Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
5

Roadele acestui fapt

51Deci fiind îndreptățiți din credință

5.1
Is. 32.17In. 16.33
, avem pace
5.1
Ef. 2.14Col. 1.20
la Dumnezeu prin
5.1
In. 10.9
14.6Ef. 2.18
3.12Evr. 10.19
Domnul nostru Isus Hristos, 2prin care am avut și intrare prin credință la acest har, în
5.2
1 Cor. 15.1
care stăm; și ne lăudăm
5.2
Evr. 3.6
în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3Și nu numai așa, ci ne
5.3
Mat. 5.11,12Fapte. 5.412 Cor. 12.10Fil. 2.17Iac. 1.2,121 Pet. 3.14
lăudăm și în necazuri, știind
5.3
Iac. 1.3
că necazul lucrează răbdare, 4iar răbdarea
5.4
Iac. 1.12
, încercare și încercarea, nădejde; 5iar nădejdea
5.5
Fil. 1.20
nu dă de rușine, pentru că
5.5
2 Cor. 1.22Gal. 4.6Ef. 1.13,14
iubirea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne‐a fost dat. 6Căci pe când eram noi încă neputincioși, Hristos la vremea cuvenită a
5.6
Cap. 4.25. Vers. 8.
murit pentru cei nelegiuiți. 7Căci abia dacă va muri cineva pentru un drept; căci pentru cel bun poate ar îndrăzni cineva chiar să moară. 8Dar Dumnezeu
5.8
In. 15.131 Pet. 3.181 In. 3.16
4.9,10
învederează iubirea sa însăși către noi prin aceea că pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. 9Cu mult mai mult deci, fiind îndreptățiți acum în
5.9
Cap. 3.25.
sângele lui, vom fi mântuiți prin el de mânia
5.9
Cap. 1.18.
lui Dumnezeu. 10Căci dacă
5.10
Cap. 8.32.
, pe când eram vrăjmași, am fost împăcați
5.10
2 Cor. 5.18,19Ef. 2.16Col. 1.20,21
cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, mult mai degrabă, fiind împăcați, vom fi mântuiți prin
5.10
In. 5.26
14.192 Cor. 4.10,11
viața lui. 11Dar nu numai așa, ci ne
5.11
Cap. 2.17;
și lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am luat acum împăcarea.

Păcatul și harul

12De aceea după cum printr‐un

5.12
Gen. 3.61 Cor. 15.21
singur om a intrat păcatul în lume și prin
5.12
Gen. 2.171 Cor. 15.21
păcat moartea, și astfel moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit: 13(căci până la lege era păcat în lume, dar păcatul
5.13
Cap. 4.15.
nu se trece în socoteală când nu este lege. 14Totuși moartea a domnit de la Adam până la Moise și peste cei ce nu păcătuiseră după asemănarea călcării lui Adam, care
5.14
1 Cor. 15.21,22,45
este un chip al celui ce avea să vină. 15Însă darul slobod nu este ca greșeala. Căci dacă prin greșeala unuia singur cei mulți au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul slobod a prisosit față de cei
5.15
Is. 53.11Mat. 20.28
26.28
mulți prin harul unui singur om, Isus Hristos. 16Și darul nu este ca printr‐unul singur care a păcătuit: căci judecata a venit de la unul singur spre osândă, iar darul slobod a venit din multe greșeli spre o faptă de îndreptățire. 17Căci dacă prin greșeala unuia singur moartea a domnit printr‐unul singur, cu mult mai mult cei ce primesc prisosirea harului și a darului dreptății vor domni în viață printr‐unul singur, Isus Hristos). 18Așadar, după cum printr‐o singură greșeală judecata a fost pentru
5.18
In. 12.32Evr. 2.9
toți oamenii spre osândă, tot așa și printr‐o singură faptă de dreptate, darul slobod a fost pentru toți oamenii spre o faptă de îndreptățire de viață. 19Căci după cum prin neascultarea unui singur om cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa și prin neascultarea unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți. 20Dar legea
5.20
In. 15.224.15
7.8Gal. 3.19,23
a venit pe deasupra ca să se înmulțească greșeala; și unde s‐a înmulțit
5.20
Lc. 7.471 Tim. 1.14
păcatul, harul a prisosit peste măsură, 21pentru ca, după cum păcatul a domnit prin moarte, tot așa și harul să domnească prin dreptate spre viață veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.

6

Harul ne izbăvește de stăpânirea păcatului

61Ce vom zice dar? Să rămânem în păcat

6.1
Cap. 3.8. Vers. 15.
ca să se înmulțească harul? 2Să nu fie așa. Noi care am
6.2
Vers. 11. Cap. 7.4.
murit față de păcat, cum vom mai trăi în el? 3Sau nu știți că noi toți care
6.3
Gal. 3.27
am fost botezați pentru Hristos Isus, am fost botezați pentru
6.3
1 Cor. 15.29
moartea lui? 4Deci am fost înmormântați
6.4
Col. 2.12
cu el prin botezul pentru moarte, pentru ca după cum
6.4
Cap. 8.11.
Hristos a fost sculat dintre cei morți prin slava
6.4
In. 2.11
11.40
Tatălui, așa
6.4
Gal. 6.15Ef. 4.22‐24Col. 3.10
și noi să umblăm în înnoire de viață. 5Căci dacă
6.5
Fil. 3.10,11
ne‐am făcut o tulpină cu el în asemănarea morții lui, vom fi și în a învierii lui, 6cunoscând aceasta că omul
6.6
Gal. 2.20
5.24
6.14Ef. 4.22Col. 3.5,9
nostru cel vechi a fost răstignit cu el, ca trupul
6.6
Col. 2.11
păcatului să fie desființat pentru ca noi să nu mai fim robi păcatului. 7Căci cine
6.7
1 Pet. 4.1
a murit este îndreptățit de păcat. 8Și dacă
6.8
2 Tim. 2.11
am murit cu Hristos, credem că vom și trăi cu el, 9știind că Hristos
6.9
Ap. 1.18
fiind sculat dintre cei morți, nu mai moare; moartea nu mai are stăpânire peste el. 10Căci în ceea ce a
6.10
Evr. 9.27,28
murit, a murit o dată pentru totdeauna față de păcat; iar în ceea ce trăiește, trăiește
6.10
Lc. 20.38
față de Dumnezeu. 11Așa și voi, socotiți‐vă pe voi înșivă că sunteți morți
6.11
Vers. 2.
față de păcat, dar trăind
6.11
Gal. 2.19
față de Dumnezeu în Hristos Isus. 12Deci
6.12
Ps. 19.13
119.133
păcatul să nu domnească în trupul vostru cel muritor ca să ascultați de poftele lui, 13nici nu înfățișați păcatului mădularele
6.13
Cap. 7.5.
voastre ca arme de nedreptate, ci înfățișați‐vă
6.13
Cap. 12.1.
pe voi înșivă lui Dumnezeu ca vii dintre cei morți și mădularele voastre lui Dumnezeu ca arme de dreptate. 14Căci
6.14
Cap. 7.4, 6;
păcatul nu va avea stăpânire peste voi; căci nu sunteți sub lege, ci sub har.

Harul nu îndreptățește păcatul

15Ce deci? Să păcătuim pentru că

6.15
1 Cor. 9.21
nu suntem sub lege, ci sub har? Să nu fie așa. 16Nu știți că voi cui
6.16
Mat. 6.24In. 8.342 Pet. 2.19
vă înfățișați pe voi înșivă robi spre ascultare, sunteți robi ai aceluia de care ascultați, fie ai păcatului pentru moarte, fie ai ascultării pentru dreptate? 17Dar mulțumită fie lui Dumnezeu că erați robi ai păcatului, dar ați ascultat din inimă de izvodul
6.17
2 Tim. 1.13
de învățătură la care ați fost dați. 18Și fiind făcuți slobozi
6.18
In. 8.321 Cor. 7.22Gal. 5.11 Pet. 2.16
de păcat, ați fost făcuți robi dreptății. 19Vorbesc omenește din pricina neputinței cărnii voastre: căci după cum ați înfățișat mădularele voastre roabe necurățeniei și nelegiuirii pentru nelegiuire, tot așa acum înfățișați mădularele voastre roabe dreptății pentru sfințire. 20Căci când erați robi
6.20
In. 8.34
ai păcatului, erați slobozi în ce privește dreptatea. 21Deci ce
6.21
Cap. 7.5.
rod aveați atunci în acelea de care acum vă rușinați? Căci sfârșitul
6.21
Cap. 1.32.
acelora este moartea. 22Dar acum, fiind făcuți slobozi
6.22
In. 8.32
de păcat și fiind făcuți robi lui Dumnezeu, aveți rodul vostru pentru sfințire, iar sfârșitul viață veșnică. 23Căci plata
6.23
Gen. 2.17Iac. 1.15
păcatului este moartea, dar darul
6.23
Cap. 2.7;
slobod al lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.

7

Creștinul izbăvit de lege

71Sau nu știți, fraților, (căci vorbesc unor cunoscători ai legii), că legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el? 2Căci femeia

7.2
1 Cor. 7.39
sub bărbat este legată prin lege de bărbatul ei cât trăiește el; iar
7.2
Mat. 5.32
dacă va muri bărbatul, ea este desfăcută de legea bărbatului. 3Deci dar, câtă vreme trăiește bărbatul, ea se va numi preacurvă dacă va fi a altui bărbat: dar dacă va muri bărbatul, este slobodă de lege, așa că nu este preacurvă, chiar dacă este a altui bărbat. 4Astfel, frații mei, și voi ați
7.4
Cap. 8.2.
fost făcuți morți față de lege prin trupul lui Hristos, ca să fiți ai altuia, ai celui ce a fost sculat dintre cei morți ca să aducem roade lui Dumnezeu. 5Căci, când eram în carne, patimile păcatelor care sunt prin lege lucrau
7.5
Cap. 6.13.
în mădularele noastre ca să
7.5
Cap. 6.21.
aducă roade pentru moarte. 6Dar acum am fost desfăcuți de lege, căci am murit față de aceea în care eram ținuți cu silă, astfel că noi slujim ca robi în
7.6
Cap. 2.29.
înnoirea duhului și nu în vechimea slovei.

Legea dă cunoștința păcatului

7Ce vom zice dar? Este legea păcat? Să nu fie așa. Ci păcatul nu l‐am

7.7
Cap. 3.20.
cunoscut decât prin lege; căci nu știam pofta dacă nu zicea legea
7.7
Ex. 20.17Deut. 5.21Fapte. 20.33
: Nu pofti. 8Păcatul
7.8
Cap. 4.15;
dar, luând pornire prin poruncă, a lucrat cu desăvârșire în mine orice poftă: căci fără lege păcatul este mort. 9Și eu odinioară eram viu fără
7.9
1 Cor. 15.56
lege, dar când a venit porunca, păcatul iar a înviat și eu am murit; 10și porunca, cea care
7.10
Lev. 18.5Ezec. 20.11,13,212 Cor. 3.7
era pentru viață, mi s‐a aflat pentru moarte. 11Căci păcatul, luând pornire prin poruncă, m‐a amăgit de tot și prin ea m‐a omorât. 12Așa că legea
7.12
Ps. 19.8
119.38,1371 Tim. 1.8
este sfântă și porunca este sfântă și dreaptă și bună. 13Deci ce era bun mi‐a ajuns moarte? Să nu fie așa. Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi‐a lucrat moarte prin ce era bun, pentru ca păcatul să fie prin poruncă peste măsură de păcătos.

Lupta firii pământești împotriva Duhului

14Căci știm că legea este duhovnicească: iar eu sunt de carne, vândut

7.14
1 Reg. 21.20,252 Reg. 17.17
sub păcat. 15Căci ce săvârșesc nu
7.15
Gal. 5.17
recunosc; căci nu făptuiesc ceea ce voiesc; ci ce urăsc, aceea fac. 16Iar dacă nu fac ceea ce voiesc, mă învoiesc cu legea că ea este bună. 17Acum dar nu mai săvârșesc eu aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. 18Căci știu că în
7.18
Gen. 6.5
8.21
mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun, căci a voi este în mine, dar a săvârși binele nu. 19Căci binele pe care‐l voiesc nu‐l fac, ci răul pe care nu‐l voiesc îl făptuiesc. 20Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, nu mai săvârșesc eu aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. 21Găsesc deci legea că pentru mine care voiesc să fac binele, răul stă lângă mine. 22Căci mă
7.22
Ps. 1.2
bucur în ce privește legea
7.22
2 Cor. 4.16Ef. 3.16Col. 3.9,10
lui Dumnezeu după omul dinăuntru, 23dar văd o altfel
7.23
Gal. 5.17
de lege în
7.23
Cap. 6.13, 19.
mădularele mele, luptându‐se împotriva legii minții mele și ducându‐mă în robie sub legea păcatului, care este în mădularele mele. 24O, ticălos om ce sunt! Cine mă va scăpa de trupul morții acesteia? 25Mulțumesc
7.25
1 Cor. 15.57
lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Așadar eu însumi cu mintea slujesc ca rob legii lui Dumnezeu, iar cu carnea legii păcatului.