Creștinul izbăvit de lege
71Sau nu știți, fraților, (căci vorbesc unor cunoscători ai legii), că legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el? 2Căci femeia
sub bărbat este legată prin lege de bărbatul ei cât trăiește el; iar
dacă va muri bărbatul, ea este desfăcută de legea bărbatului. 3Deci dar, câtă vreme trăiește bărbatul, ea se va numi preacurvă dacă va fi a altui bărbat: dar dacă va muri bărbatul, este slobodă de lege, așa că nu este preacurvă, chiar dacă este a altui bărbat. 4Astfel, frații mei, și voi ați
fost făcuți morți față de lege prin trupul lui Hristos, ca să fiți ai altuia, ai celui ce a fost sculat dintre cei morți ca să aducem roade lui Dumnezeu. 5Căci, când eram în carne, patimile păcatelor care sunt prin lege lucrau
în mădularele noastre ca să
aducă roade pentru moarte. 6Dar acum am fost desfăcuți de lege, căci am murit față de aceea în care eram ținuți cu silă, astfel că noi slujim ca robi în
înnoirea duhului și nu în vechimea slovei.
Legea dă cunoștința păcatului
7Ce vom zice dar? Este legea păcat? Să nu fie așa. Ci păcatul nu l‐am
cunoscut decât prin lege; căci nu știam pofta dacă nu zicea legea
: Nu pofti. 8Păcatul
dar, luând pornire prin poruncă, a lucrat cu desăvârșire în mine orice poftă: căci fără lege păcatul este mort. 9Și eu odinioară eram viu fără
lege, dar când a venit porunca, păcatul iar a înviat și eu am murit; 10și porunca, cea care
era pentru viață, mi s‐a aflat pentru moarte. 11Căci păcatul, luând pornire prin poruncă, m‐a amăgit de tot și prin ea m‐a omorât. 12Așa că legea
119.38,1371 Tim. 1.8
este sfântă și porunca este sfântă și dreaptă și bună. 13Deci ce era bun mi‐a ajuns moarte? Să nu fie așa. Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi‐a lucrat moarte prin ce era bun, pentru ca păcatul să fie prin poruncă peste măsură de păcătos.
Lupta firii pământești împotriva Duhului
14Căci știm că legea este duhovnicească: iar eu sunt de carne, vândut
sub păcat. 15Căci ce săvârșesc nu
recunosc; căci nu făptuiesc ceea ce voiesc; ci ce urăsc, aceea fac. 16Iar dacă nu fac ceea ce voiesc, mă învoiesc cu legea că ea este bună. 17Acum dar nu mai săvârșesc eu aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. 18Căci știu că în
8.21
mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun, căci a voi este în mine, dar a săvârși binele nu. 19Căci binele pe care‐l voiesc nu‐l fac, ci răul pe care nu‐l voiesc îl făptuiesc. 20Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, nu mai săvârșesc eu aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. 21Găsesc deci legea că pentru mine care voiesc să fac binele, răul stă lângă mine. 22Căci mă
bucur în ce privește legea
lui Dumnezeu după omul dinăuntru, 23dar văd o altfel
de lege în
mădularele mele, luptându‐se împotriva legii minții mele și ducându‐mă în robie sub legea păcatului, care este în mădularele mele. 24O, ticălos om ce sunt! Cine mă va scăpa de trupul morții acesteia? 25Mulțumesc
lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Așadar eu însumi cu mintea slujesc ca rob legii lui Dumnezeu, iar cu carnea legii păcatului.
Creștinul trăiește după Duh
81Nu
este nicio osândire dar acum pentru cei ce sunt în Isus Hristos. 2Căci legea
5.1
Duhului
de viață în Hristos Isus m‐a făcut slobod de legea
păcatului și a morții. 3Căci ceea ce
10.1,2,10,14
era cu neputință legii, întrucât era neputincioasă prin carne, Dumnezeu
, trimițând pe însuși Fiul său în asemănare de carne de păcat și pentru păcat, a osândit păcatul în carne, 4pentru ca cerința legii să fie împlinită în noi, care
nu umblăm potrivit cărnii, ci potrivit Duhului. 5Căci cei ce
sunt potriviți cărnii gândesc cele ale cărnii, iar cei ce
sunt potriviți Duhului, cele ale Duhului. 6Căci gândirea
cărnii este moarte, iar gândirea Duhului este viață și pace, 7deoarece gândirea
cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu; căci nu se supune legii lui Dumnezeu, căci nici
nu poate. 8Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. 9Voi însă nu sunteți în carne, ci în Duhul, dacă într‐adevăr Duhul
6.19
lui Dumnezeu locuiește în voi. Iar dacă n‐are cineva Duhul
lui Hristos, acela nu este al lui. 10Și dacă Hristos este în voi, trupul este mort din pricina păcatului, dar duhul este viață din pricina dreptății. 11Dacă dar Duhul celui ce
a sculat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, cel ce
a sculat pe Hristos Isus dintre cei morți va face vii și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului său care locuiește în voi.
Creștinul trăiește în așteptarea mântuirii
12Deci dar
, fraților, suntem datori nu cărnii, ca să trăim potrivit cărnii, 13căci dacă trăiți
potrivit cărnii aveți să muriți; iar dacă prin Duhul faceți să moară
faptele trupului, veți trăi. 14Căci toți câți sunt mânați
de Duhul lui Dumnezeu, aceștia sunt fii ai lui Dumnezeu. 15Căci n‐ați
luat un duh de robie iarăși spre temere
, ci ați luat un duh
de înfiere, în care strigăm: Ava
, Tată. 16Duhul însuși
5.5Ef. 1.13
4.30
mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17Iar dacă suntem copii, suntem și moștenitori
, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă într‐adevăr suferim
împreună cu el ca să fim și proslăviți împreună cu el. 18Căci eu socotesc că suferințele
4.13
vremii de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava care are să fie descoperită față de noi. 19Căci dorul stăruitor al zidirii
așteaptă descoperirea
fiilor lui Dumnezeu. 20Căci zidirea
a fost supusă deșertăciunii, nu de bunăvoie, ci din pricina aceluia care a supus‐o, în nădejdea 21că însăși zidirea va fi izbăvită de robia putrezirii pentru slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. 22Căci știm că toată zidirea suspină
și este în dureri de naștere până acum. 23Dar nu numai ea, ci și noi care avem pârga
Duhului, și noi chiar suspinăm
în noi înșine, așteptând
înfierea, adică răscumpărarea trupului
nostru. 24Căci am fost mântuiți în nădejde
; dar nădejdea văzută nu este nădejde; căci cine nădăjduiește ceea ce vede? 25Iar dacă nădăjduim ce nu vedem, îl așteptăm cu stăruință. 26Și tot astfel și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre: căci nu știm
ce să cerem cum ar trebui, dar Duhul însuși
mijlocește pentru noi prin suspinuri de nespus. 27Iar Cel
17.10
20.12Fapte. 1.241 Tes. 2.4Ap. 2.23
ce cercetează inimile știe care este gândirea Duhului, fiindcă mijlocește pentru sfinți după
voia lui Dumnezeu.
Pe creștin nimic nu‐l poate despărți de dragostea lui Dumnezeu
28Și știm că pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu toate lucrează împreună spre bine, pentru cei ce
sunt chemați potrivit cu planul său. 29Căci pe aceia pe care i‐a cunoscut mai
dinainte, i‐a și rânduit mai
dinainte să
fie asemenea la față cu chipul Fiului său, pentru ca
el să fie cel dintâi născut între mulți frați. 30Iar pe aceia pe care i‐a rânduit mai dinainte, i‐a și chemat
: și pe aceia pe care i‐a chemat, i‐a și îndreptățit
; și pe aceia pe care i‐a îndreptățit, i‐a și proslăvit
. 31Ce vom zice dar față de acestea? Dacă
Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? 32El
care n‐a cruțat pe însuși Fiul său, ci l‐a
dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui de asemenea toate slobod împreună cu el? 33Cine va ridica vreo învinuire împotriva aleșilor lui Dumnezeu; Dumnezeu
este cel ce îndreptățește. 34Cine
este cel ce va osândi? Hristos Isus este cel ce a murit, și mai mult, care a fost sculat dintre cei morți, care este
8.1
12.21 Pet. 3.22
la dreapta lui Dumnezeu, care și
9.241 In. 2.1
mijlocește pentru noi. 35Cine ne va despărți de iubirea lui Hristos? Necaz sau strâmtorare sau prigonire sau foamete sau goliciune sau primejdie sau sabie? 36După cum este scris: Pentru
tine suntem omorâți toată ziua, suntem socotiți ca oi de înjunghiere. 37Ci
5.1,5Ap. 12.11
în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne‐a iubit. 38Căci sunt încredințat că nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici stăpâniri
6.12Col. 1.161 Pet. 3.22
, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puteri, 39nici înălțime, nici adâncime, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Domnul nostru.
Pavel și mântuirea israeliților
91Spun
adevărul în Hristos, nu mint, cugetul meu mărturisește împreună cu mine în Duhul Sfânt, 2că
am mare întristare și neîncetată durere în inima mea. 3Căci aș putea dori să
fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru frații mei, rudele mele după carne, 4care
sunt israeliți, care au
înfierea și slava
78.61
și legămintele
și darea legii
și slujba dumnezeiască
și făgăduințele
, 5care au pe părinții
și din
care este după carne Hristosul, care
este peste toate, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
Dumnezeu este stăpân să aleagă
6Dar nu
este ca și cum ar fi căzut Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu
toți care sunt din Israel sunt Israel; 7nici pentru că sunt sămânță a lui Avraam
sunt toți copii, ci: În Isaac
ți se va numi sămânța. 8Adică nu copiii cărnii sunt copii
ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca o sămânță. 9Căci acesta este un cuvânt de făgăduință: Voi veni pe vremea aceasta
și Sara va avea un fiu. 10Și nu numai atât; ci și cu privire la Rebeca
zămislind de la unul singur, de la Isaac tatăl nostru: 11căci deși copiii nu erau încă născuți și nu făptuiseră ceva bine sau rău, pentru ca planul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămână în picioare nu din fapte, ci de la
cel ce cheamă, 12i s‐a zis: Cel
mare va sluji ca rob celui mai mic. 13După cum este scris: Am iubit pe Iacov
și am urât pe Esau.
Dumnezeu se îndură de cine‐i place
14Ce vom zice dar? Nu cumva
34.10Ps. 92.15
este nedreptate la Dumnezeu? Să nu fie așa. 15Căci el zice lui Moise: Voi avea
milă de oricine am milă și mă voi îndura de oricine mă îndur. 16Deci dar nu este de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care are milă. 17Căci scriptura
zice lui Faraon: Chiar pentru aceasta
te‐am sculat, ca să arăt în tine puterea mea și ca numele meu să fie vestit în tot pământul. 18Deci dar el are milă de cine voiește și învârtoșează pe cine voiește. 19Dar îmi vei zice: Pentru ce mai bagă vină? Căci
23.13Dan. 4.35
cine se împotrivește voii lui? 20Dar mai degrabă, omule, cine ești tu care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva va
45.6
64.8
zice plăsmuitura către plăsmuitor: Pentru ce m‐ai făcut astfel? 21Sau n‐are olarul
putere peste lutul lui ca din aceeași frământătură să facă un
vas spre cinste, iar altul spre necinste? 22Ce dacă Dumnezeu, voind să‐și arate mânia și să‐și facă cunoscută puterea, a îngăduit cu multă îndelungă‐răbdare niște vase
de mânie întocmite
spre pieire, 23și ca să facă cunoscute bogățiile
slavei lui peste niște vase de milă, pe care mai dinainte le‐a pregătit
spre slavă, 24adică, pe noi, pe care ne‐a și chemat, nu
numai dintre iudei, ci și dintre Neamuri? 25După cum zice și în Osea: Voi
numi popor al meu pe cel care nu este poporul meu și iubită pe cea care nu este iubită. 26Și
va fi așa: în locul unde li s‐a zis: Voi nu sunteți poporul meu: acolo vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu. 27Iar Isaia strigă despre Israel
: Dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița
va fi mântuită. 28Căci Domnul va face
cuvântul său pe pământ, sfârșindu‐l și scurtându‐l. 29Și după cum a zis mai înainte Isaia: Dacă
Domnul Savaot nu ne‐ar fi lăsat o sămânță, am fi fost ca
Sodoma și am fi fost asemănați cu Gomora.
Neamurile au căpătat mântuirea
30Ce vom zice dar? Că Neamurile
care nu urmăreau dreptatea au aflat dreptatea, dar dreptatea care
este din credință; 31iar Israel, urmărind
o lege de dreptate, n‐a
ajuns la legea aceea. 32Pentru ce? Pentru că nu era căutată din credință, ci ca din fapte. S‐au
poticnit de piatra de poticnire, 33după cum este scris: Iată
28.16Mat. 21.421 Pet. 2.6‐8
eu pun în Sion o piatră de poticnire și
o stâncă de cădere: și cine crede în el nu va fi rușinat.
