Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
7

Creștinul izbăvit de lege

71Sau nu știți, fraților, (căci vorbesc unor cunoscători ai legii), că legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el? 2Căci femeia

7.2
1 Cor. 7.39
sub bărbat este legată prin lege de bărbatul ei cât trăiește el; iar
7.2
Mat. 5.32
dacă va muri bărbatul, ea este desfăcută de legea bărbatului. 3Deci dar, câtă vreme trăiește bărbatul, ea se va numi preacurvă dacă va fi a altui bărbat: dar dacă va muri bărbatul, este slobodă de lege, așa că nu este preacurvă, chiar dacă este a altui bărbat. 4Astfel, frații mei, și voi ați
7.4
Cap. 8.2.
fost făcuți morți față de lege prin trupul lui Hristos, ca să fiți ai altuia, ai celui ce a fost sculat dintre cei morți ca să aducem roade lui Dumnezeu. 5Căci, când eram în carne, patimile păcatelor care sunt prin lege lucrau
7.5
Cap. 6.13.
în mădularele noastre ca să
7.5
Cap. 6.21.
aducă roade pentru moarte. 6Dar acum am fost desfăcuți de lege, căci am murit față de aceea în care eram ținuți cu silă, astfel că noi slujim ca robi în
7.6
Cap. 2.29.
înnoirea duhului și nu în vechimea slovei.

Legea dă cunoștința păcatului

7Ce vom zice dar? Este legea păcat? Să nu fie așa. Ci păcatul nu l‐am

7.7
Cap. 3.20.
cunoscut decât prin lege; căci nu știam pofta dacă nu zicea legea
7.7
Ex. 20.17Deut. 5.21Fapte. 20.33
: Nu pofti. 8Păcatul
7.8
Cap. 4.15;
dar, luând pornire prin poruncă, a lucrat cu desăvârșire în mine orice poftă: căci fără lege păcatul este mort. 9Și eu odinioară eram viu fără
7.9
1 Cor. 15.56
lege, dar când a venit porunca, păcatul iar a înviat și eu am murit; 10și porunca, cea care
7.10
Lev. 18.5Ezec. 20.11,13,212 Cor. 3.7
era pentru viață, mi s‐a aflat pentru moarte. 11Căci păcatul, luând pornire prin poruncă, m‐a amăgit de tot și prin ea m‐a omorât. 12Așa că legea
7.12
Ps. 19.8
119.38,1371 Tim. 1.8
este sfântă și porunca este sfântă și dreaptă și bună. 13Deci ce era bun mi‐a ajuns moarte? Să nu fie așa. Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi‐a lucrat moarte prin ce era bun, pentru ca păcatul să fie prin poruncă peste măsură de păcătos.

Lupta firii pământești împotriva Duhului

14Căci știm că legea este duhovnicească: iar eu sunt de carne, vândut

7.14
1 Reg. 21.20,252 Reg. 17.17
sub păcat. 15Căci ce săvârșesc nu
7.15
Gal. 5.17
recunosc; căci nu făptuiesc ceea ce voiesc; ci ce urăsc, aceea fac. 16Iar dacă nu fac ceea ce voiesc, mă învoiesc cu legea că ea este bună. 17Acum dar nu mai săvârșesc eu aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. 18Căci știu că în
7.18
Gen. 6.5
8.21
mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun, căci a voi este în mine, dar a săvârși binele nu. 19Căci binele pe care‐l voiesc nu‐l fac, ci răul pe care nu‐l voiesc îl făptuiesc. 20Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, nu mai săvârșesc eu aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. 21Găsesc deci legea că pentru mine care voiesc să fac binele, răul stă lângă mine. 22Căci mă
7.22
Ps. 1.2
bucur în ce privește legea
7.22
2 Cor. 4.16Ef. 3.16Col. 3.9,10
lui Dumnezeu după omul dinăuntru, 23dar văd o altfel
7.23
Gal. 5.17
de lege în
7.23
Cap. 6.13, 19.
mădularele mele, luptându‐se împotriva legii minții mele și ducându‐mă în robie sub legea păcatului, care este în mădularele mele. 24O, ticălos om ce sunt! Cine mă va scăpa de trupul morții acesteia? 25Mulțumesc
7.25
1 Cor. 15.57
lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Așadar eu însumi cu mintea slujesc ca rob legii lui Dumnezeu, iar cu carnea legii păcatului.

8

Creștinul trăiește după Duh

81Nu

8.1
Vers. 4.
este nicio osândire dar acum pentru cei ce sunt în Isus Hristos. 2Căci legea
8.2
In. 8.36Gal. 2.19
5.1
Duhului
8.2
1 Cor. 15.452 Cor. 3.6
de viață în Hristos Isus m‐a făcut slobod de legea
8.2
Cap. 7.24, 25.
păcatului și a morții. 3Căci ceea ce
8.3
Fapte. 13.39Evr. 7.18,19
10.1,2,10,14
era cu neputință legii, întrucât era neputincioasă prin carne, Dumnezeu
8.3
2 Cor. 5.21Gal. 3.13
, trimițând pe însuși Fiul său în asemănare de carne de păcat și pentru păcat, a osândit păcatul în carne, 4pentru ca cerința legii să fie împlinită în noi, care
8.4
Vers. 1.
nu umblăm potrivit cărnii, ci potrivit Duhului. 5Căci cei ce
8.5
In. 3.61 Cor. 2.14
sunt potriviți cărnii gândesc cele ale cărnii, iar cei ce
8.5
Gal. 5.22,25
sunt potriviți Duhului, cele ale Duhului. 6Căci gândirea
8.6
Cap. 6.21. Vers. 13.
cărnii este moarte, iar gândirea Duhului este viață și pace, 7deoarece gândirea
8.7
Iac. 4.4
cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu; căci nu se supune legii lui Dumnezeu, căci nici
8.7
1 Cor. 2.14
nu poate. 8Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. 9Voi însă nu sunteți în carne, ci în Duhul, dacă într‐adevăr Duhul
8.9
1 Cor. 3.16
6.19
lui Dumnezeu locuiește în voi. Iar dacă n‐are cineva Duhul
8.9
In. 3.34Gal. 4.6Fil. 1.191 Pet. 1.11
lui Hristos, acela nu este al lui. 10Și dacă Hristos este în voi, trupul este mort din pricina păcatului, dar duhul este viață din pricina dreptății. 11Dacă dar Duhul celui ce
8.11
Fapte. 2.24
a sculat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, cel ce
8.11
Cap. 6.4, 5.
a sculat pe Hristos Isus dintre cei morți va face vii și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului său care locuiește în voi.

Creștinul trăiește în așteptarea mântuirii

12Deci dar

8.12
Cap. 6.7, 14.
, fraților, suntem datori nu cărnii, ca să trăim potrivit cărnii, 13căci dacă trăiți
8.13
Vers. 6.
potrivit cărnii aveți să muriți; iar dacă prin Duhul faceți să moară
8.13
Ef. 4.22Col. 3.5
faptele trupului, veți trăi. 14Căci toți câți sunt mânați
8.14
Gal. 5.18
de Duhul lui Dumnezeu, aceștia sunt fii ai lui Dumnezeu. 15Căci n‐ați
8.15
1 Cor. 2.12Evr. 2.15
luat un duh de robie iarăși spre temere
8.15
2 Tim. 1.71 In. 4.18
, ci ați luat un duh
8.15
Is. 56.6Gal. 4.5,6
de înfiere, în care strigăm: Ava
8.15
Mc. 14.36
, Tată. 16Duhul însuși
8.16
2 Cor. 1.22
5.5Ef. 1.13
4.30
mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17Iar dacă suntem copii, suntem și moștenitori
8.17
Fapte. 26.18Gal. 4.7
, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă într‐adevăr suferim
8.17
Fapte. 14.23Fil. 1.292 Tim. 2.11,12
împreună cu el ca să fim și proslăviți împreună cu el. 18Căci eu socotesc că suferințele
8.18
2 Cor. 4.171 Pet. 1.6,7
4.13
vremii de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava care are să fie descoperită față de noi. 19Căci dorul stăruitor al zidirii
8.19
2 Pet. 3.13
așteaptă descoperirea
8.19
1 In. 3.2Gen. 3.19
fiilor lui Dumnezeu. 20Căci zidirea
8.20
Vers. 22.
a fost supusă deșertăciunii, nu de bunăvoie, ci din pricina aceluia care a supus‐o, în nădejdea 21că însăși zidirea va fi izbăvită de robia putrezirii pentru slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. 22Căci știm că toată zidirea suspină
8.22
Ier. 12.11
și este în dureri de naștere până acum. 23Dar nu numai ea, ci și noi care avem pârga
8.23
2 Cor. 5.5Ef. 1.14
Duhului, și noi chiar suspinăm
8.23
2 Cor. 5.2,4
în noi înșine, așteptând
8.23
Lc. 20.36
înfierea, adică răscumpărarea trupului
8.23
Lc. 21.28Ef. 4.30
nostru. 24Căci am fost mântuiți în nădejde
8.24
2 Cor. 5.7Evr. 11.1
; dar nădejdea văzută nu este nădejde; căci cine nădăjduiește ceea ce vede? 25Iar dacă nădăjduim ce nu vedem, îl așteptăm cu stăruință. 26Și tot astfel și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre: căci nu știm
8.26
Mat. 20.22Iac. 4.3
ce să cerem cum ar trebui, dar Duhul însuși
8.26
Zah. 12.10Ef. 6.18
mijlocește pentru noi prin suspinuri de nespus. 27Iar Cel
8.27
1 Cron. 28.9Ps. 7.9Prov. 17.3Ier. 11.20
17.10
20.12Fapte. 1.241 Tes. 2.4Ap. 2.23
ce cercetează inimile știe care este gândirea Duhului, fiindcă mijlocește pentru sfinți după
8.27
In. 5.14
voia lui Dumnezeu.

Pe creștin nimic nu‐l poate despărți de dragostea lui Dumnezeu

28Și știm că pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu toate lucrează împreună spre bine, pentru cei ce

8.28
Cap. 9.11, 23, 24.
sunt chemați potrivit cu planul său. 29Căci pe aceia pe care i‐a cunoscut mai
8.29
Ex. 33.12,17Ps. 1.6Ier. 1.5Mat. 7.232 Tim. 2.191 Pet. 1.2
dinainte, i‐a și rânduit mai
8.29
Ef. 1.5,11
dinainte să
8.29
In. 17.222 Cor. 3.18Fil. 3.211 In. 3.2
fie asemenea la față cu chipul Fiului său, pentru ca
8.29
Col. 1.15,18Evr. 1.6Ap. 1.5
el să fie cel dintâi născut între mulți frați. 30Iar pe aceia pe care i‐a rânduit mai dinainte, i‐a și chemat
8.30
Cap. 1.6;
: și pe aceia pe care i‐a chemat, i‐a și îndreptățit
8.30
1 Cor. 6.11
; și pe aceia pe care i‐a îndreptățit, i‐a și proslăvit
8.30
In. 17.22Ef. 2.6
. 31Ce vom zice dar față de acestea? Dacă
8.31
Num. 14.92 Reg. 6.16Ps. 118.6
Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? 32El
8.32
Cap. 5.6, 10.
care n‐a cruțat pe însuși Fiul său, ci l‐a
8.32
Cap. 4.25.
dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui de asemenea toate slobod împreună cu el? 33Cine va ridica vreo învinuire împotriva aleșilor lui Dumnezeu; Dumnezeu
8.33
Is. 50.8,9Ap. 12.10,11
este cel ce îndreptățește. 34Cine
8.34
Iov 34.29
este cel ce va osândi? Hristos Isus este cel ce a murit, și mai mult, care a fost sculat dintre cei morți, care este
8.34
Mc. 16.19Col. 3.1Evr. 1.3
8.1
12.21 Pet. 3.22
la dreapta lui Dumnezeu, care și
8.34
Evr. 7.25
9.241 In. 2.1
mijlocește pentru noi. 35Cine ne va despărți de iubirea lui Hristos? Necaz sau strâmtorare sau prigonire sau foamete sau goliciune sau primejdie sau sabie? 36După cum este scris: Pentru
8.36
Ps. 44.221 Cor. 15.30,312 Cor. 4.11
tine suntem omorâți toată ziua, suntem socotiți ca oi de înjunghiere. 37Ci
8.37
1 Cor. 15.572 Cor. 2.141 In. 4.4
5.1,5Ap. 12.11
în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne‐a iubit. 38Căci sunt încredințat că nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici stăpâniri
8.38
Ef. 1.21
6.12Col. 1.161 Pet. 3.22
, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puteri, 39nici înălțime, nici adâncime, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Domnul nostru.

9

Pavel și mântuirea israeliților

91Spun

9.1
Cap. 1.9.
adevărul în Hristos, nu mint, cugetul meu mărturisește împreună cu mine în Duhul Sfânt, 2
9.2
Cap. 10.1.
am mare întristare și neîncetată durere în inima mea. 3Căci aș putea dori să
9.3
Ex. 32.32
fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru frații mei, rudele mele după carne, 4care
9.4
Deut. 7.6
sunt israeliți, care au
9.4
Ex. 4.22Deut. 14.1Ier. 31.9
înfierea și slava
9.4
1 Sam. 4.211 Reg. 8.11Ps. 63.2
78.61
și legămintele
9.4
Fapte. 3.25Evr. 8.8‐10
și darea legii
9.4
Ps. 147.19
și slujba dumnezeiască
9.4
Evr. 9.1
și făgăduințele
9.4
Fapte. 13.32Ef. 2.12
, 5care au pe părinții
9.5
Deut. 10.15
și din
9.5
Lc. 3.23
care este după carne Hristosul, care
9.5
Ier. 23.6In. 1.1Fapte. 20.28Evr. 1.81 In. 5.20
este peste toate, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Dumnezeu este stăpân să aleagă

6Dar nu

9.6
Num. 23.19
este ca și cum ar fi căzut Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu
9.6
In. 8.394.12,16Gal. 6.16
toți care sunt din Israel sunt Israel; 7nici pentru că sunt sămânță a lui Avraam
9.7
Gal. 4.23
sunt toți copii, ci: În Isaac
9.7
Gen. 21.12Evr. 11.18
ți se va numi sămânța. 8Adică nu copiii cărnii sunt copii
9.8
Gal. 4.28
ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca o sămânță. 9Căci acesta este un cuvânt de făgăduință: Voi veni pe vremea aceasta
9.9
Gen. 18.10,14
și Sara va avea un fiu. 10Și nu numai atât; ci și cu privire la Rebeca
9.10
Gen. 25.21
zămislind de la unul singur, de la Isaac tatăl nostru: 11căci deși copiii nu erau încă născuți și nu făptuiseră ceva bine sau rău, pentru ca planul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămână în picioare nu din fapte, ci de la
9.11
Cap. 4.17;
cel ce cheamă, 12i s‐a zis: Cel
9.12
Gen. 25.23
mare va sluji ca rob celui mai mic. 13După cum este scris: Am iubit pe Iacov
9.13
Deut. 21.15Prov. 13.24Mal. 1.2,3Mat. 10.37Lc. 14.26In. 12.25
și am urât pe Esau.

Dumnezeu se îndură de cine‐i place

14Ce vom zice dar? Nu cumva

9.14
Deut. 32.42 Cron. 19.7Iov 8.3
34.10Ps. 92.15
este nedreptate la Dumnezeu? Să nu fie așa. 15Căci el zice lui Moise: Voi avea
9.15
Ex. 33.19
milă de oricine am milă și mă voi îndura de oricine mă îndur. 16Deci dar nu este de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care are milă. 17Căci scriptura
9.17
Gal. 3.8,22
zice lui Faraon: Chiar pentru aceasta
9.17
Ex. 9.16
te‐am sculat, ca să arăt în tine puterea mea și ca numele meu să fie vestit în tot pământul. 18Deci dar el are milă de cine voiește și învârtoșează pe cine voiește. 19Dar îmi vei zice: Pentru ce mai bagă vină? Căci
9.19
2 Cron. 20.6Iov 9.12
23.13Dan. 4.35
cine se împotrivește voii lui? 20Dar mai degrabă, omule, cine ești tu care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva va
9.20
Is. 29.16
45.6
64.8
zice plăsmuitura către plăsmuitor: Pentru ce m‐ai făcut astfel? 21Sau n‐are olarul
9.21
Prov. 16.4Ier. 18.6
putere peste lutul lui ca din aceeași frământătură să facă un
9.21
2 Tim. 2.20
vas spre cinste, iar altul spre necinste? 22Ce dacă Dumnezeu, voind să‐și arate mânia și să‐și facă cunoscută puterea, a îngăduit cu multă îndelungă‐răbdare niște vase
9.22
1 Tes. 5.9
de mânie întocmite
9.22
1 Pet. 2.8Iuda 4
spre pieire, 23și ca să facă cunoscute bogățiile
9.23
Cap. 2.4.
slavei lui peste niște vase de milă, pe care mai dinainte le‐a pregătit
9.23
Cap. 8.28‐30.
spre slavă, 24adică, pe noi, pe care ne‐a și chemat, nu
9.24
Cap. 3.29.
numai dintre iudei, ci și dintre Neamuri? 25După cum zice și în Osea: Voi
9.25
Osea 2.231 Pet. 2.10
numi popor al meu pe cel care nu este poporul meu și iubită pe cea care nu este iubită. 26Și
9.26
Osea 1.10
va fi așa: în locul unde li s‐a zis: Voi nu sunteți poporul meu: acolo vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu. 27Iar Isaia strigă despre Israel
9.27
Is. 10.22,23
: Dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița
9.27
Cap. 11.5.
va fi mântuită. 28Căci Domnul va face
9.28
Is. 28.22
cuvântul său pe pământ, sfârșindu‐l și scurtându‐l. 29Și după cum a zis mai înainte Isaia: Dacă
9.29
Is. 1.9Plâng. 3.22
Domnul Savaot nu ne‐ar fi lăsat o sămânță, am fi fost ca
9.29
Is. 13.19Ier. 50.40
Sodoma și am fi fost asemănați cu Gomora.

Neamurile au căpătat mântuirea

30Ce vom zice dar? Că Neamurile

9.30
Cap. 4.11;
care nu urmăreau dreptatea au aflat dreptatea, dar dreptatea care
9.30
Cap. 1.17.
este din credință; 31iar Israel, urmărind
9.31
Cap. 10.2;
o lege de dreptate, n‐a
9.31
Gal. 5.4
ajuns la legea aceea. 32Pentru ce? Pentru că nu era căutată din credință, ci ca din fapte. S‐au
9.32
Lc. 2.341 Cor. 1.23
poticnit de piatra de poticnire, 33după cum este scris: Iată
9.33
Ps. 118.22Is. 8.14
28.16Mat. 21.421 Pet. 2.6‐8
eu pun în Sion o piatră de poticnire și
9.33
Cap. 10.11.
o stâncă de cădere: și cine crede în el nu va fi rușinat.