‐a șovăit prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând slavă lui Dumnezeu, 21și deplin încredințat că, ceea ce a făgăduit este puternic
să și facă. 22De aceea i s‐a și socotit ca dreptate. 23Și nu
s‐a scris numai pentru el că i s‐a socotit; 24ci și pentru noi cărora ni se va socoti, noi care credem în acela
13.30
care a sculat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, 25care
3.18
a fost dat pentru greșelile noastre și a fost sculat
pentru îndreptățirea noastră.
Roadele acestui fapt
51Deci fiind îndreptățiți din credință
, avem pace
la Dumnezeu prin
14.6Ef. 2.18
3.12Evr. 10.19
Domnul nostru Isus Hristos, 2prin care am avut și intrare prin credință la acest har, în
care stăm; și ne lăudăm
în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3Și nu numai așa, ci ne
lăudăm și în necazuri, știind
că necazul lucrează răbdare, 4iar răbdarea
, încercare și încercarea, nădejde; 5iar nădejdea
nu dă de rușine, pentru că
iubirea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne‐a fost dat. 6Căci pe când eram noi încă neputincioși, Hristos la vremea cuvenită a
murit pentru cei nelegiuiți. 7Căci abia dacă va muri cineva pentru un drept; căci pentru cel bun poate ar îndrăzni cineva chiar să moară. 8Dar Dumnezeu
4.9,10
învederează iubirea sa însăși către noi prin aceea că pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. 9Cu mult mai mult deci, fiind îndreptățiți acum în
sângele lui, vom fi mântuiți prin el de mânia
lui Dumnezeu. 10Căci dacă
, pe când eram vrăjmași, am fost împăcați
cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, mult mai degrabă, fiind împăcați, vom fi mântuiți prin
14.192 Cor. 4.10,11
viața lui. 11Dar nu numai așa, ci ne
și lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am luat acum împăcarea.
Păcatul și harul
12De aceea după cum printr‐un
singur om a intrat păcatul în lume și prin
păcat moartea, și astfel moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit: 13(căci până la lege era păcat în lume, dar păcatul
nu se trece în socoteală când nu este lege. 14Totuși moartea a domnit de la Adam până la Moise și peste cei ce nu păcătuiseră după asemănarea călcării lui Adam, care
este un chip al celui ce avea să vină. 15Însă darul slobod nu este ca greșeala. Căci dacă prin greșeala unuia singur cei mulți au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul slobod a prisosit față de cei
26.28
mulți prin harul unui singur om, Isus Hristos. 16Și darul nu este ca printr‐unul singur care a păcătuit: căci judecata a venit de la unul singur spre osândă, iar darul slobod a venit din multe greșeli spre o faptă de îndreptățire. 17Căci dacă prin greșeala unuia singur moartea a domnit printr‐unul singur, cu mult mai mult cei ce primesc prisosirea harului și a darului dreptății vor domni în viață printr‐unul singur, Isus Hristos). 18Așadar, după cum printr‐o singură greșeală judecata a fost pentru
toți oamenii spre osândă, tot așa și printr‐o singură faptă de dreptate, darul slobod a fost pentru toți oamenii spre o faptă de îndreptățire de viață. 19Căci după cum prin neascultarea unui singur om cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa și prin neascultarea unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți. 20Dar legea
7.8Gal. 3.19,23
a venit pe deasupra ca să se înmulțească greșeala; și unde s‐a înmulțit
păcatul, harul a prisosit peste măsură, 21pentru ca, după cum păcatul a domnit prin moarte, tot așa și harul să domnească prin dreptate spre viață veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.
Harul ne izbăvește de stăpânirea păcatului
61Ce vom zice dar? Să rămânem în păcat
ca să se înmulțească harul? 2Să nu fie așa. Noi care am
murit față de păcat, cum vom mai trăi în el? 3Sau nu știți că noi toți care
am fost botezați pentru Hristos Isus, am fost botezați pentru
moartea lui? 4Deci am fost înmormântați
cu el prin botezul pentru moarte, pentru ca după cum
Hristos a fost sculat dintre cei morți prin slava
11.40
Tatălui, așa
și noi să umblăm în înnoire de viață. 5Căci dacă
ne‐am făcut o tulpină cu el în asemănarea morții lui, vom fi și în a învierii lui, 6cunoscând aceasta că omul
5.24
6.14Ef. 4.22Col. 3.5,9
nostru cel vechi a fost răstignit cu el, ca trupul
păcatului să fie desființat pentru ca noi să nu mai fim robi păcatului. 7Căci cine
a murit este îndreptățit de păcat. 8Și dacă
am murit cu Hristos, credem că vom și trăi cu el, 9știind că Hristos
fiind sculat dintre cei morți, nu mai moare; moartea nu mai are stăpânire peste el. 10Căci în ceea ce a
murit, a murit o dată pentru totdeauna față de păcat; iar în ceea ce trăiește, trăiește
față de Dumnezeu. 11Așa și voi, socotiți‐vă pe voi înșivă că sunteți morți
față de păcat, dar trăind
față de Dumnezeu în Hristos Isus. 12Deci
119.133
păcatul să nu domnească în trupul vostru cel muritor ca să ascultați de poftele lui, 13nici nu înfățișați păcatului mădularele
voastre ca arme de nedreptate, ci înfățișați‐vă
pe voi înșivă lui Dumnezeu ca vii dintre cei morți și mădularele voastre lui Dumnezeu ca arme de dreptate. 14Căci
păcatul nu va avea stăpânire peste voi; căci nu sunteți sub lege, ci sub har.
Harul nu îndreptățește păcatul
15Ce deci? Să păcătuim pentru că
nu suntem sub lege, ci sub har? Să nu fie așa. 16Nu știți că voi cui
vă înfățișați pe voi înșivă robi spre ascultare, sunteți robi ai aceluia de care ascultați, fie ai păcatului pentru moarte, fie ai ascultării pentru dreptate? 17Dar mulțumită fie lui Dumnezeu că erați robi ai păcatului, dar ați ascultat din inimă de izvodul
de învățătură la care ați fost dați. 18Și fiind făcuți slobozi
de păcat, ați fost făcuți robi dreptății. 19Vorbesc omenește din pricina neputinței cărnii voastre: căci după cum ați înfățișat mădularele voastre roabe necurățeniei și nelegiuirii pentru nelegiuire, tot așa acum înfățișați mădularele voastre roabe dreptății pentru sfințire. 20Căci când erați robi
ai păcatului, erați slobozi în ce privește dreptatea. 21Deci ce
rod aveați atunci în acelea de care acum vă rușinați? Căci sfârșitul
acelora este moartea. 22Dar acum, fiind făcuți slobozi
de păcat și fiind făcuți robi lui Dumnezeu, aveți rodul vostru pentru sfințire, iar sfârșitul viață veșnică. 23Căci plata
păcatului este moartea, dar darul
slobod al lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.
