81Nu
Gal. 5.16,25
este nicio osândire dar acum pentru cei ce sunt în Isus Hristos. 2Căci legea
5.1
Duhului
de viață în Hristos Isus m‐a făcut slobod de legea
păcatului și a morții. 3Căci ceea ce
10.1,2,10,14
era cu neputință legii, întrucât era neputincioasă prin carne, Dumnezeu
, trimițând pe însuși Fiul său în asemănare de carne de păcat și pentru păcat, a osândit păcatul în carne, 4pentru ca cerința legii să fie împlinită în noi, care
nu umblăm potrivit cărnii, ci potrivit Duhului. 5Căci cei ce
sunt potriviți cărnii gândesc cele ale cărnii, iar cei ce
sunt potriviți Duhului, cele ale Duhului. 6Căci gândirea
Gal. 6.8
cărnii este moarte, iar gândirea Duhului este viață și pace, 7deoarece gândirea
cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu; căci nu se supune legii lui Dumnezeu, căci nici
nu poate. 8Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. 9Voi însă nu sunteți în carne, ci în Duhul, dacă într‐adevăr Duhul
6.19
lui Dumnezeu locuiește în voi. Iar dacă n‐are cineva Duhul
lui Hristos, acela nu este al lui. 10Și dacă Hristos este în voi, trupul este mort din pricina păcatului, dar duhul este viață din pricina dreptății. 11Dacă dar Duhul celui ce
a sculat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, cel ce
1 Cor. 6.142 Cor. 4.14Ef. 2.5
a sculat pe Hristos Isus dintre cei morți va face vii și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului său care locuiește în voi.
12Deci dar
, fraților, suntem datori nu cărnii, ca să trăim potrivit cărnii, 13căci dacă trăiți
Gal. 6.8
potrivit cărnii aveți să muriți; iar dacă prin Duhul faceți să moară
faptele trupului, veți trăi. 14Căci toți câți sunt mânați
de Duhul lui Dumnezeu, aceștia sunt fii ai lui Dumnezeu. 15Căci n‐ați
luat un duh de robie iarăși spre temere
, ci ați luat un duh
de înfiere, în care strigăm: Ava
, Tată. 16Duhul însuși
5.5Ef. 1.13
4.30
mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17Iar dacă suntem copii, suntem și moștenitori
, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă într‐adevăr suferim
împreună cu el ca să fim și proslăviți împreună cu el. 18Căci eu socotesc că suferințele
4.13
vremii de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava care are să fie descoperită față de noi. 19Căci dorul stăruitor al zidirii
așteaptă descoperirea
fiilor lui Dumnezeu. 20Căci zidirea
a fost supusă deșertăciunii, nu de bunăvoie, ci din pricina aceluia care a supus‐o, în nădejdea 21că însăși zidirea va fi izbăvită de robia putrezirii pentru slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. 22Căci știm că toată zidirea suspină
și este în dureri de naștere până acum. 23Dar nu numai ea, ci și noi care avem pârga
Duhului, și noi chiar suspinăm
în noi înșine, așteptând
înfierea, adică răscumpărarea trupului
nostru. 24Căci am fost mântuiți în nădejde
; dar nădejdea văzută nu este nădejde; căci cine nădăjduiește ceea ce vede? 25Iar dacă nădăjduim ce nu vedem, îl așteptăm cu stăruință. 26Și tot astfel și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre: căci nu știm
ce să cerem cum ar trebui, dar Duhul însuși
mijlocește pentru noi prin suspinuri de nespus. 27Iar Cel
17.10
20.12Fapte. 1.241 Tes. 2.4Ap. 2.23
ce cercetează inimile știe care este gândirea Duhului, fiindcă mijlocește pentru sfinți după
voia lui Dumnezeu.
28Și știm că pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu toate lucrează împreună spre bine, pentru cei ce
2 Tim. 1.9
sunt chemați potrivit cu planul său. 29Căci pe aceia pe care i‐a cunoscut mai
dinainte, i‐a și rânduit mai
dinainte să
fie asemenea la față cu chipul Fiului său, pentru ca
el să fie cel dintâi născut între mulți frați. 30Iar pe aceia pe care i‐a rânduit mai dinainte, i‐a și chemat
9.24Ef. 4.4Evr. 9.151 Pet. 2.9
: și pe aceia pe care i‐a chemat, i‐a și îndreptățit
; și pe aceia pe care i‐a îndreptățit, i‐a și proslăvit
. 31Ce vom zice dar față de acestea? Dacă
Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? 32El
care n‐a cruțat pe însuși Fiul său, ci l‐a
dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui de asemenea toate slobod împreună cu el? 33Cine va ridica vreo învinuire împotriva aleșilor lui Dumnezeu; Dumnezeu
este cel ce îndreptățește. 34Cine
este cel ce va osândi? Hristos Isus este cel ce a murit, și mai mult, care a fost sculat dintre cei morți, care este
8.1
12.21 Pet. 3.22
la dreapta lui Dumnezeu, care și
9.241 In. 2.1
mijlocește pentru noi. 35Cine ne va despărți de iubirea lui Hristos? Necaz sau strâmtorare sau prigonire sau foamete sau goliciune sau primejdie sau sabie? 36După cum este scris: Pentru
tine suntem omorâți toată ziua, suntem socotiți ca oi de înjunghiere. 37Ci
5.1,5Ap. 12.11
în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne‐a iubit. 38Căci sunt încredințat că nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici stăpâniri
6.12Col. 1.161 Pet. 3.22
, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puteri, 39nici înălțime, nici adâncime, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Domnul nostru.