Dragostea mirelui și a miresei
11Cântarea
cântărilor, care este a lui Solomon. 2Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci
iubirile tale sunt mai bune decât vinul. 3Untdelemnurile tale au un miros plăcut. Numele tău este un untdelemn turnat, de aceea te iubesc fecioarele. 4Trage‐mă
12.32
: să alergăm
după tine! Împăratul m‐a dus
în cămările sale. Ne vom veseli și ne vom bucura în tine. Ne vom aduce aminte de iubirile tale mai mult decât de vin; ele te iubesc cu dreptate. 5Sunt neagră dar plăcută, fete ale Ierusalimului, ca și corturile Chedarului, ca și covoarele lui Solomon. 6Nu vă uitați la mine căci sunt neagră; căci m‐a privit soarele. Fiii mamei mele s‐au mâniat pe mine: m‐au pus păzitoare peste vii; dar via care este a mea n‐am păzit‐o. 7Spune‐mi, tu, pe care te iubește sufletul meu, unde‐ți paști turma, unde o odihnești la amiază? Căci de ce să fiu ca una învelită pe lângă turmele tovarășilor tăi? 8Dacă nu știi tu, cea
mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele turmelor și paște‐ți iezii lângă colibele păstorilor! 9Te aseamăn, scumpa
mea, cu
o iapă la carele lui Faraon 10Frumoși sunt obrajii
tăi cu împletituri, gâtul tău cu șiruri de pietre scumpe! 11Îți vom face lănțugele de aur cu stropituri de argint. 12Când împăratul este Ia masă, nardul meu își răspândește mirosul. 13Iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir: el va petrece între țâțele mele. 14Iubitul meu îmi este ca un ciorchine de cofier din viile En‐Ghedi. 15Iată, frumoasă
ești, scumpa mea! Iată, frumoasă ești: ochii tăi sunt porumbei. 16Iată, frumos și plăcut ești, iubitul meu! Așternutul nostru este verde. 17Cedrii sunt bârnele caselor noastre, chiparoșii bolțile noastre.
Dorul miresei după mirele ei
21Eu sunt un trandafir din Saron, un crin al văilor! 2Ca crinul între spini este scumpa mea între fete. 3Ca mărul între copacii pădurii este iubitul meu între fii; m‐am desfătat și am stat jos la umbra lui; dulce este rodul
său cerului gurii mele. 4M‐a adus în casa de vin și iubirea este steagul său peste mine. 5Întăriți‐mă cu turte de struguri. Răcoriți‐mă cu mere! Căci sunt bolnavă de iubire. 6Stânga
lui este sub capul meu, dreapta sa mă îmbrățișează. 7Fete ale Ierusalimului, vă jur
pe gazelele sau pe căprioarele câmpului, să nu treziți și să nu deșteptați iubirea până‐i va plăcea. 8Glasul iubitului meu! Iată, vine sărind peste munți, săltând pe dealuri! 9Iubitul meu este ca
o gazelă sau un pui de cerb. Iată, stă în dosul zidului nostru, se uită prin fereastră, privește printre zăbrele. 10Iubitul meu a vorbit și mi‐a zis: Scoală‐te
, scumpa mea, frumoasa mea, și vino! 11Căci iată, a trecut iarna, ploaia a trecut și s‐a dus: 12pe pământ se arată florile, vremea cântării a venit și glasul turturicii se aude în țarina noastră: 13smochinul își umple smochinele de iarnă cu miresme și vițele în floare răspândesc miros. Scoală‐te
, scumpa mea, frumoasa mea, și vino! 14Porumbița mea, care stai în crăpăturile stâncilor, în adânciturile prăpăstiilor, fă‐mă să‐ți văd fața, fă‐mă să‐ți
aud glasul; căci glasul tău este dulce și fața ta plăcută. 15Prindeți‐ne vulpile
, vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare. 16Iubitul meu este al
meu și eu sunt a lui. El își paște turma printre crini. 17Până
la răcoarea zilei și până fug umbrele, întoarce‐te, iubitul meu: fii o gazelă
sau un pui de cerb peste munții depărtării.